În atenția noului guvern,

 

O propunere de strategie de guvernare pentru ”telecomunicații”

4. România Inteligentă,

un proiect de țară pe termen lung,

asumat de guvernul României prin ministerul”telecomunicațiilor”

 

În ultimii ani mai multe orașe din România, în general orașe mai mari, au început să se preocupe de eficientizarea activității folosind telecomunicațiile și tehnologia informației. Fiecare oraș s-a preocupat, mai ales, de unele probleme specifice câutând soluții la aceste problemele cu care se confrunta. De aici a rezultat o abordare neuniformă și diferite stadii. Sunt însă foarte multe localități, rurale sau orașe mici, care încă nu au abordat problema transformării digitale din lipsa expertizei. Este clar o mare diversitate în abordare.

 

Oraș inteligent

Un oraș inteligent utilizează comunicatiile electronice si tehnologia informatiei pentru administrarea mai eficientă a serviciilor publice, pentru o societate mai ecologică, mai eficientă, mai prietenoasa cu cetățeanul și cu mediul de afaceri.

 

Proiectul pilot Alba Iulia 2018, oraș inteligent - o ocazie ratată!

Proiectul pilot ”Alba Iulia 2018, oraș inteligent” avea menirea de a stabili ce aplicații sau facilități ar trebui folosite, cum vor funcționa, ce rezultate se pot obține, alegerea depinzând de cazul particular al orașului Alba Iulia, de ofertele industriei, dar și de costurile de implementare - partea tehnică. Proiectul pilot ar mai fi trebuit să releve și un ”model de afacere”, adică reguli, proceduri, parteneriate, costuri, finanțare, care să stea la baza acestui demers - partea economică. Adică o rețetă tehnico-economică!

Proiectul pilot ar fi trebuit să formeze la MCSI o echipă capabilă să administreze atât problemele tehnice ale unui astfel de proiect, cât și pe cele economice (accesarea de fonduri, administrarea implementării proiectului, parteneriate), ambele împreună cu autoritățile locale, o echipă capabilă apoi să ajute apoi la replicarea în alte localițăți. Din păcate aceasta nu s-a întâmplat, cei care au venit după plecarea celui care a lansat proiectul în 2016 neavând același entuziasm.

Un proiect pilot ”Alba Iulia 2018 - oraș inteligent” reușit putea fi începutul unui proiect de țară - ”România inteligentă”, prin replicarea la nivel național a rețetei rezultate în urma experimentului Alba Iulia și care ar duce, pe termen lung, la transformarea modului de viață din orașele și localitățile din România. https://nicolaeoaca.blogspot.ro/2017/01/

Proiectul pilot ”Alba Iulia 2018, oraș inteligent” a fost anunțat în 18 mai 2016 și lansat în 2 decembrie 2016, pentru aceasta pregătindu-se și un ghid care abordează doar aspectele tehnice și aplicațiile posibile - https://www.comunicatii.gov.ro/wp-content/uploads/ 2016/12/Ghid-Smart-City.pdf, care ar trebui actualizat, anual de exemplu, în urma evoluțiilor tehnologice și a experienței altor țări. Pentru a fi complet ghidul ar mai trebui să conțină și ”partea economică”, modelul de afacere rezultat în urma proiectului pilot.

 

Un nou proiect pilot de oraș inteligent be baza tehnologiei 5G - ”smart city accelerator”

Din păcate proiectul pilot ”Alba Iulia 2018, oraș inteligent” s-a derulat fără implicarea ministerului ”telecomunicațiilor”, MCSI, astfel că expertiza (tehnică și economică) și echipa nu există astăzi. Acestea ar trebui formate printr-un nou proiect pilot. Strategia 5G oferă cadrul realizării chiar a unui proiect pilot bazat pe tehnologia 5G.

https://www.commsupdate.com/articles/2020/12/14/o2-czech-republic-deploying-5g-in-pilsen-and-bilina-under-smart-cities-programme/?utm_source=CommsUpdate&utm_campaign=08b53d0369-CommsUpdate+14+December+2020&utm_medium=email&utm_term=0_0688983330-08b53d0369-8850141

Noul proiect pilot ar trebui să funcționeze și ca ”laborator” și incubator pentru inovare.

https://www.smartcitiesworld.net/smart-cities-news/city-of-markham-launches-smart-city-accelerator-3838?utm_source=newsletter&utm_medium=email&utm_campaign=Newsletter

 

Scopul proiectului România Inteligentă

Transformarea digitală - ”inteligentizarea” tuturor localităților României pe termen lung.

Coordonarea procesului de ”inteligentizare”, de transformare digitală a localităților României folosind dezvoltările operatorilor, ale fabricanților precum și ale firmelor de TI.

Angrenarea în acest proces de transformare digitlă a tuturor localităților țării

 

De ce trebuie coordonare guvenamentală?

Este un proiect național și nu poate fi lăsat la voia întâmplării, urmare a unor diferite abordări particulare, locale.

Pentru o abordare sincronizată a procesului de transformare digitală.

Pentru interoperabilitatea platformelor localităților ”inteligentizate”

Pentru a include în procesul de transformare digitală și localitățile mici fără expertiză, care singure poate nu ar reuși.

Expertiza tehnică și economică acumulată la ”centru” în urma proiectului pilot și care cu greu s-ar putea găsi la nivel local (lipsa specialiștilor tehnici în localitățile mici, de exemplu) evită multiplicarea în toate localitățile a unor astfel de echipe și expertize pentru administrarea procesului de implementare a transformării. 

 

De ce ministerul ”telecomunicațiilor”

Pentru că este vorba despre telecomunicații, tehnologia informației, transformare digitală

Pentru că aici este acumulată expertiză în telecomunicații și tehnologia informației

Pentru ca ministerul a lansat proiectul pilot Alba Iulia 2018 - oraș inteligent

 

Echipa proiectului Romania Inteligentă

Ar trebui să fie o echipă mixtă, formată din specialiști în telecomunicații & TI și ”economiști”, primii cu rolul de a formula o propunere de soluție tehnică (ținând seamă și de evoluția în timp a tehnologiei), iar ultimii pentru asigurarea finanțării. Echipa ar trebui să administreze procesul de implementare a soluției împreună cu autoritățile locale și ar putea fi formată din angajați din:

- ministerul ”telecomunicațiilor”, inițiator, coordonator

- INSCC - Institutul National de Studii si Cercetări în Comunicații, institut coordonat cândva de către MCSI. INSCC a avut deja un contract cu MCSI cu subiectul ”orașe inteligente”, care ar putea fi folosit pentru dezvoltări ulterioare.

- ICI, care se pare că a avut contracte cu MCSI pe această temă.

În echipă ar putea intra și profesori ai Facultății de Electronică, Telecomunicații și TI din București, care și-au exprimat interesul acum ceva timp.

 

Cum s-ar putea desfășura procesul de transformare digitală a localităților

Procesul de transformare digitală, inteligentizare, a localităților ar trebui promovat - adus la cunoștiința tuturor primăriilor de către echipa România Inteligentă.

Primăria care s-a hotărât în privința transformării digitale va solicita ajutorul echipei România Inteligentă, care după analiza situației din localitate va propune o soluție tehnică ce urmează a fi agreată împreună cu decidenții locali. Echipa România Inteligentă va propune și agrea cu decidenții locali și o modalitate de finanțare - buget local, fonduri UE, etc. acordând asistență în obținerea finanțării.

După agrearea soluției și angajarea executanților echipa România Inteligentă va participa, alături de decidenți locali, la monitorizarea procesului de implementare a soluției alese până la recepția finală.

Dacă cererile vor fi prea mari se poate face o listă de așteptare, criteriile de prioritizare putând fi angajamentul decidenților locali.

În fine, echipa România inteligentă se va îngriji ca toate localitățile țării să fie incluse în programul de transformare digitală într-un termen rezonabil.

 

Finanțare

Sunt dificil de estimat costurile proiectului național ”România Inteligentă”, noul proiectul pilot ar putea da un indiciu și mai ales un ”model de afacere”.

Proiectul România Inteligentă, odată asumat de către guvern, ar trebui să aibă și suport financiar din partea acestuia. Astfel, s-ar putea creea Fondul România Inteligentă alimentat de la bugetul statului și din fonduri din telecomunicații. Acest fond ar putea servi cel puțin ca fond de rulment, în acest caz urmând ca pe măsura recuperării unor bani (finanțări UE, etc.) să fie reîntregit. 

Finanțarea proiectului România Inteligentă s-ar putea face din următorele surse:

- fonduri din telecomunicaţiii: tarif utilizare spectru, monitorizare, vânzări licențe de frecvențe 5G, excedentul bugetar ANCOM, vânzări active, etc.

Banii luați din telecomunicații trebuie să se întoarcă în telecomunicații pentru dezvoltarea telecomunicațiilor și a economiei naționale!

-       fonduri de la bugetul de stat pentru demararea proiectului ”România Inteligentă”.

Bugetul de stat ar trebui să prevadă fonduri pentru proiectul de țară ”România inteligentă”, investiții în viitorul economic al țării. 

-       bugetul localităților care doresc transformarea ar trebui să prevadă fonduri dedicate

-       fonduri de la UE pentru ”România Inteligentă”. Accesarea de fonduri UE pentru: conectarea la Internet a tuturor românilor, pentru orașe inteligente, transformare digitală...

 

Proiectul România Inteligentă ar da românilor speranța unei societăți mai bune, mai eficiente, mai ecologice, mai prietenoase, dar ar da speranțe și industriei - operatorilor de telecomunicații, furnizorilor de echipamente și de aplicații, care au experimentat diferite soluții sau proiecte pilot.

 

Asumarea proiectului România Inteligentă de către ministerul ”telecomunicațiilor” în numele guvernului României, ar duce pe lângă rezultatele implementării lui - o Românie conectată, digitală, eficientă, ecologică - și la recunoașterea importanței ministerului în guvern, dar și la recunoașterea rolului ”telecomunicațiilor” de motor al dezvoltării economiei naționale.

 

În atenția noului guvern,

 

O propunere de strategie de guvernare pentru ”telecomunicații”

3. Bune practici, reglementare

 

1. Profesioniști în funcții de conducere, la locul potrivit

De regulă partidele au pus in funcții de conducere de înaltă responsabilitate (miniștri, secretari, etc.) ”experții” de partid cu merite, mai degrabă, politice (șef al unei organizații de partid, voturi obținute, etc.), iar rezultatele se văd, România fiind una din ultimele țări din Uniunea Europeană în mai toate clasamentele (PIB/locuitor, salariu mediu net, putere cumpărare, DESI, etc.).

Înainte de alegeri partidele s-au întrecut în a promite că vor pune specialiști în funcții de conducere, uitând imediat după alegeri ce au promis. 

Fostul ministru al transporturilor, infrastructurii si telecomunicațiilor, inginer electromecanic și cu numerose funcții politice, a reușit să blocheze cu un an licitația 5G și să fie de acord cu vânzarea fostului RomTelecom către Orange România deschizând calea dispariției unui competitor puternic de pe piața noastră, ambele cu profund impact negativ pe termen lung asupra telecomunicațiilor și economiei noastre. Nepricepere? Obediență? Sau, ambele?

Ca răsplată pentru greșelile făcute a fost numit recent ministru de interne! Chiar nu se găseau în PNL specialiști în transporturi, telecomunicații sau afaceri interne de trebuie plimbată o persoană în diverse funcții pentru care nu are pregătire?

Și exemplele din noul guvern pot continua. Noul ministru al transporturilor este informatician. Pregătirea îl recomanda, mai degrabă, pentru funcția de ministru al telecomunicațiilor și digitalizarii, unde a fost numită o persoană cu pregătire în  geologie.

O situație asemănătoare este și cu reprezentanții statului în consiliile de administrare ale diverselor entități deținute de stat (fostul RomTelecom, Cosmote, SNRadiocomunicații, etc, unde a fost, de regulă, trimisă clientelă politică, fără expertiza specifică.       

Dacă vom continua această practică vom continua să fim în coada clasamentelor din UE, în coada clasamentului dezvoltării economice. Specialiștii trebuie puși în funcții conform cu pregătirea lor. 

 

2.    Accesul de mare viteză, 100Mb/s, în sfera serviciului universal - oferta

În România avem o situație paradoxală - viteze foarte mari de acces (1Gb/s) și utilizare redusă a Internetului, explicabilă prin faptul că 46% din populație locuiește în mediul rural. Astfel, România este una dintre ultimele țări din UE în privința utilizării Internetului. Cum nu numai viteza foarte mare din zonele urbane crește PIBul, ci mai ales penetrarea, utilizarea Internetului de câți mai mulți locuitori pentru a dezvolta afaceri locale (creșterea utilizării Internetului cu 10% duce la creșterea PIBului cu 1,5%) avem încă o explicație a dezvoltării noastre economice. Introducerea accesului de mare viteză în sfera serviciului universal însoțită de măsuri pentru creșterea adopției ar putea accelera utilizarea Internetului pentru dezvoltarea afacerilor locale, premiză pentru creștere economică.

Potrivit directivei 2002/22/EC privind serviciul universal statele membre asigură disponibilitatea unor servicii de telecomunicații, la calitatea prevăzută, tuturor utilizatorilor finali de pe teritoriul lor, indiferent de amplasarea geografică şi, luând în considerare condiţiile naţionale specifice, la un preţ accesibil. Printre serviciile incluse in sfera serviciului universal găsim conexiunea la punct fix care permite comunicaţii de voce, fax si de date la viteze suficiente pentru a permite acces funcţional la internet, fără a se specifica viteza. Pe de altă parte Agenda Digitală pentru Europa, lansată de Comisia Europeană în mai 2010, prevedea pentru anul 2020 acces la Internet pentru toți locuitorii Uniunii Europene cu viteza minima de 30Mb/s, iar pentru 50% din populație o viteza de peste 100 Mb/s.

Ca atare, România ar trebui să legifereze accesul de banda largă pentru toți românii, modificându-se obiectul serviciului universal cu specificare vitezei minime la care trebuie asigurat Internetul - 100Mb/s, pentru început.

De menționat că sunt țări care au introdus obligativitatea accesului de Internet de mare viteză mai demult. In 2010, Finlanda devenea prima ţară din lume care a făcut din accesul la internet de mare viteză un drept cetăţenesc https://www.bbc.com/news/10461048 http://edition.cnn.com/2010/TECH/web/07/01/finland.broadband/index.html De la 1 iunie 2010 fiecare cetăţean finlandez avea dreptul la o conxiune de cel puţin 1 Mbps, urmând ca viteza să crească la 100 Mb/s până în 2015. Finlanda modificase în 2009 legea comunicaţiilor, astfel încât accesul la Internet să devină un serviciu universal, la fel ca cel la telefonie şi poştă.

Pentru România ar fi o ocazie de a revizui serviciile incluse in sfera serviciului universal, unele dintre ele  devenind desuete, dacă se asigură conexiuni la viteza de 100Mb/s, adaptându-ne la anul 2021 și la tehnologiilor existente.

 

3. Stimularea adopției Internetului – cererea 

Existența unor rețele de mare viteză este o condiție necesară, însă nu și suficientă. Românii trebuie stimulați, convinși să folosească Internetul în relațiille cu administrația, cu educația, cu sănătatea, cu justiția, etc., iar tonul trebuie să-l dea acestea din urmă, instituțiile statului. Conectarea școlilor la Internet de mare viteză și folosirea acestuia în procesul de învățământ va pregăti generații, care evident vor folosi Internetul în viața de zi cu zi. Conectarea primăriilor, rurale mai ales, la Internet de mare viteză și folosirea acestuia în activitatea de zi cu zi - interacțiune on-line dintre cetățeni și autorități, care să înlocuiască interacțiunea umană adesea birocratică - va aduce pe lângă simplificare, debirocratizarea activității și la stimularea adopției Internetului de către cetățenii români. Administrațiile fiscale trebuie informatizate astfel încât cetățenii să-și poată rezolva problemele on-line, de oriunde. Similar, folosirea comunicațiilor electronice și a Internetului în actul medical va ușura această activitate și accesul cetățenilor la servicii de calitate. Și, evident, toate aceste sisteme trebuie interconectate și să fie operaționale de oriunde din România și chiar din afara țării. Paperless office de care vorbea Alvin Tofler acum câteva decenii și care astăzi, prin extensie, se numește digtalizare, trebuie să aibă șanse în România postpandemică, ajutând la revenirea mai rapidă din criză.

 

4. Denominarea în lei a tarifelor serviciilor de comunicații mobile

Telecomunicațiile românești sunt marcate de o anomalie care durează chiar de la lansarea telefoniei mobile - denominarea în EURO a tarifelor pentru serviciile de comunicații mobile. Tarifele serviciilor de comunicații fixe au fost și au rămas denominate în lei. Astfel pe facturile comune (servicii de comunicații la punct fix și mobil) se poate observa constanța relativă în timp a tarifelor în lei pentru comunicații fixe, care au tarifele denominate în lei și variația continuă, lunară, a tarifelor în lei a servicilor de comunicații mobile, după cursul de schimb al monedei naționale.

Marii operatori Orange, Vodafone, Telekom, RCS&RDS au tarifele serviciilor de comunicații mobile denominate în EURO, în timp ce operatorii de comunicații fixe exUPC România, RCS&RDS, exRomTelekom, etc. au tarife denominate in LEI (telefonie, Internet, TV). Chiar și ANCOM, autoritatea de reglementări telecomunicații, denomineaza în Euro tarifele (terminare, etc.), prețurile (licențe, etc.) ! Și guvenul denominează în euro prețurile de pornire ale licențelor !

De ce sunt denominate în EURO tarifele din comunicații mobile atâta vreme cât moneda națională este LEUL? Din comoditate? Din neîncredere în moneda națională? Unii operatori de comunicații mobile motivează aceasta prin cheltuieli de capital mai ales, care se fac in Euro, fluctuația parității monedei naționale față de euro făcând imprevizibilă suma în lei a importurilor în Euro. Oare pentru rețele de comunicații la punct fix nu se fac importuri în Euro și nu apare aceiași problemă? Este o poziție și de comoditate a operatorilor noștri, cu largul concurs al autorităților, care transferă astfel riscul valutar către cele circa 26 milioane SIMuri existente pe piața noastră, adică către cele 20 milioane de români utilizatori. Ca urmare, utilizatorii finali nu știu ce sume au de plătit (lunar) pentru servicii cu tarife denominate în Euro. Mai mult, în perioade de turbulențe ale monedei naționale utilizatorii finali plătesc mai mult pentru același serviciu, alimentând astfel inflația. Deprecierea continuă din ultimii ani a leului față de euro a scumpit continuu serviciile de comunicații mobile denominate în euro.

De ce ar trebui denominate în lei tarifele serviciilor de comunicații mobile? In primul rând, pentru că moneda națională este LEUL. Ca urmare, marea majoritate a românilor au salariile denominate in lei și nu în Euro, astfel că tarife denominate în Euro devin impredictibile la plată. Marea majoritate a bunurilor, produselor și serviciilor pe care românul le cumpără din salariul denominat și plătit în lei au prețurile denominate in lei. Ceapa, merele, roşiile, chiar şi cele importate, au preţuri în lei. Tarifele celorlalte servicii consumate de români sunt denominate în lei: apa, electricitate, gaze, servicii medicale, etc. Apoi, în România contabilitatea companiilor, inclusiv a operatorilor de telecomunicații, se ține în moneda națională, leul. În fine, un ultim argument este și faptul că trecerea la moneda națională Euro nu pare iminentă, pentru a spera prea curând la denominarea în Euro a salariilor: recent a fost amânată, încă odată, stabilirea unui calendar pentru aderarea României la zona euro https://www.zf.ro/eveniment/romania-amana-aderarea-zona-euro-romania-confrunta-prezent-serie-19863207. 

Câteva considerente macroeconomice - în ultimii ani leul a pierdut constant teren în raport cu Euro (de la 4,4450 lei/euro valoare medie în anul 2015 la 4,7452 lei/euro în anul 2019 și 4,8371 în 2020), iar inflația s-a menținut la valori de 2-4%, astfel că riscul pentru utilizatori este în creștere. Nici viitorul nu arată prea bine pentru românul utilizator al serviciilor de comunicații mobile - predicțiile spun ca leul va continua să piardă teren fața de euro! 5 lei/euro! Ca atare români vor continua să plătească mai mult în lei pentru serviciile de comunicații mobile. Trebuie spus că pentru predictibilitatea cheltuielilor in lei aferente importurile denominate în Euro, operatorii noștrii de telecomunicații au la îndemână hedging-ul care minimizează riscul și cheltuielile financiare. Nu și românii, utilizatori finali!

Telecomunicațiile din România ar trebui să revină la normalitate, la tarife denominate în lei pentru toate serviciile, așa cum era înainte de lansarea servicilor de telefonie mobilă.

Tonul ar trebui să-l dea autoritățile și în primul rând ANCOM, autoritatea de reglementări, și ”ministerul telecomunicațiilor”, care ar trebui să-și denomineze în lei toate tarifele și prețurile cu care lucrează: tarife de interconectare, tarife de închiriere, tarife de utilizare a spectrului, prețurile licențelor, etc. și să ceară operatorilor să facă același lucru.

Apoi, Consilului Concurenței ar trebui să analizeze dacă nu sunt create probleme concurențiale pe o piața cu tarife denominate în mai multe monede, dacă nu sunt create avantaje prin utilizarea unor monede.

Și nu în ultimul rând, ANPC, care are menirea să protejeze utilizatorii finali și având printre atribuții ”să propună Guvernului spre adoptare şi să avizeze proiecte de acte normative în domeniul protecţiei consumatorilor”, ar trebui să propună guvernului un proiect de act normativ pentru protejarea consumatorul român de servicii de comunicații mobile prevăzând obligativitatea denominării tarifelor în lei, moneda națională.

Sau, poate însuși guvernul va decide sa ia măsuri pentru înlăturarea acestei anomalii!

 

5. Eliminarea tarifelor de terminare în rețelele mobile 

Pentru creșterea competiției, eliminarea subvenționării marilor operatori de către cei mici și mai ales pentru a optimiza cheltuielile României cu comunicațiile mobile ar trebui ca tarifele de terminare în rețelele mobile să dispară până în anul 2025. Tendința de reducere impusă de CE este evidentă și în final va duce la dispariția acestor tarife. Tarifele de terminare în rețelele mobile fac ca unii români să aibă două telefoane mobile conectate în rețele diferite. Ar trebui ca românii să aibă doar un singur telefon mobil în buzunar, așa cum au, dacă mai au, un singur telefon fix acasă. Și tarifele de terminare în rețelele fixe ar putea dispărea până în 2025 împreună cu cele mobile.

Subiectul l-am abordat și in prezentarea ”Reglementare pentru competiție” ținută la evenimentul ANCOM din 17 noiembrie 2015 dedicat lansării propunerii de strategie

http://nicolaeoaca.blogspot.ro/search?updated-min=2015-01-01T00:00:00%2B02:00&updated-max=2016-01-01T00:00:00%2B02:00&max-results=15

unde se prezintă pe lângă argumente și o propunere de calendar de reducere la ZERO a tarifelor de terminare în rețelele mobile.

 

6. Reglementare pentru competiție și utilizatorul final

Operatorii de rețele mobile virtuale - o șansă pentru prezervarea competiției!

Operatorii de rețele mobile virtuale sunt furnizori de servicii de comunicaţii mobile, care nu posedă propriul spectru radio şi nu deţin în mod necesar întreaga infrastructură necesară pentru a furniza aceste servicii. Aceștia încheie acorduri comerciale cu operatorii de reţele mobile: cumpără en gros minute de trafic şi le revând propriilor abonaţi sub marcă proprie. In prezent nu există legislație care să oblige operatorii de rețele să închirieze rețea operatorilor de rețele mobile virtuale, contractele reflectând acordul celor două părți. Și de aici problema României!

Acest model de afacere a fost dezvoltat în vestul Europei, tonul fiind dat de Virgin Group din Anglia. După ce a acumulat experienţă în operarea unei companii aeriene “virtuale”, grupul Virgin condus de Richard Branson şi-a extins ideia de afacere (închirierea de infrastructură în vederea comercializării de servicii sub marcă proprie) şi în telefonia mobilă. În urma unui parteneriat 50-50 încheiat în iunie 1999 cu operatorul One-2-One (T-mobile), Virgin Mobile îşi lansa serviciile în 11 nov. 1999 sub marcă proprie. La 3 luni de la lansare avea 0,5% din piaţă, iar în 2004 avea 4,25 milioane utilizatori, 8% dintr-o piaţă cu 52 milioane utilizatori.   

România nu are o experiență relevantă cu astfel de operatori din cauza opoziției îndârjite a marilor operatori de rețele mobile, O primă breșă a fost făcută la licitația 4G din anul 2012, cand s-a introdus pentru prima dată stimultente pentru intrarea pe piață a operatorilor de rețele mobile virtuale. Astfel a fost posibilă apariția câtorva operatori - Lycamobile România, filiala locală a unui jucător global, DCS și fostul RomTelecom, însă cu o pondere reduseă. Toți au folosit rețeaua fostului operator Cosmote Romania.

Din păcate documentația licitației 5G nu prevedea stimulente pentru operatorii de rețele mobile virtuale, fapt deosebit de grav dacă luăm în considerație tendința de concentare a pieței noastre din ultimul timp (UPC, DCS, RomTelecom,…). Având modelul licitației 4G din anul 2012, echipa ANCOM care pregătește licitațiia 5G (este cam aceiași!) ar trebui să-și reamintească de licitația 4G și să introducă în documentația licitației 5G stimulentele folosite în anul 2012 pentru a convinge operatorii de rețele să găzduiască operatorii de rețele virtuale: reducerea valorii scrisorii de garanție bancară, reducerea tarifelor de utilizare a spectrului, …

Este în interesul României să păstreze competiția în telecomunicații, puternic amenințată de dorința de concentare a marilor operatori.   

Legislație predictibilă și favorabilă dezvoltării rețelelor de telecomunicații

Experiența ultimilor doi ani a arătat intervenții brutale ale executivul pe piața telecomunicațiilor soldate cu bulversări, blocaje și în final cu amânarea de două ori a licitației 5G. Dacă în anul 2019 OUG114/2018 avea să bulverseze telecomunicațiile noastre și să amâne licitația 5G cu un an prin prevederi care vădeau necunoaștere și obsesie pentru bani, în 2020 obstacolul a fost proiectul de lege 5G, care propunea autorizarea furnizorilor de echipament de telecomu-nicații, o premieră în Uniunea Europeană, o abatere profundă de la liberalismul economic.

Pentru ca astfel de anomalii cu profund impact asupra telecomunciațiilor și economiei țării să nu mai apară ar trebui să nu se mai permită intervenția executivului în problemele de reglementari ale telecomunicațiilor. Avem autorități locale neutre și cu o deosebită expertiză (ANCOM, Consiliul Concurenței), avem Comisia Europeană care asigură reglementarea pieței unice europene, astfel că nu este nevoie de diletantismul politicienilor noștri.

România, țară membră a Uniunii Europene, trebuie să urmeze linia acesteia asigurând o legislație predictibilă pentru stimularea investițiilor în telecomunicațiile noastre.