Ordonanța ANCOM???

În anul 2009 Romania soluționa procedura de infringement deschisă de Comisia Europeană pentru desele schimbări ale conducerii autorității de reglementare a telecomunicatiilor noastre, fiind de acord cu o modalitate tripartită de control asupra autorității de reglementare - raportare către parlament, președintele autorității propus de guvern si validat de președintele țării. Ca urmare autoritatea națională trebuie să prezinte în fiecare an un raport parlamentului care îi aprobă activitatea și bugetul, celelate două forțe intervenind doar în cazul numirii unui nou președinte. Acest triumvirat venea sa pună capăt unei perioade în care autoritatea sub controlul guvernului și a parlamentului a fost supusă unui șir de presiuni politice soldate cu schimbări repetate ale conducerii si chiar a denumirii instituției. Abuzurile asupra autorității de reglementare din Romania au inspirat chiar și legislatia UE care avea sa consolideze pozitia conducătorilor autorităților de reglementare.

Noua ordonanță de urgență adoptată de  guvern joi 27 aprilie 2017 scoate președintele țării din acest proces de nominalizare a conducerii autorității de reglementare, numirea președintelui si a vicepresedintilor ANCOM făcându-se pe baza propunerii Guvernului de către cele doua camere ale Parlamentului reunite in sedință comuna, cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor prezenți. Din păcate, nu cu votul majorității tututor deputaților și senatorilor! Adică se revine aproape de situația dinainte de 2009 (în plus apare validarea de către parlament), când guvernele au putut schimba când au vrut conducerea autorității. Și au făcut-o destul de des - în 2005 Ioan Smeeianu numit de PSD în 2002 era schimbat cu Dan Georgescu (PNL), în 2008 Dan Georgescu era înlocuit de Liviu Nistoran (PD) și în 2009 Liviu Nistoran era înlocuit de Cătălin Marinescu (PDL). La fiecare schimbare de conducere numele autorității era modificat - ANRC, ANRCTI, ANC și ANCOM - pentru ca în cazul recâștigării în justiției a postului pierdut (primii doi președinți demiși recâștigând postul) cel demis să nu mai poată fi angajat. Inventivitatea României în materie de schimbare a conducerii autorității ne-a adus procedura de infringement care avea să fie soluționată prin acordul ce consființea controlul tripartit asupra autorității și care a dus la o perioadă de 8 ani de relativă ”liniște” în care norocosul președinte Cătălin Marinescu a trebuit să aibă doar grija conducerii autorității și a avut astfel un mandat fără presiuni politice deosebite și cu rezultate foarte bune. Inventivitatea noastră în această speță avea să fie imortalizată în legislația europeană - directiva cadru 2002/21/EC modificată în dec 2009 la art 3 prin noul art. 3a, paragraful 2, fiind contribuția României la bunul mers al telecomunicațiilor Uniunii Europene.

Eliminarea președintelui României din procesul de numire at  președintelui ANCOM poate afecta grav nu numai procesul de selectie, dar poate deschide ușa unor abuzuri pentru care România a fost în procedură de infringement în anul 2009 și care s-a încheiat cu angajamentul că președintele autorității propus de guvern va fi validat de președintele țării. Se revine, astfel, prin ordonanța de urgență la controlul bipartit (guvern și parlament) asupra autorității de reglementare, periculos după cum ne-a arătat chiar experiența noastră. În plus față de anul 2009 apare parlamentul care prin cele doua camere reunite in sedinta comuna validează conducerea ANCOM cu votul majorității celor prezenți!. Dar, ce se întâmplă dacă un partid sau grup de partide dă guvernul și controlează parlamentul? Revenim la anii 2005-2009? Situația este mai periculoasă atunci când guvernul și parlamentul sunt controlate de același partid sau grup de partide, existând riscul numirii unor persoane neavenite. Mai mult, la schimbarea guvernului ne putem aștepta, și experiența României o arată cu prisosință, la schimbarea conducerii autorității.    

De această situție nu este străină președinția României. Mandatul lui Cătălin Marinescu la ANCOM a expirat la 1 aprilie 2015 astfel că acesta a funcționat peste doi ani așteptând să i se acorde un nou mandat, care i-a fost refuzat de președinție deși condiții erau (relații bune cu guvernul) iar prestația lui Cătălin Marinescu foarte bună îl recomanda pentru un nou mandat. Asupra acestui fapt am atenționat de mai multe ori public de circa un an și jumătate, fără ca să se întreprindă ceva. Refuzul președinției de a-i acorda un nou mandat l-au făcut pe Cătălin Marinescu să-și caute de lucru în altă parte (UIT), funcția de președinte ANCOM devenind vacantă astfel că actuala guvernare, ”expertă în ordonanțe de urgență”, a recurs la soluția cu ordonanță beneficiind și de o instituție prezidențială contemplativă.

În plus, se pare că președinția nu prea a înțeles impactul noii ordonanțe de urgență de vreme ce doamna Dobrovolschi, purtătorul de cuvânt al președinției, a vorbit doar de ”lipsă de transparență”. Mă tem că doamna Dobrovoschi nu a înțeles mare lucru din ordonanța în cauză: lipsa de transparență este ceva banal - ne-am obișnuit cu ea. Lucrurile sunt mult mai grave - se creează posibilitatea ca fiecare nou prim-ministru sprijinit de parlament să numească un nou președinte al autorității precum in anii 2005-2009. Adică, posibil un nou infringement!

Avem o instituție a președinției tot mai puțin reactivă (departe de a fi proactivă), tot mai depășită de situație.

Nu ne rămâne decât să ne rugăm celui de sus (din parlament, pentru că celui de sus de la Cotroceni ne rugăm degeaba), ca actuala guvernare să numească un profesionist (pregătire serioasă, experiență în conducere și în înțelegerea afacerii, experiență în telecomunicații, bun diplomat și comunicator, etc.) la conducerea ANCOM, capabil să ferească instituția de ”intemperiile” provocate de noua lege a salarizării și să o mențină la nivelul lăsat de predecesorul său spre binele ”telecomunicațiilor” românești și al economiei naționale.