Propuneri și comentarii la
Strategia ANCOM privind
comunicațiile digitale 2020
În 18 mai 2016
ANCOM lansa în consultare publică propunerea de strategie de reglementare pe
termen mediu (2020) pentru piața noastră
așteptând
observații până în 19 iunie 2016. Mai jos sunt prezentate câteva propuneri și comentarii
privind strategia și viitorului reglementării telecomunicațiilor românești.
Eliminarea tarifelor de
terminare în rețelele mobile
Pentru creșterea competiției, eliminarea subvenționării
marilor operatori de către cei mici și mai ales pentru a optimiza cheltuielile României
cu comunicațiile mobile ar trebui ca tarifele
de terminare în rețelele mobile să dispară până în anul 2020. Tendința de
reducere impusă de CE este evidentă și în final va duce la dispariția acestor
tarife. Ar trebui ca românii să aibă doar un singur telefon mobil în buzunar,
așa cum au, dacă mai au, un singur telefon fix acasă. Și tarifele de terminare
în rețelele fixe ar putea dispărea până în 2020 împreună cu cele mobile.
Subiectul l-am abordat și in prezentarea ”Reglementare
pentru competiție” ținută la
evenimentul ANCOM din 17 noiembrie 2015 dedicat lansării propunerii de
strategie
unde se prezintă pe lângă argumente și o propunere de calendar
de reducere la ZERO a tarifelor de terminare în rețelele mobile.
Denominarea în lei a tarifelor serviciilor de comunicații electronice
Marii operatori (Orange, Vodafone, Telekom) au tarifele serviciilor de
comunicații mobile denominate în Euro și plătite în lei la cursul zilei
facturării. Excepție
- comunicațiile fixe: UPC România și partial RCS&RDS, care are tarife
denominate in lei (Internet,TV) și în Euro (telefonie). Chiar și ANCOM, autoritatea de reglementări are unele tarife și taxe denominate
în euro (licențe, etc.). De ce sunt denominate tarifele din telecomunicații în
Euro atâta vreme cât moneda națională este Leul? Din comoditate sau din neîncredere în moneda națională? Unii operatori motiveaza
aceasta prin unele cheltuieli, de capital mai ales, care se fac in Euro, iar
fluctuația parității monedei naționale față de euro face imprevizibilă suma în
lei a importurilor în Euro. Este o poziție și de comoditate a operatorilor
noștri, care transferă astfel riscul lor către cele circa 25 milioane SIMuri
existente pe piața noastră, deși au modalități de control a riscului (hedging).
Ca urmare, utilizatorii finali nu știu ce sume au de plătit (lunar) pentru
servicii cu tarife denominate în Euro. Mai mult, în perioade de turbulențe ale
monedei naționale utilizatorii finali plătesc mai mult pentru același serviciu
la același salariu lunar.
De ce ar trebui denominate în lei tarifele serviciilor de telecomunicații mobile
și fixe (telefonie, Tv, Internet) din România? In primul rând, pentru că moneda
națională este leul. Ca urmare, marea majoritate a românilor au salariile
denominate in lei și nu în Euro, astfel că tarifele denominate în Euro devin
impredictibile la plată. Marea majoritate a bunurilor, produselor și
serviciilor pe care românul le cumpără din salariul denominat și plătit în lei
au prețurile denominate in Lei. Ceapa, merele, roşiile,
chiar şi cele importate, au preţuri în lei. Apoi, în România contabilitatea companiilor, inclusiv a operatorilor de
telecomunicații, se ține în moneda națională, leul. În fine, un ultim argument poate fi și faptul că trecerea la moneda Euro nu
pare iminentă, pentru a spera prea curând la denominarea în Euro a salariilor.
Interzicerea comercializării de telefoane/dispozitive
codate
Pentru creșterea
migrației utilizatorilor de comunicații mobile ar trebui interzisă comercializarea
telefoanelor mobile codate. Cel puțin doi operatori de telefonie mobilă oferă
telefoane codate în reţeaua proprie astfel că nu pot fi folosite în alte reţele
dacă nu sunt decodate, care nu se face gratis. De ce telefonul mobil pe care-l
cumperi cu plata în rate în cadrul unui abonament pe 1 sau 2 ani este codat? O
casă pe care o cumperi cu plata în rate nu este “codată” - o poţi folosi cum
doreşti: poţi locui in ea, o poţi închiria sau vinde. Pe când la un telefon
mobil cumpărat in rate (cu contract care prevede obligaţii) nu ai deplinătatea
uzufructului: eşti obligat sa-l foloseşti numai intr-o reţea, deşi este al tău.
La telefonia fixă niciun operator care oferă telefoane nu
le codează. De ce operatorii mobili trebuie să cheltuiască în plus pentru a
coda telefonul şi a limita astfel folosirea unui produs pe care consumatorul îl
plateşte integral pe durata contractului?
Durata unui contract – maxim un an
Pachetul de reglementări
al Comisiei Europene (dec. 2009, etc.) prevede, printre altele, limita durata contractelor pe care le oferă
operatorii de telecomunicaţii la 24 luni, dar şi faptul că operatorii trebuie
să ofere consumatorilor şi contracte cu
o durată maximă de 12 luni. Și noul pachet de reglementări susține micșorarea
duratei contractelor la un an. La noi, operatorii oferă, preponderent și
stimulativ, contracte cu durata de doi an, fapt ce limiteaza libertatea de
mișcare a utilizatorilor finali, adică competiția.
Accesul la rețelele mobile
Faptul că
pachetele totale, dublu triplu play cu 2x3 servicii fixe și mobile, sunt din ce
în ce mai căutate și că acestea sunt mult mai accesibile operatorilor de rețele
mobile (prin LTE+, Tv prin satelit) decât operatorilor de rețele fixe (greu de
construit o rețea mobilă) constituie un alt mare avantaj competitiv al
operatorilor de rețele mobile.
Din graficele prezentării ”Reglementare pentru competiție” făcută la evenimentul ANCOM din 17
noiembrie 2015 dedicat lansării propunerii de strategie
se observă mari
diferențe de cote de piață între operatorii de rețele mobile și operatorii exclusiv
de rețele fixe, explicabile prin lipsa rețelelor mobile pentru ultimii și deci
imposibilitatea accesării întregii piețe potențiale cu pachetul de 2x3
servicii.
Cum principala
problemă competițională este lipsa accesului operatorilor de rețele fixe la
rețelele mobile cu acoperire națională,
ANCOM ar trebui să reglementeze (inclusiv
tarife și condiții rezonabile de acces) în noua strategie accesul acestora la rețelele mobile cu acoperire națională. În felul acesta
operatorii mici, UPC, DCS, etc. ar putea căpăta acoperire națională și deci
acces la aproape oricare potențial client. Și bineînțele ar putea oferi și
servicii la punct mobil. Nu numai aceștia, ci și operatorii de rețele mobile
virtuale inexistenți în România până în 2014. România, era una dintre puținele
țări (Bulgaria?) din UE fără operatori de rețele mobile virtuale din UE, deși marii
operatori clamau că ar fi deschis rețelele! Era rezultatul refuzului de peste
10 ani al marilor operatori de rețele mobile de a deschide rețelele altor
operatori, evitând astfel noi competitori. Astăzi există un singur operator
virtual, Lycamobile, având acces din 2015 la rețeaua Telekom M, care și-a
asumat obligația găzduirii prin licențierea din 2012.
Introducerea accesului de
bandă largă în sfera serviciului universal
În România avem o situație paradoxală - viteze foarte
mari de acces și utilizare redusă a Internetului, explicabilă prin faptul că
circa 46% din populație locuiește în mediul rural. Astfel, România este una
dintre ultimele țări din UE (penultima în anul 2015, conform CE) în privința
utilizării Internetului. Cum nu viteza foarte mare crește PIBul, ci penetrarea,
utilizarea Internetului de câți mai mulți locuitori pentru a dezvolta afaceri
(creșterea utilizării Internetului cu 10% duce la creșterea PIBului cu 1,5%)
avem încă o explicație a dezvoltării noastre economice. Introducerea accesului de bandă largă în
sfera serviciului universal de către ANCOM însoțită de măsuri pentru
creșterea adopției ar putea accelera utilizarea Internetului pentru dezvoltarea
afacerilor locale, premiză pentru creștere economică.
Atenție la parteneriate, partajări de rețele, fuziuni,
achiziții
Marii operatorii
au încheiat alianţe strategice privind utilizarea şi dezvoltarea în comun
a reţelelor cu obiectiv construirea și operarea în comun de rețelelor mobile
(Orange și Vodafone), lansarea de servicii fixe de către cei care nu au rețea
fixă (Orange şi Telekom) sau acces la reţele mobile (RCS&RDS și Vodafone).
Astfel de parteneriate
pot evolua și duce la scăderea competiției. În plus, CE se opune, mai ales în
acest an, achizițiilor cu impact negativ asupra competiție. Strategia ANCOM pe
termen mediu ar trebui să-și propună păstrarea nivelului competițional,
monitorizând și evitând acțiunile ce pot duce la concentrarea pieței și stimulând
intrarea de noi competitori, operatorii de rețele mobile virtuale, de exemplu.
