Recviem pentru INSCC!

 

În 26 octombrie 2020 publicam un articol INSCC încotro? Spre desființare?

https://nicolaeoaca.blogspot.com/2020/10/

în care analizam impactul numirii unui filosof, Carmen Elena Cîrnu, la conducerea INSCC, Institutul National pentru Studii și Cercetări pentru Comunicații, http://www.inscc.ro. În articol atrăgeam atenția asupra pericolului dispariției institutului prin numirea unei persoane fără expertiza necesară.

La mai puțin de două luni, joi 17 decembrie 2020, guvernul aproba HG36/2020 prin care INSCC ar urma să dispară de la 1 ianuarie 2021, fiind absorbit de ICI, institutul de cercetare în informatică.

Încă o realizare marca PNL! După desființarea ministerului ”telecomunicațiilor”, blocarea tehnologiei 5G urmează desființarea INSCC! Și asta tocmai când se vorbește tot mai mult despre digitalizare, care, chiar a fost agreată, în cadrul negocierilor, ca prioritate a noii coaliții de guvernare, intrând și în titulatura unui minister.

Privind retrospectiv numirea unei persoane fără expertiză la conducerea INSCC nu a însemnat ceva deosebit, dacă planul prevedea desființarea institutului. Nu înțeleg totuși de ce a fost numită director pentru numai două luni?  

Desființarea INSCC este o modalitate rudimentară de rezolvare a unei probleme: dacă nu înțelegi, nu te pricepi sau nu știi să folosești - distrugi. Și acesta în contextul în care politicienii vorbesc tot mai des (pandemia i-a cam forțat) despre cercetare și rolul ei, despre digitalizare, pentru care s-a creat un minister.

 

Istoria institutului - https://amintiridinicptc.org/ - începe în anul 1954, când prof. Spataru Alexandru primea incredințarea din partea Ministrului Poștelor si Telecomunicațiilor de a inființa un institut de cercetări in domeniul telecomunicațiilor. Modelul ales a fost Laboratoire Central de Telecomunication din Franța. Una dintre primele lucrări a fost construirea primei stații de emisie Tv din țară, despre care se amintește și în filmul Dragoste la zero grade. S-au adăugat și preocupari in domeniul Telefoniei, sector preponderent in cadrul Ministerul Postelor si Telecomunicațiillor.

În perioada sa de maturitate institutul a fost organizat în mai multe laboratoare: Radiocomunicații, Transmisiuni Telefonice, Transmisii de Date, Comutație, Automatizări Poștale, precum și un atelier mecanic unde se putea confecționa partea mecanică a echipamentelor elaborate.

Angajarea în institut era una selectivă înainte de 1989 - de regulă de la facultatea de Electronică și Telecomunicații, câte unu sau doi dintre primii absolvenți (după medii) de la secțiile Radio,  Telefonie, etc.

În institut au activat mari personalități ale electronicii românești: Sinnrech Heinrich, cu o carieră deosebită în SUA începută în prima parte a anilor 80 (https://patents.justia.com/inventor/heinrich-sinnreich și contribuții deosebite la dezvoltarea tehnologiei, printrea altele fiind considerat ”nașul” SIP, https://www.amazon.com/SIP-Beyond-VoIP-Communications-Revolution/dp/0974813001), Ștefănescu Sofronie, Pană Liviu, etc. cu care am fost coleg. Institutul a fost un centru cu o înaltă cultură academică prin personalitățile sale și un formator de cercetători. Aici s-au elaborat, înainte de 1989, în perioada când importurile de tehnologie erau limitate, echipamente pentru telecomunicații (telefonie, radio, transmisii de date, poștă,etc.), utilizând metode moderne de calcul - proiectare asistată de calculator (FORTRAN, etc.) încă de la începutul anilor 1970, unii dintre cercetători obținând și titlul de doctor. Unii dintre foștii colegi din institut au avut cariere de succes în companii din industria electronicii, telecomunicațiilor sau a tehnologiei informației din vestul Europei sau din SUA.

 

După 1989, institulul a fost subordonat ministerului „telecomunicațiilor”, cercetării sau educației, iar activitatea s-a schimbat: s-a trecut de la cercetarea și dezvoltarea de echipamente de telecomunicații la studii care au avut ca beneficiar, în principal, ministerul ”telecomunicațiilor”, sau cercetării. De regulă aceste studii nu au prea fost folosite de beneficiar, zăcând prin sertarele ministerului în principal din cauza dezinteresului conducătorilor ministerului - nu au știut ce să ceară și nu au prea folosit ce au obținut. ”Meritul” a aparținut atât conducerii INSCC cât mai ales conducerii ministerelor, care nu au știut (sau nu au vrut), cum să folosească expertiza din institut. În tot acest timp numărul cercetătorilor a scăzut aproape continuu, urmare și a condițiilor de salarizare  - institutul activa în industria telecomunicațiilor unde salariul mediu era, la un moment dat, cel mai mare din economie.  

Institutul a avut sediul până în anul 1970 într-o clădire de pe Calea Griviței, de lângă piața Chibrit, după care a fost mutat în clădirea nouă de lângă Palatul Telefoanelor demolată anul trecut. Ultimul sediu al institutului - o clădire din sectorul 6, str. Preciziei.

Institutul a fost condus de persoane cu pregătire în telecomunicații, experiență în cercetare.

 

Ce ar fi putut, sau încă ar mai putea face, institutul?

- consilere pentru ministerul ”telecomunicațiilor” pe domeniile de expertiză,   

- implicare (elaborare, participare) în strategiile naționale. De exemplu ar trebui rescrisă Strategia 5G trebuie pentru România, adaptată anului 2021 și nevoii de digitalizare. Propuse și coordonate proiecte pilot folosind tehnologia 5G - oraș inteligent, medicină, transport, etc. Sau, implementarea strategiei naționale România Inteligentă, de transformare digitală a localitîților țării pornind de la un proiect pilot de oraș inteligent.

 

Trecerea ”telecomunicațiilor” sub umbrela ministerului transporturilor, rușinea guvernărilor postdecembriste (suntem ultimii în Europa la km autostradă, primii la accidente pe autostrăzi, trenuri la viteze antebelice, etc.) a fost fatidică - a făcut ca ”telecomunicațile” să nu mai fie guvernate!

PNL continuă șirul greșelilor! După desființarea ministerului ”telecomunicațiilor” și blocarea activității în telecomunicații, eșecul implementării tehnologiei 5G prin legea 5G a urmat numirea unui filosof la conducrea INSCC și acum desființarea institutului. Toate acestea dovedesc ca PNL nu are specialiști în ”telecomunicații”! Se pare că PNL are predilecție spre desființare, distrugere.

Din păcate, în noul guvern telecomunicațiile nu se regăsesc în titulatura unui minister, însă din fericire nu mai sunt ”păstorite” de PNL. România postpandemică nu și-ar mai permite alte întârzieri.

 

”Telecomunicațiile” în continuare în derivă?

 

Se pare că degringolada ”telecomunicațiilor” nu s-a terminat. Continuă și în noua guvernare.

În istoria postdecembristă a României a existat aproape în permanență un minister al ”telecomunicațiilor”, rezultatul fiind o dezvoltare a acestei industrii evidențiată prin servicii de calitate la prețuri adecvate puterii de cumpărare a românilor: comunicații mobile de mare viteză cu acoperire națională, Internet de mare viteză, etc.

Două au fost excepțiile ambele datorate PNL, prima  în anul 1998 când un ministru liberal desființa ministerul ”telecomunicaților” și a doua în guvernarea din anii 2019 și 2020.

În 4 noiembrie 2019, fostul MCSI devenea o direcție în ministerul mamut al transporturilor, infrastructurii și comunicațiilor, ideie nefericită de a introduce o industrie dinamică într-un minister mare, greoi, rușinea guvernărilor postdecembriste (ultimii în Europa la km autostradă, primii la accidente pe autostrăzi, trenuri cu viteze antebelice, etc.) O industrie extrem de activă într-un minister anchilozat! Rezultatul - blocaj aproape total. La vremea respectivă puneam acest demers pe faptul că PNL nu are specialiși în telecomunicații.

Acum se întâmplă a treia oară! Autor USRPLus! De data asta este și mai rău - telecomunicațiie nici măcar nu se mai regăsesc în denumirea vreunui minister. Daca în guvernarea trecută se regăsea în titulatura ministerului transporturilor, infrastructurii și COMUNICAȚIILOR acum ”telecomunicațiile” nu se mai regăsesc în denumirea vreunui minister.

 

Desigur am putea încerca a ghici că telecomunicațiile ar fi fost arondate la preconizatul minister al cercetării, inovării și digitalizării, (până marți 22 dec), o struțo-cămilă mai ceva decat ministerul transporturilor, infrastructurii și comunicațiilor. De miercuri 23 dec denumirea se schimbase, la un moment dat, în ministerul digitalizării, fără a știi care vor fi competențele.

Care să fie interesul USRPLus în Cercetare? Are cumva o pleiadă de cercetători doritori a revigora domeniul? Ce au în comun cercetarea, inovarea și digitalizarea? Mai  nimic. Preconizatul minister era poate rodul dorinței politicienilor necunoscători sau al freneziei negocierilor. În țările dezvoltate cercetarea (mă refer la sectorul de stat) se face în marile centre universitare și ca atare cercetarea ar fi trebuit atașată ministerului educației. Ce caută cuvântul ”Inovare” în denumirea unui minister? Mai ales lângă cuvântul Cercetare? Conform DEX inovare sf [At: DA ms / V: (rar) în~ / Sși: (înv) inno~ / Pl: ~vări / E: inova] 1 Introducere a unei noutăți într-un domeniu, sistem etc., îmbunătățindu-l. 2 (Pex) Înnoire. Care ar fi obiectivele inovării? Cum  ar trebui să fie obținute?      

Normal ar fi fost să avem un minister al Educației și Cercetării si un altul al Comunicațiilor și Digitalizării. Aceasta pentru că telecomunicațiile sunt cele care asigură suportul - rețele de mare viteză, care permit realizarea digitalizării. Digitalizare nu se poate fără telecomunicații!

Se pare ca nici acum politicienii nu au înțeles rolul și rostul telecomunicațiilor - motor al dezvoltării economice, suport, favorizator al digitalizării. Nu poți face digitalizare (cuvânt mult trâmbițat în ultima vreme) fără rețele de telecomunicații performante.Și nu poți avea rețele performante dacă de câțiva ani tot blochezi licitația 5G, sau ești de acord cu dispariția unui operator de rețele important.

”Telecomunicațiile” sunt motorul dezvoltării economiilor naționale, țările dezvoltate având ”telecomunicații” dezvoltate (rețele de foarte mare viteză, societate digitală, etc.), ministerul fiind necesar pentru a promova și realiza transformarea digitală a țării. 

 

Poate că acceastă struțo-cămilă (cercetare, inovare și digitalizare) a fost creată anume pentru un viitor ministru cu o expertiză deosebită în cercetare, inovare și digitalizare. Însă ministrul propus și avizat

https://economie.hotnews.ro/stiri-telecom-24500811-cine-este-ciprian-teleman-propus-ministru-cercetarii-inovarii-digitalizarii-fost-cercetator-stiintific-prezent-consultant-pentru-companii-presedinte-plus-ilfov.htm

are o pregătire universitară în geologie și câțiva ani în cercetare în geologie, iar preocupările (antreprenoriale) din ultimii ani sunt departe de cercetare, inovare, telecomunicații și digitalizare.

Ce îl recomandă totuși pe acesta pentru funcția de ministru al digitalizării, sau al cercetării, inovării și digitalizării? Poate funcția politică. Activtatea antreprenorială din ultimii ani l-ar recomanda mai degrabă pentru un minister al IMMurilor. 

 

Se pare că repetăm experiența guvernării anterioare când un ministru fără expertiză și înțelegere a telecomunicațiilor, ministrul transporturilor, a luat decizii cu impact nefast asupra telecomunicațiior: blocarea implementării tehnologiei 5G cu un an, periclitarea comptitivității în telecomunicații, asupra țării. Neînțelegând despre ce este vorba acesta nu l-a putut convinge pe primul ministru ...  Iar ca răsplată acesta va fi ministru și în viitorul guvern. Se pare că mai sunt ministere în care ar mai fi câte ceva de blocat.

Cum va reuși ministrul propus să convingă primul ministru cât de importantă este tehnologia 5G în procesul de digitalizare și că proiectul de lege 5G blochează implementarea, că s-a greșit când s-a dat acceptul pentru vânzarea fostului RomTelecom, etc. când acesta nu este un specialist, nu are înțelegerea telecomunicațiilor. Cel mult poate fi un bun executant al ordinelor cum s-a întâmplat în guvernarea anterioară, cu rezultatele pe care le știm - blocaj. Ar fi trebuit un profesionist care să lupte pentru sectorul pe care îl coordonează, să-l înțeleagă și să nu accepte orice ordin.

La fel ca în anul 2019, când după retragerea prevederilor ”telecom” din OUG114/2018 a urmat o reconciliere a guvernanților cu piața și în anul următor ar trebui să urmeze o detensionare a relațiilor prin retragerea proiectului de lege 5G. Va reuși ministrul propus să o facă în primele două luni din 2021 pentru a mai putea avea licitația 5G în semestrul I?

 

Până acum câteva zile ni se spunea că vor fi puși specialiști, profesioniști în funcții de conducere și nu politicieni fără expertiza necesară, iar realitatea de astăzi este cu totul alta. Să nu aibă nici USRPlus specialiști în telecomunicații? Înțeleg PNL, dar nici USRPlus?

Astfel, se mai destramă un mit - că USRPlus ar fi diferit de celelalte partide, că promovează competența, profesioniștii, omul potrivit la locul potrivit.