Anul de telecomunicații 2015

Piața noastră de telecomunicații, ajunsă la maturitate și afectată de criza economică din ultimii ani, pare predispusă în anul 2015 la acțiuni care sa conducă la reduceri de costuri, pentru a compensa scăderea veniturilor.

Reconsiderarea telecomunicațiilor?       

Guvernul României și-a făcut un obicei în a considera telecomunicațiile o sursă de venituri care să alimenteze ”găurile negre” ale economiei, neștiind sau ignorând că există o corelație între gradul de dezvoltare și utilizare a accesului la rețele de mare viteză și creșterea economică a țării, bunăstarea întregii națiuni. Creșterea cu 10% a utilizării internetului provoacă o creștere cu circa 1,5% a PIBului, prin faptul că în noile zone racordate la Internet afacerile se pot desfășura mult mai ușor. În loc să investească în viitor guverananții noștri investesc pe termen foarte scurt mărind salarii, pensii, etc. în preajma alegerilor - ”pomeni electorale”, sau alimentând ”găurile negre” din economie. Așa se face că cei peste €682 milioane obținute din licitația de spectru din anul 2012 nu s-au folosit pentru România Digitală, pentru conectarea Românei la rețele de mare viteză, pentru creșterea gradului de adopție a Interentului, pentru creșterea economiei naționale. România este, alături de Bulgaria, ultima țară în UE din punctul de vedere al utilizării Internetului și nu întâmpător PIBul nostru este tot pe ultimul loc în clasamentul UE.

Mai mult, după ce că nu folosec eficient veniturile din telecomunicații guvernanții mai pun și taxe noi operatorilor din telecomunicații, ”taxa pe stâlp”, de exemplu, și aceasta într-o perioadă delicată - industria este în stagnare, criza economică, astfel că începând cu anul 2009 veniturile și profitabilitatea în telecomunicații a tot scăzut. În tot acest timp, miniștrii care au condus telecomunicațiile nu au zis nimic, nu s-au ridicat să apere creșterea telecomunicațiilor și implicit a economiei naționale.

S-a zis, la început de an 2015, că se va reduce taxa pe stâlp, apoi ca de la la 1 ianuar 2016 se va elimina. Taxa pe stâlp trebuie eliminată IMEDIAT pentru a ajuta telecomunicațiile să-și revină, să depășească perioda de criză și astfel să ajute la creșterea economică a țării. Veniturile generate de telecomunicații (licitații spectru, vânzări de active, etc.) ar trebui să fie reinvestite în telecomunicații, în dezvoltarea accesului de bandă largă pentru a recupera cât mai repede decalajul (utilizare Internet, PIB) față de țările UE. 

2015 - anul relansării comunicațiilor electronice?

Din 2008, anul de grație al economiei românești dar și al telecomunicațiilor noastre, veniturile telecomunicațiilor tot scad. Criza prelungită, punerea pe costuri a tarifelor, etc. și, colac peste pupăză ”taxa pe stâlp” aplicată din 2014, au făcut ca operatorii să înregistreze scăderea veniturilor, a profitabilității, a capacității investiționale. Deși începând cu anul 2013, România a înregistrat creșterea PIB-ului, aceasta nu s-a manifestat încă în creșterea cheltuielilor românilor pentru servicii de telecomunicații, adică a veniturilor, deși tentații ar fi - telefoane tot mai inteligente, tablete, laptopuri, acces cu viteza tot mai mare, etc. Să fie 2015 anul în care românii se vor decide să cheltuiască mai mult pentru comunicații electronice, iar guvernul să reconsudere telecomunicațiile și să faciliteze, prin legislație,relansarea?    

Când trecem la Tv digitală?

Conform obligatiilor internationale asumate inca din anul 2006, România trebuia să oprească emisiunea Tv analogică terestră și să treacă la televiziunea digitală la 17 iunie 2015. Dar, prin grija celor desemnati sa o facă, nu o va face. Poate după 31 dec 2016.

”Meritul” revine în totalitate ministerului telecomunicațiilor și SN Radiocomunicații. Să reamintim că în anul 2010 începuseră demersurile pentru organizarea concursului pentrtu alocarea de multiplexe digitale:

- ANCOM consulta procedura de acordare, taxa licenta, caietul de sarcini,- iunie 2010,

- ANCOM punea in vanzare caiete de sarcini ptr participare concurs - 1 iulie 2010,

- în 12 iulie 2010, ANCOM anunţa că S.C. RCS&RDS S.A., S.C. RomTelecom S.A., TDF S.A.S., Societatea Nationala Radiocomunicatii S.A., Media Sat S.R.L., Österreichische Rundfunksender GmbH & Co KG si General Satellite Sofia au cumparat caietele de sarcini

Apoi, în şedinţa din 11 august 2010, guvernul ia decizia de a amâna cu 3 ani trecerea României la televiziunea digitală, anulând licitaţia organizată de ANCOM la care participau cele 7 companii. Potrivit Ziarului Financiar, Guvernul nu ceruse aviz pentru hotărâre de la ANCOM, gestionarul spectrul de frecvenţe radio al României şi nici măcar nu a informat despre schimbarea strategiei. Motivul - probabil teama că Societatea Naţională de Radiocomunicații ar fi putut pierde licența.

În 2014, ANCOM organiza un nou concurs pentru alocarea de multimplexe digitale și la 10 iunie 2014 anunța că în urma licitaţiei, au fost adjudecate trei multiplexe de către SN Radiocomunicații. La rândul său, aceasta a organizat o licitație pentru funizarea echipamentului și după cateva amânări anunța, în 24 februarie 2015, că va organiza o nouă licitație din lipsă de oferte, performață ”deosebită” întro perioadă în care nu se poate spune ca fabricanții de echipamente nu mai prididesc cu livrările, ci dimpotivă. Valoarea mare a contractului, circa €120 milioane, dar mai ales finanțarea cerută furnizorului au condus la un eșec previzibil. Demiterea directorului SN Radiocomunicații evident că nu a putut recupera prejudiciul creat României, care se vede în situația de a nu respecta un anagajament international. Astfel România a trebuit să prelungească emisia analogică până la 31 dec 2016, sperând probabil că SN Radiocomunicații va reuși să orgnizeze o licitație construită astfel încât să atragă participanți. Dată fiind situația SN Radiocomunicații (financiară,comercială, etc.), atragerea finanțării necesare va fi dificilă fără garanția statului practicată cu mult ”succes” acum ceva vreme, garanție care a construit în timp o datorie mare către bănci. Poate ar fi cazul să se revină la ideia privatizării SN Radiocomunicații, (privatizarea a fost întreruptă brusc în anul 2000 de către noul ministru al telecomunicațiilor de atunci), pentru a accelera restructurarea operatorului și a-l transforma întrun operator eficient, orientat către piață, capabil să-și respecte angajamentele.

Consolidarea pieței?

Consolidare pare a fi cuvântul cel mai utilizat când se vorbeste despre telecomunicațiile noastre în anul 2015. O vor marii operatori exasperați de competiție, de tarifele mici, sau care nu au rețea fixă. Ce operatori sunt de vânzare sau susceptibil de a deveni ținte de preluare? In primul rand Akta/DCS al cărui proces de vanzare a inceput in primavara anului 2014 si care, conform declaratilor oficialilor săi, pare a fi stârnit un interes deosebit cel puțin declarativ, vânzarea fiind sperată în acest an. Cu un portofoliu de circa 500.000 de utilizatori ai serviciilor de TV prin cablu, internet şi date, AKTA este cel mai mare operator independent de pe piaţă, prezent în special în mediul rural şi în oraşele mici unde îşi suprapune într-o mică măsură reţeaua cu RCS&RDS, UPC sau Telekom.

Care ar putea fi operatorii ce ar putea beneficia cel mai mult prin achizitia AKTA? In primul rând operatori care deja au retea de comunicatii fixe prin cablu, dar complementară. Adica Telekom, RCS&RDS, dar mai ales UPC. Telekom, care trece printr-un proces de restructurare accelerat odata cu venirea lui Nikolai Beckers, nu pare a fi cel mai interesat. Doar daca prețul .... RCS&RDS, operator care mai tot timpul s-a uitat în jur și a cumpărat tot ce se putea mărindu-si astfel acoperirea si numarul utilizatorilor, ar putea fi interesat dacă prețul va fi în linie cu cele cu care s-a obișnuit. Cel mai câștigat pare a fi UPC România, care ar obține o rețea aproape complementară și și-ar spori substanțial baza de clienți. Orange și Vodafone au mare nevoie de rețea de comunicații fixă, care să acopere în primul rând orașele, astfel că AKTA nu pare a avea tocmai rețeaua căutată de aceștia. Un impediment în procesul de vânzare pare a fi prețul cerut de proprietari - €200 milioane, de peste 4 ori veniturile de €45,4milioane a anului 2013, valoare descurajantă pentru oricare dintre cei menționați mai sus. Ar putea fi și UPC Romania de vânzare? Dacă da, marii operatori Orange și Vodafone ar putea fi foarte interesați de rețeaua fixă a acestui operaror și am avea o luptă acerbă cel puțin în doi.

Sau ”consolidarea” poate lua forma și a unor parteneriate? Se pare că marii operatorii au început discuții bilaterale privind încheierea unor alianţe strategice privind utilizarea şi dezvol­tarea în comun a reţelelor cu obiectiv lansarea de servicii fixe de către cei care nu au rețea fixă sau să câştige acces la reţele mobile 3G şi 4G.

Relansarea UPC?

UPC Romania este un operator într-o situație delicată. Are o rețea de telecomunicații fixe  modernizată care îi permite să ofere servicii de bună calitate - Internet cu viteza de 500Mb/s, telefonie și Tv, dar nu are rețea de comunicații mobile, care să-i permită să ofere pachetul maxim cu 6 servicii, astfel că distanța din UPC și RCS&RDS s-a tot mărit de când ultimul a lansat serviciul Digi Mobil și oferă pachetul maxim cu 5/6 servicii. Ce ar avea de făcut UPC? Cel mai simplu ar fi să lanseze un operator mobil virtual, mai ales că marii operatori de comunicații mobile se tot laudă că au deschis rețeaua mobilă, dar, inexplicabil, nu au niciun operator mobil virtual partener, cu excepția Lycamobile. O altă soluție ar fi un partneriat cu acești marii operatori de comunicații mobile care nu au dar își doresc foarte mult o rețea de comunicații fixe - Orange, Vodafone. 

În afară de aceste soluții care să-i permită să ofere pachetul maxim cu 6 servicii, UPC Romania ar putea achizițona operatorul AKTA, care i-ar aduce o rețea complementară și o baza importantă de clienți, 0,5 milioane, care să-i permită să se apropie de RCS&RDS. Desigur dacă prețul va fi unul accesibil.

O a treia soluție nu se întrevede, dacă excludem vânzarea. 

Accesul la rețelele operatorilor

Orange Romania cere tot mai insistent, de ceva vreme, accesul la rețeaua de comunicații fixe a operatorului RCS&RDS motivând că este un operator cu putere semnificativă de piață. Orange uită sau ignoră că există un acces deja reglementat și încă de foarte mult timp - accesul la rețeaua fostului operator monopolist RomTelecom. Apoi, ambii operatori, atât Orange cât și RCS&RDS sunt operatori cu putere semnificativă, primul pe piața comunicațiilor la punct mobil, iar al doilea pe piața comunicațiilor la punct fix, iar deschiderea accesului la rețelele lor ar fi o premieră pentru piața noastră, cei mai avantajați părând a fi operatorii fără rețele mobile - UPC România, AKTA, etc., care căpătând acces la o rețea mobilă vor putea astfel oferi pachetul maxim cu 6 servicii. Vor mai fi avantajați și operatorii de rețele mobile virtuale care vor căpăta astfel acces la o rețea de comunicații mobile performantă și cu o bună acoperire națională. 

Sau vom avea parteneriate? Sătui să mai aștepte accesul la rețele, se pare că marii operatorii au început discuții bilaterale privind încheierea unor alianţe strategice privind utilizarea şi dezvol­tarea în comun a reţelelor cu obiectiv lansarea de servicii fixe de către cei care nu au rețea fixă (Orange şi Vodafone) sau să câştige acces la reţele mobile 3G şi 4G (RCS&RDS).

Continuarea externalizării operării rețelelor

Odată cu intrarea telecomunicațiilor în faza de maturitate, și presați de condițiile economice, operatorii, cu gândul la reducerea costurilor forțați de scăderea veniturilor, iau tot mai în serios externalizarea operării rețelelor.

Începutul a fost făcut de RomTelecom, care în anul 2010 a încheiat un contract de externalizare cu Ericsson ce a presupus şi transferul a circa 400 angajaţi. Apoi în iulie 2014 un alt contract, între RomTelecom & Cosmote și Ericsson, a presupus și transferul a 730 persoane. În februarie 2012, Huawei câştiga un contract de externalizare, preluând pentru cinci ani managementul operaţiunilor de teren pentru reţeaua Vodafone România. Circa 70 angajaţi Vodafone deveneau angajaţi Huawei, ca parte a echipei care prelua aceste activităţi. Spre sfârșitul anului 2014, un nou contract de externalizare a fost negociat între Orange și Ericsson, care a implicat și transferul a peste 100 angajați.

Prin aceste contracte operatorii transferă operarea și mentenanța anumitor părți de rețea și odată cu aceasta și personalul afferent. Transferul se face către fabricanți de echipamante de telecomunicații, către cei care livrează sau chiar instalează echipamentele, adică către companii cu profundă expertiză în lucrul cu echipamentele de telecomunicații. Ce câștigă operatorii? Eficiență, în primul rând, care se traduce și prin costuri mai mici. Ce câștigă fabricanții, cei care preiau operarea rețelelor? O nouă activitate, noi venituri! Tradițional, fabricanții de echipamente erau companii care cercetau, produceau și livrau echipamante de telecomunicații. De circa 10 ani fabricanții oferă și servicii de mentenanța a rețelei, primii clienți fiind operatorii de rețele mobile.

De ce ar putea continua și în anul 2015 externalizarea operării unor părți de rețele? Pentru că din 2009, scăderea veniturilor operatorilor de telecomunicații a condus la scăderea profitabilității acestora care poate fi îmbunătățită fie mărind veniturile (creșterea cheltuielilor cu servicii de comunicații?) fie micșorând cheltuielile. Cum mărirea veniturilor depinde de factori externi, ar putea fi de așteptat și în anul 2015 reducerea cheltuielilor prin contracte prin care se transferă mentenanța a noi părți de rețele.

Punerea pe costuri a tarifelor de terminare în rețelele mobile

Anul trecut, cu o întârziere de cel puțin 15 luni, ANCOM a mai facut un pas în punerea pe costuri a tarifelor de terminare în rețelele mobile - de la 1 aprilie 2014 tariful de terminare în rețelele mobile a scăzut la c€0,96/minut, tarif mai mare decât tarife stabilite în țări mult mai dezvoltate economic (Franța, etc.) și mult mai mare decât tariful de terminare în rețelele fixe din România, c€0,14/minut, fapt care face ca telefonia fixă, afacere în ultima fază a ciclului de viață, să subvenționeze în continuare telefonia mobilă, afacere ajunsă la maturitate. Ca urmare a acestui tarif MARE de terminare a convorbirilor în rețelele mobile, peste 80% din traficul originat de o rețea mobilă se termină în aceiași rețea și doar puțin ”scapă” spre alte rețele mobile, astfel că românii au în continure 2 sau 3 telefoane mobile în buzunar pentru a evita uriașa taxa vamală numită tarif de terminare, plătind mai mult decât trebuie pentru telefonie mobilă.

ANCOM trebuie să continuie și în acest an procesul de normalizare a tarifării terminării convorbirilor în rețelele mobile reducând tariful de terminare în rețelele mobil sub c€0,5/minut. 

Punerea pe costuri a tarifelor de terminare în reţele mobile are rolul să permită românilor să aibă NUMAI UN telefon mobil în buzunar, aşa cum au numai un telefon fix acasă şi să nu plătească mai mult decât trebuie.

Rebalansarea tarifelor de telefonie mobilă

Din aprilie 2014, cu o întârziere de cel puțin 15 luni ANCOM a redus tarifele de terminare în rețele mobile urmare a recomandării Comisiei Europene. Ceva mai devreme și în pregătirea acestor reduceri de tarife, Consiului Concurenței lansa o investigație asupra modului în care se transferă această reducere în tarifele utilizatorilor finali. De ce această grije a Consiliului Concurenței?

Dacă analizăm tarifele din telefonia mobilă din România observăm că au fost construite pentru a ţine captiv consumatorul acestor servicii: sute de minute în reţea, apoi mii de minute, la tarife rezonabile şi uriașe taxe vamale care să-i oprească să ’iasă’ din reţea la depăşirea minutelor alocate - Cosmote €0,223/minut la abonament de €8,8/lună, Orange - €0,15/minut la abonament de €8/lună şi Vodafone €0,21/minut la abonament de €9 în 2013. Astfel, s-a ajuns ca România să aibă patru reţele de comunicaţii mobile care nu prea comunică între ele - în decembrie 2014 circa 80% din trafic se termina în propria reţea şi doar 13,6% se termina în alte reţele mobile, fapt ce nu denotă eficienţă. Aşa au ajuns românii, în încercarea de a vorbi cu persoane conectate în alte reţele, să aibă în buzunar 2 sau 3 telefoane mobile contectate în reţele diferite pentru a evita mari tarife de terminare.

Numarul mare de SIMuri tradus printr-o penetrare mare, peste 100% cum este în Romania, dar şi în alte ţări, nu ar trebui să fie un motiv de mândrie naţională, ci dimpotriva ar trebui socotit un eşec al pieţei de vreme ce românii plătesc mai mult pentru telefonia mobilă, circa €200 milioane/an, având două sau chiar trei telefoane mobile conectate în diferite reţele. Nu acelaşi lucru se întâmplă în telefonia fixă unde tarifele rezonabile de terminare, dar și substituția fix-mobil, nu îi face pe români să aibă mai multe telefoane fixe, deşi sunt mai multe reţele de telefonie fixă.

Punerea pe costuri a tarifelor de terminare în reţele mobile oferă, poate, un moment asemănător cu cel de la liberalizarea telefoniei fixe când au fost rebalansate tarifele. Până la liberalizare, convorbirile locale ieftine erau subvenționate prin tarifele mari ale convorbirilor interurbane, iar acum tarifele mari practicate de operatorii de telefonie mobilă pentru convorbiri către alte rețele au rolul de a crea efectul de ”club”, dar și de a subvenționa convorbirile terminate în propria rețea. Atunci, prin telefonia fixă, ca și acum, prin telefonia mobilă, societatea plătea, respectiv plătește mai mult decât trebuie pentru servicii ale căror costuri mărite se regăsesc în toate bunurile, serviciile produse de economie. Rebalansarea ar trebui să însemne noi tarife pentru telefonia mobilă astfel încât diferența dintre tariful unei convorbiri terminată în rețeaua care a generat apelul și una terminată în altă rețea să fie de circa c€1/minut, la actualul tarif de terminare de c€0,96/minut.

Este momentul ’rebalansării tarifelor din comunicaţiile mobile’ de către operatorii de telefonie mobilă, pentru eficienţă şi accelerarea competiţiei.

Vânzarea pachetului de acțiuni RomTelecom?

În toamna anului 2013, guvernul României începea a treia tentativă de a vinde pachetul pe care statul roman îl mai deține în operatorul RomTelecom, 45,99%, după alte două tentative eșuate în 2005 și 2008. A fost angajat consilierul juridic, Bulboacă şi Asociaţii, a fost angajat și consorțiul (Swiss Capital, UBS, Mușat și Asociații, BT Securities) care să realizeze vânzarea pachetului. Până în august 2014 acest consorțiu trebuia să fi psrezentat o propunere pentru vânzarea optimă (maximizarea valorii) a pachetului - listare la bursă sau vânzare directă, fuziune RomTelecom - Cosmote înainte de vânzare. Până acum nimic!. Cum consorțiul angajat cu vânzarea pachetului avea tot interesul să-l vândă pentru a-și încasa onorariul, se pare că guvernul se desparte greu de participația pe care o deține în RomTelecom. Se va vinde totuși participația statului român în RomTelecom în 2015, în condițiile în care rezultatele operatorului din ultima vreme nu sunt deosebite? Dacă da, cât din pachetul de 45,99% se va vinde? Se va face aceasta prin listare la bursă (duală: București și Londra, de exemplu) sau prin negociere directă cu acționarul majoritar?  

Publicat și în ziarul BURSA și HotNews.ro din 19 mai 2015 

Dr. Nicolae Oacă:

Noul mandat al președintelui ANCOM

La 1 aprilie 2015 își termina primul mandat la ANCOM Marius Cătălin Marinescu, primul președinte al autorității naționale de reglementare a telecomunicațiilor care ducea la bun sfârșit un mandat complet. Ceilalți președinți au avut mandate întrerupte de intervenții politice brutale, care au dus și la atenționări din partea Comisiei Europene și chiar au inspirat consolidarea legislativă a puterii președinților autorităților de reglementare a telecomunicațiilor din UE, astfel că ultimul președinte a putut rezista un mandat întreg.

A fost un mandat de șase ani, un mandat mult prea lung. Șase ani sunt cam mulți pentru a ține motivat președintele unei autorități care monitorizează o industrie cu venituri de circa €4 miliarde. Un mandat mai scurt, de 4 sau 5 ani, ar ține mult mai motivat președintele.

Cum ar trebui să arate ANCOM pe termen mediu? Să aibă un președinte bun cunoscător al pieței, al telecomunicațiilor ca tehnologie și ca afacere, un bun mediator și un bun comunicator. Să aibă și un vicepreședinte, care să preia atribuțiile acestuia la nevoie. Să menționăm că în mandatul 2009-2015 au fost prevăzute două poziții de vicepreședinte, neocupate pe întreaga durată a mandatului, fără a fi afectată buna funcționare a autorității. Dat fiind puternicul impact al comunicațiilor electronice asupra economiei naționale, președintele și vicepreședintele ANCOM ar trebui aleși în urma unui concurs de competențe, în care fiecare candidat să-și prezinte public strategia.

Președintele ANCOM ar trebui remunerat corespunzător activității și pieței pe care o monitorizează cu un salariu aproape de vârful și nu de media salariului din telecomunicații cum a fost în ultimul mandat, adică cu un salariu de 2-3 ori mai mare decât cel din mandatul 2009-2015, limitat din considerente demagogice.

Care ar putea fi noul mandat pentru conducerea ANCOM?

1. Să dezvolte compețiția, păstrând numărul de (mari) competitori pe piață, stimulând cote de piață cât mai egale, încercând să atragă noi competitori, ca de exemplu operatorii de rețele (mobile) virtuale. Până în decembrie 2014 România era una dintre puținele țări din UE care nu avea operatori de rețele mobile virtuale. Noroc cu Lycamobile și eforturile sale, care au scos România de pe lista rușinii, a țărilor fără operatori de rețele mobile virtuale.

În noul mandat, conducerea ANCOM s-ar putea întâlnii cu tendințe mult mai puternice de consolidare a pieței sub diverse forme - partajare rețele, achiziții, fuziuni, parteneriate, externalizare de activități, etc. astfel că menținerea unei piețe competitive va fi o sarcină importantă, poate cea mai importantă.  

În noul mandat ANCOM, ar trebui să accelereze punerea pe costuri a tarifelor de terminare în rețelele mobile pentru ca la finalul viitorului mandat valoarea tarifului de terminare să fie sub €0,002/minut, (eventual chiar să dispară!), astfel încât telefonia fixă să nu mai subvenționeze telefonia mobilă, iar penetrarea telefonelor mobile să scadă spre 100%, adică românii să nu mai fie nevoiți să aibă în buzunare două sau chiar trei telefoane mobile conectate în diferite rețele pentru a evita uriașele taxe vamale impuse de operatorii de telefonie mobilă. În felul acesta societatea noastră ar plăti cât trebuie pentru serviciile de comunicații electronice.

2. Să protejeze românul utilzator al serviciilor de comunicații electronice, prin tarife la nivelul puterii sale de cumpărare. Aceasta înseamnă tarife de terminare în rețelele mobile bazate pe costurile unui operator eficient, dar și tarife rebalansate care să permită convorbiri și în alte rețele la prețuri rezonabile astfel ca românul să aibă în buzunar doar un singur telefon mobil.

Conducerea ANCOM ar mai trebui să ia măsuri care să mărească libertatea de mișcare și puterea de negociere a românului utilizator de servicii de comunicații electronice. În primul rând ar trebui să interzică vânzarea telefoanelor mobile codate. Cel puțin doi operatori de telefonie mobilă oferă telefoane codate în reţelele proprii astfel că nu pot fi folosite în alte reţele fără a fi decodate. De ce telefonul mobil cumpărat cu plata în rate în cadrul unui abonament pe unu sau doi ani este codat? O casă cumpărată cu plata în rate nu este “codată” - se poate folosi cum se doreşte: proprietarul poate locui in ea, o poate închiria sau vinde. Pe când la un telefon mobil cumpărat in rate (cu contract care prevede obligaţii) nu există deplinătatea uzufructului: eşti obligat sa-l foloseşti numai intr-o reţea, deşi este al tău. La telefonia fixă niciun operator care oferă telefoane nu le codează. De ce operatorii mobili trebuie să cheltuiască în plus pentru a coda telefonul şi a limita astfel folosirea unui produs pe care consumatorul îl plateşte integral pe durata contractului? Apoi, tarifele NU trebuie să mai fie denominate in Euro, deoarece moneda naţională este leul, contabilitatea în România se ţine in lei, iar românii, consumatori ai serviciilor de telecomunicaţii, sunt plătiţi in lei. Merele, ceapa, roşiile, chiar şi cele importate, au preţuri în lei. De ce unii operatori denominează tarifele în Euro făcând imprevizibile uneori cheltuielile cu telecomunicaţiile mai ales în perioade de turbulenţă a pieţelor valutare? Pachetul de reglementări al Comisiei Europene din dec. 2009, printre altele, limita durata contractelor pe care le oferă operatorii de telecomunicaţii la 24 luni, dar prevedea şi faptul că operatorii trebuie să ofere consumatorilor şi contracte cu o durată maximă de 12 luni. Și noul pachet de reglementări susține micșorarea duratei contractelor la un an. La noi, operatorii oferă, preponderent, contracte cu durata de doi ani, fapt ce limiteaza libertatea de mișcare a utilizatorilor finali, astfel ca în noul mandat contractele cu durata de un an ar trebui să fie preponderente. Toate acesea influenţează mobilitatea şi capacitatea de alegere şi decizie a consumatorului, care se vede limitat de multe ori în alegerea pe care trebuie să o facă şi care plăteşte mai mult decât ar trebui. Noul mandat ar trebui să conducă la un utilizator român mult mai mobil, cu putere de negociere sporită și, implicit, la o competiție sporită (calitate, tarifare) în păstrarea clienților.

3. Să contribuie la creșterea telecomunicațiilor și implicit a economiei naționale, stimulând investițiile în rețele de mare viteză care să conecteze toți românii și întreaga Românie, ușurând astfel dezvoltarea afacerilor în toate regiunile țării și realizând o relație facilă și prietenoasă a cetățeanului cu administrația de stat, un sistem de învățământ, cultură, sănătate, etc. modern și eficace. 

O autoritate autoritară, independentă, capabilă să realizeze o reglementare predictibilă și echidistantă sunt stimuli pentru investiții în rețele de nouă generație și mare viteză și pentru competiție în interes național, contribuind și la dezvoltarea economică a țării. La finalul mandatului ar trebui să avem o Românie digitală, în care utilizarea internetului fix să ajungă aproape de media UE, contribuind astfel și la creșterea PIBului țării. 

Publicat și în Ziarul Financiar din  14 aprilie 2015 și HotNews din 5 mai 2015.