Privatizarea RomTelecom s-a făcut prea târziu!

Ziarul Bursa publica în 22 decembrie 2015 un articol, Prăpădul ROMTELECOM / TELEKOM

despre privatizarea RomTelecom, concluzionând că nu a fost un succes, dar nici un eșec. De acord că privatizarea RomTelecom nu a fost un succes. Mai degraba a fost un eșec. De ce?

Privatizare mult întârziată

Vânzarea s-a făcut mult prea târziu, când interesul pentru astfel de active scăzuse mult. Ungaria vindea, unui consorțiu condus de Deutsche Telekom, in decembrie 1993 un pachet de 30% din Matav  pentru US$875m, evaluând operatorul la US$2,92 miliarde, rezultând o valoarea pentru linia telefonică de US$2.412, mult peste valoarea medie a unei linii telefonice în SUA, US$1.428, sau la British Telecom, US$1.710. Privatizarea de succes nu a însemnat doar o valoare mare a operatorului ci și dezvoltarea ulterioară a rețelei și creșterea penetrării - dublarea densităţii telefonice în patru ani la 30,5% în 1997! Cehia vindea in anul 1995 un pachet de 27% din acțiunile operatorului național Cesky Telekom, tranzacția evaluând operatorul la US$5,8 miiarde, adică US$2.578/linie, valoare mai mare decât cea obţinută la privatizarea operatorului Matav. La data vânzării Cehia avea o densitate a telefoniei fixe de 22%, care avea să crească la 38% la finele anului 1999. Să amintim că astăzi România are o densitate a telefoniei fixe de circa 22%!

România a privatizat operatorul Romtelecom în 1998, cand interesul investitorilor deja se mutase către telefonia mobilă. La 30 decembrie 1998 (la 5 ani de la privatizarea operatorului Matav!), OTE plătea US$675m pentru 35% din acţiuni şi 16% din drepturile de vot, tranzacţia evaluând RomTelecom la US$1,93 miliarde sau US$540/abonat. Adica de peste PATRU ori mai puțin decât rezultatul privatizării Matav!

Vina apartine tuturor guvernărilor

Se încearca să se plaseze întreaga vină în altă parte omițând și „contribuțiile„ proprii. În primul rând întârzierea privatizării așa cum spuneam mai sus este o cazuă majoră. O mare parte a responsabilității, poate cea mai mare, revine guvernării 1990-1992 și mai ales guvernării 1992-1996, când trebuia să se realizeze privatizarea RomTelecom, precedată, precum în Ungaria și Cehia, de o pregătire pentru maximizarea valorii de piață și a dezvoltării ulterioare a rețelei. Dar și guvernării următoare. În vara anului 1996, înainte de alegeri, predam domnului Nicolae Noica, responsabilul CDR (care avea să vină la guvernare în toamna aceluiși an) cu strategia de guvernare, o strategie de guvernare pentru telecomunicații, care prevedea, printre altele, privatizarea Romtelecom și liberalizarea pieței. (In strategie și în luările de poziție publice imi exprimam opinia ca aș prefera drept partner strategic operatorul Deutsche Telekom, având în vedere și sucesul din Ungaria.) Privatizarea s-a lungit cam mult, peste doi ani - până la finele anului 1998 obținând rezutatele menționate mai sus.

Obiectivele de dezvoltare impuse operatorului RomTelecom vizau preponderent telefonia fixă (inlocuire centrale telefonice analogice, instalarea de noi linii telefonie fixă, etc.) și mai deloc telefonia mobilă, afacere cu ritm mult mai mare de creștere. Ca atare - investiții mici pentru telefonia mobilă și eșecul CosmoRom. In aceste condiții valoarea operatorului nu putea sa crească. Astfel, în etapa a doua a privatizări, martie 2003, a fost acceptată evaluarea companiei RomTelecom la US$750 milioane, (US$175/abonat) valoare și mai mică. Notabil este că totuși ministrul comunicațiilor nu a permis închiderea operatorului CosmoRom, care avea să fie relansat în 2005. 

Apoi, reprezentarea statului în administrea acțiunilor deținute de România s-a făcut inadecvat. Ministerul telecomunicațiilor, în calitatate de administrator al acțiunilor deținute de România, a trimis, de cele mai multe ori, în consiliul de administrație (RomTelecom, CosmoRom, Cosmote), figuranți, persoane incapabile să înțeleagă afacerea, industria, tehnologia, etc. Ministerul ar fi trebuit să trimită reprezentați reprezentativi (economiști de prestigiu) în aceste consilii de administrație, specialișți care înțeleg industria, poziția operatorilor, afacerea și nu figuranți provenind de la Ministerul Agriculturii, de la cancelaria primului ministru, sau de la Ministerului Tineretului și Sportului.  Reprezentații trimişi de minister în aceste consilii de administrație au fost faţă în faţă cu profesioniști cu zeci de ani de experienţă în afaceri și în telecomunicații din partea OTE şi mai târziu Deutsche Telekom trebuind să înțeleagă ce se discută și să apere poziția României, lucru delicat atunci când ești acționar minoritar. Valoarea de piaţă este și o măsură a calităţii reprezentării statului român în administrarea operatorului. 

Raportul AKAMAI privind starea Internetului in tr. III 2015

Recent AKAMAI a publicat raportul pentru trimestul III 2015 privind starea Interntului

https://www.stateoftheinternet.com/resources-connectivity-2015-q3-state-of-the-internet-report.html

raport care menționează o creștere moderată, pozitivă  a conectivității în cea mai mare parte a regiunii noastre. Dintr-o perspectivă globală, viteza medie a conexiunii a crescut cu 0,2% trimetru  față de trimestru și cu 14% de la an la an la 5,1 Mbps, în timp ce viteza maximă la nivel global a scăzut cu 0,9% trimestru-trimestru și a crescut față de acum un an cu 30% la 32,2Mb/s. 

România este remarcată prin viteza de vârf, 72,9Mb/s, fiind prima în regiunea EMEA.

La nivel mondial, clasarea României este mai modestă, locul 8 cu această viteză de vârf de 72,9Mb/s.  

România mai este prezentă și în clasamentul țărilor cu viteze de peste 10 Mb/s, fiind clasată pe locul 5, cu viteza de peste 10Mb/s.pentru 57% din conexiuni.

 România mai este prezentă și în alte clasamente ale raportului Akamai privind adoptarea Interntului.

Reglementare pentru competiție

Prezentare ținută la conferința internațională ANCOM: 2020 - A TELECOM ODYSSEY, propunând remediii pentru o competiție echilibrată pe termen mediu.

1,14 €cent/minut pentru apel primit în roaming până în 2017

Ieri, 16 decembrie 2015, Comisia europeană anunța adoptarea de noi reguli de implementare privind tarifele de roaming în Uniunea Europeană.

https://ec.europa.eu/digital-agenda/en/news/end-roaming-surcharges-consumers-will-pay-only-114-centsminute-calls-received-until-june-2017

Astfel, tariful pentru primirea unui apel în roaming în UE va fi de 1,14 eurcenți/minut din 30 aprilie 2016 până în 14 iunie 2017, când va dispărea.

	1 July 2014	30 April 2016	15 June 2017
Outgoing voice calls (per minute)	€0.19	domestic price + up to €0.05	no extra roaming fee, same as national rate
Incoming voice calls (per minute)	€0.05	1.14 €cent	no extra roaming fee, same as national rate
Outgoing texts (per SMS message)	€0.06	domestic price + up to €0.02	no extra roaming fee, same as national rate
Online (data download, per MB*)	€0.20	domestic price + up to €0.05	no extra roaming fee, same as national rate

La valorile din tabel trebuie adăugată TVA.

Serbia amână privatizarea operatorului național Telekom Srbija! România?

Recent guvernul sârb a hotarât, chiar unanim, să amâne privatizarea operatorului Telekom Srbija, vânzarea unui pachet de 58,1% din acțiuni, desi nu a dus lipsă de ofertanți - șase!

http://www.totaltele.com/view.aspx?ID=492153&mail=1661&C=0

Motivul - ofertele nu au intrunit așteptările vânzătorilor. Se pare că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg! Era a doua oară când privatizarea operatorului Telekom Srbija era amănată, guvernul declarând că intenționează să o restructureze pentru a-i crește valoarea.

România este chiar mai perseverentă - în 2013 a început a patra tentativă de a vinde un pachet, sau chiar întreg pachetul deținut de statul român în operatorul RomTelekom. Acum doi ani, în decembrie 2013, era angajat consorțiul care să vândă/listeze, chiar, întregul pachet de 45,99% deținut de România. Și de atunci ministerul societății informaționale tot amână decizia.

Se pare că nu este momentul cel mai potrivit a vinde astfel de active. Cel puțin așa spune experiența Telekom Srbija. Dar, a amâna sine die luarea unei decizii în listarea RomTelekom dând vina pe consultanții nu pare a denota seriozitate. A vinde întregul pachet pare riscant. Pare a nu fi recomandat nici de experiența Serbiei și nici de performanțele operatorului nostru. Listarea pe burse (București și ...) a unui pachet de 15-20% pare un compromis pentru momentul actual permițând eventuala intrare a unor fonduri de investiții în structura acționariatului și o evaluare a operatorului.

România, campioană mondială la viteză ... LTE!

GSMA a publicat recent THE MOBILE ECONOMY EUROPE 2015

http://www.gsmamobileeconomy.com/europe/

în care am avut plăcuta surpriză să descopăr România plasată în fruntea clasamentului, intrecând țările din UE și mai ales marile puteri din domeniul comunicațiilor electronice - Japonia, SUA și Coreea de Sud. Este vorba de viteza medie a accesului Internet mobil (descărcare) prin rețele LTE. Cu 30 Mb/s viteza medie in trimestrul III 2015, România intrecea Corea de Sud - 29 Mb/s, Danemarca - 25Mb/s, Ungaria - 24Mb/s, etc. Investițiile marilor noștri operatori de comunicații mobile dau roade!

Sursa: http://www.gsmamobileeconomy.com/europe/

Un alt grafic interesant al noului raport este cel al utilizării comunicațiilor mobile în lume. Europa, cu 78% utilizatori unici, este prima dintre regiuni urmată de America de Nord și CIS cu 70%. O penetrare mare denotă posibilitate mica de creștere pentru țările din Europa. Dacă însă luăm în considerare numărul total de conexiuni America stă cel ai bine cu 1,46 conexiuni/utilizator urmată de Europa cu 1,59 conexiuni/utilizator, față de media mondială de 1,92 conxiuni/utilizator. Valori mult mai mari decât 1 - o conexiune/utilizator - denotă deficiențe, poate chiar eșec al pieței, utilizatorii fiind constrânși a avea în buzunar două sau chiar trei telefoane mobile conectate în rețele mobile diferite pentru a evita marile taxe vamale instituite între rețele prin tarifele de terminare în rețelele mobile, iar Europa nu stă prea bine dacă o comparăm cu America de Nord, regiune ceva mai bine reglementată. Dispersia mare a acestor valori, de la 1,46 în America de Nord la 2,15 în America Latină, denotă o reglementare fragmentată, tarife foarte mari de terminare în rețelele mobile în unele regiuni, care se traduce prin costuri mai mari cu comunicațiile mobile pentru utilizatorul final și societate în acele regiuni ale lumii.

Raportul estimează pentru Europa anului 2020 scăderea la 1,24conexiuni/utilizator, cifră ce denotă o evoluție lentă a procesului de punere pe costuri a tarifelor de terminare în rețelele mobile, dar mai ales faptul că, în viziunea GSMA, tarifele de terminare nu par a dispărea în orizontul de timp analizat.  

Sursa: http://www.gsmamobileeconomy.com/europe/

Raportul conține proiecții pentru Europa până în anul 2020 privind evoluția acoperirii cu tehnologie 4G - 93%, a adoptării tehnologiei 4G în Europa - 57%, a telefoanelor mobile inteligente - 76%, a utilizării datelor mobile, a veniturilor - 0,9%, a cheltuielilor de capital, a EBITDA, a contribuție la PIB, …..

Sursa: http://www.gsmamobileeconomy.com/europe/

Dr. Nicolae Oacă

Vă invit miercuri 9 decembrie 2015, orele 18:30, în sala A101, facultatea Electronica și Telecomunicații, Leul, la întâlnirea cu

RAOUL ROS, Country Senior Officer Alcatel-Lucent Romania.

Întâlnirea este a doua lecţie deschisă din acest an cu participarea unor personalităţi de seamă ale telecomunicaţiilor româneşti, pe care o organizez în cadrul cursului ”Piaţa Comunicaţiilor. Reglementări europene şi internaţionale” cu sprijinul Ligii Studenților Electroniști, prin proiectul CareerTeam.
https://www.facebook.com/events/1654789571404780/

Comentarii la programul guvernului Ciolos pentru comunicații electronice

Potrivit  HotNews.ro din 17 nov 2015 noul Guvern condus de Dacian Ciolos a propus pentru ministerul comunicațiilor, 8 linii de actiune pentru urmatorul an:

- Initierea proiectelor din Agenda Digitala si pregatirea unui proces de absorbtie eficienta.

- Intarirea guvernantei corporative la Posta Romana si Telekom la nivelul celor mai bune practici internationale si continuarea proceselor de privatizare dupa identificarea celor mai bune optiuni.

- Utilizarea fondurilor structurale pentru pentru dezvoltarea internetului fix de bandă larga, sprijinirea implementarii proiectului RONET.

- Sprijinirea realizarii interoperabilitatii la nivel national, coordonata cu UE pentru eficientizarea activitatilor publicein sensul oferirii de servicii digitale cetatenilor.

- Pasi concreti spre eliminarea „granitei telecom” cu Republica Moldova – Acord de roaming guvernamental.

- Stabilirea cadrului de dezvoltare a instrumentelor de eGuvernare.

- Sprijinirea  proiectului Ghiseului Unic.

- Imbunatatirea normelor, procedurilor si mecanismelor necesare MSI pentru dezvoltarea sectorului comertului electronic.

Cele mai multe dintre obiective arată continutate în proiectele în derulare ale ministerului.

Referitor la administrarea activelor pe care România le deține în telecomunicații lista propusă ar trebui să înceapă cu S.N. Radiocomunicații.

Dacă la Telekom guvernanța corporativă este datorată în principal acționarului majoritat, OTE, ministerul ar putea ajuta trimițând reprezentați reprezentativi (economiști de prestigiu)  în consiliile de administrație Telekom și Telekom Mobile, specialișți care înțeleg industria, poziția operatorilor, afacerea și nu figuranți provenind de la Ministerul Agriculturii, de la cancelaria primului ministru, sau de la Ministerului Tineretului și Sportului.  Reprezentații trimişi de minister în aceste consilii de administrație sunt faţă în faţă cu profesioniști cu zeci de ani de experienţă în afaceri și în telecomunicații din partea OTE şi Deutsche Telekom trebuind să înțeleagă ce se discută și să apere poziția României, lucru delicat atunci când ești acționar minoritar. Ministerul ar mai trebui să ia și o decizie și față de vânzarea unui pachet de acțiuni RomTelekom. Nu zic ca este momentul cel mai potrivit a vinde, dar este a treia sau a patra oară când se încearcă vânzarea unui pachet de acțiuni, iar aceasta nu denotă seriozitate. Această ultimă tentativă a început acum doi ani prin angajarea grupului de consultanți și guvernul ar trebui să decidă ce face. Comunicate de genul ”nu am primit raportul consultanților”, repetate periodic nu mai sunt credibile, consultanții fiind evident interesați să vândă acțiuni RomTelekom pentru a-și încasa onorariul. Fuziunea RomTelekom - Cosmote este în curs și poate ajuta la mărirea valorii acțiunilor deținute de stat. S-ar putea vinde un pachet de circa 20% pe bursă (București și Londra, de exemplu) pentru un proces transparent, statul rămânând cu un pachet de circa 25%, listarea fiind și o evaluare a operatorului. In cazul în care se va vinde un pachet de acțiuni RomTelekom ar trebui ca rezultatul vânzării să rămâna la dispoziția ministerului pentru dezvoltarea telecomunicațiilor și a societății informaționale (proiect pilot Smart City, conectarea României la rețele de mare viteză, etc.). Ar fi păcat ca aceste fonduri sa alimenteze, ca până acum, găurile negre ale economiei naționale sau să mărească salarii și pensii în anul electoral 2016.    

Problemele mult mai mari sunt la companiile deținute de stat în totalitate. SN Radiocomunicații are mari probleme și îi trebuie o echipă capabilă să o restructureze, să o transforme într-un competitor. În România, procesul de tranziţie de la emisia analogică terestră de televiziune la emisia digitală terestră trebuia să se încheie până la 17 iunie 2015, conform Acordului Geneva 2006 semnat de România şi Strategiei adoptate de Guvern. La 17 iunie 2015, orice transmisie analogică terestră trebuia să înceteze și să fie înlocuită cu transmisia digitală terestră. Acest lucru nu s-a întâmplat, eșecul SN Radiocomunicații în a achiziționa echipamentul și finaliza tranziția, cu largul concurs al ministerului care a amânat de mai multe ori ănceperea procesului, nu este o notă bună pentru România țară membră a UE. Radiocomunicații mai are și o linie de afacere bazată pe tehnologia WiMax, tehnologie ce  a pierdut competiția cu alte familii tehnologice din care motiv mulți operatori din lume au închis astfel de rețele. O analiză a operatorului și a industriei ar putea releva alte linii de afaceri care să contribuie la relansarea sa.

Nici Poșta Română nu stă prea bine, un argument fiind și eșecul vânzării unui pachet de acțiuni către un partener strategic. În decursul timpului s-a încercat și uneori adăugat noi linii de afaceri care să folosească rețeaua sa națională de distribuție. Un proiect care a fost discutat de mai multe ori și la care s-a renunțat tot de mai multe ori a fost crearea unui operator mobil virtual, afacere pe care o găsim la alte entități poștale naționale din Europa.  

Acordul de roaming cu Moldova este un lucru bun, dar pare mai degrabă de competența ANCOM, care are, prin grupul regional, încă o modalitate de abordare.

Aș mai adăuga la aceste obiective și unul nou care se referă la un proiect ”Smart city”. Conceptul ”Smart city”, la modă în întreaga lume în ultima vreme, își propune comunități agreabile, cu consum (timp, energie, bani, etc.) minimizat, confort sporit folosind comunicațiile electronice. În mandatul de un an al noului guvern s-ar putea incepe un astfel de proiect după modelul altor state mai dezvolate alocând fonduri (de ex. de la vânzarea unui pachet de acțiuni RomTelekom) și alegând pentru implementare un oraș mai mic, Râmnicu Vâlcea, de exemplu, oraș deja ”smart” dacă ne amintim de hackerii săi.

Denominarea în lei a tarifelor serviciilor de comunicații electronice ar putea fi un obiectiv realizabil într-un an, cât pare a-ș fi propus guvernul Ciolos să guverneze. Marii operatori (Orange, Vodafone, Telekom) au tarifele serviciilor denominate în Euro și plătite în lei la cursul zilei facturării. Excepția este UPC România și partial RCS&RDS, care are tarife denominate in lei (Internet,TV) și în Euro (telefonie). Chiar și ANCOM, autoritatea de reglementări a telecomunicațiilor, denomineaza în Euro tarifele (terminare, etc.), prețurile (licențe, etc.). De ce sunt denominate tarifele din telecomunicații în Euro atâta vreme cât moneda națională este Leul? Din comoditate sau din neîncredere în moneda națională? Unii operatori motiveaza aceasta prin unele cheltuieli, de capital mai ales, care se fac in Euro, iar fluctuația parității monedei naționale față de euro face imprevizibilă suma în lei a importurilor în Euro. Este o poziție și de comoditate a operatorilor noștri, care transferă astfel riscul lor către cele circa 25 milioane SIMuri existente pe piața noastră. Ca urmare, utilizatorii finali nu știu ce sume au de plătit (lunar) pentru servicii cu tarife denominate în Euro, iar în perioade de turbulențe ale monedei naționale plătesc mai mult pentru același serviciu.

De ce ar trebui denominate în lei tarifele serviciilor de telecomunicații (telefonie, Tv, Internet) din România? In primul rând, pentru că moneda națională este leul. Ca urmare, marea majoritate a românilor au salariile denominate in lei și nu în Euro, astfel că tarifele denominate în Euro devin impredictibile la plată. Marea majoritate a bunurilor, produselor și serviciilor pe care românul le cumpără din salariul denominat și plătit în lei au prețurile denominate in Lei. Ceapa, merele, roşiile, chiar şi cele importate, au preţuri în lei. Apoi, în România contabilitatea companiilor, inclusiv a operatorilor de telecomunicații, se ține în moneda națională, leul. În fine, un ultim argument poate fi și faptul că trecerea la moneda Euro nu pare iminentă, pentru a spera prea curând la denominarea în Euro a salariilor.

Dr. Nicolae Oacă: Comentarii la programul guvernuluiCiolos pentru co...

Dr. Nicolae Oacă: Comentarii la programul guvernuluiCiolos pentru co...: Comentarii la programul guvernului Ciolos pentru comunicații electronice Potrivit   HotNews.ro din 17 nov 2015 noul Guvern condus de ...

Pentru o competiție echilibrată în comunicațiile electronice românești

   

Vineri 25 sept 2015, chiar în ultima zi a consultării privind dereglementarea accesului la rețelele fixe lansată de ANCOM în 13 august, Ziarul Financiar publica poziția critică a marilor operatori de telefonie mobilă  față de această intenție a autorității de a dereglementa piața comunicațiilor fixe, invocând dezechilibre competiționale și cerând acces la ce nu au - rețele fixe - după ce până acum au avut acces reglementat la rețeaua Telekom/RomTelecom dar nu l-au folosit. Era poziția firească a unor mari operatori de a încerca să ofere pachetul maxim de servicii, de a-și întări poziția pe piață, care vine însă în contradicție cu dezideratul unei piețe competitive - jucători cât mai mulți și cât mai egali.

Totuși probleme competiționale și dezechilibre sunt!

O piață cu o competiție perfectă este una cu foarte mulți competitori cu cote de piață egale, astfel că dimensiunea oricărui competitor este mică față de întreaga piată, fiecare dintre aceștia nefiind în stare să influențeze decisiv piața. Nu este cazul comunicațiilor electronice unde condiții specifice (investiții mari, licențe spectru, etc.) reduc sever numărul competitorilor. Este cazul și al pieței comunicațiilor electronice din România, care deși, conform ANCOM, are peste 750 furnizori de servicii de Internet, circa 40 pentru telefonie fixă și câțiva pentru comunicații mobile, este departe de a fi (perfect) competitivă. De ce? Pentru că cei mai mulți dintre competitori sunt mici, au prezență locală, oferă puține servicii și au, deci, o mică contribuție la competiție, care se desfășoară la nivel național și în oferirea tuturor serviciiilor - telefonie fixă și mobilă, Internet fix și mobil, Tv fix și mobil. Astfel numai câțiva operatori contează în această competiție. În primul rând operatorii de rețele mobile naționale (Orange, Vodafone, Telekom și parțial RCS&RDS) care pot oferi și servicii la punct fix, apoi câțiva operatorii de rețele fixe cu acoperire regională (nu națională) - RCS&RDS, UPC, DCS, etc. Să mai spunem că serviciile oferite la punct mobil sunt un puternic substitut pentru cele la punct fix și că numai tarifele încă mari ale serviilor mobile și viteza de transmisie la Internet, le fac pe ultimele încă atractive.

Așadar, principalii operatori care oferă servicii de comunicații electronice sunt - Telekom, care oferă intregul pachet (3x2) de servicii, telefonie, Internet și Tv, la punct fix și mobil prin cele două entități, Telekom și Telekom M, în curs de fuziune, Orange care oferă intregul pachet (3x2 servicii) folosind pentru aceasta și televiziunea prin satelit, RCS&RDS, care deasemena oferă pachetul complet de servicii cu mențiunea că acoperirea rețelelor fixe și mobile este departe a fi națională, Vodafone, care nu poate oferi servicii Tv la punct fix și de aici o problemă, UPC și DCS, care oferă cele trei servicii numai la punct fix, fapt care este o problemă mult mai mare. Și bineînțeles, restul de operatori mai mici, care oferă numai servicii la punct fix, au această mare problemă.

Orange Romania cu €909 milioane venituri este lider de piață conform informațiilor furnizate de Ministerul Finanțelor, dar adevăratul lider este grupul Telekom cu venituri cumulate de peste €1 miliard (din păcate Ministerul Finanțelor nu a publicat statisticile anului 2014 pentru Telekom și Telekom M). 

Sursă - Ministerul Finanțelor, estimări autor

Cota de piață a grupului Telekom a scăzut continuu în timp, cauzată mai ales de reducerea continuă a veniturilor din telefonie fixă, în timp ce marii operatori și-au cam menținut cota de piață. RCS&RDS și-a mărit în ultimii ani cota de piață, ajutat și de rețeaua mobilă, probabil, în detrimentul Telekom.

Sursă - Ministerul Finanțelor, estimări autor

Se observă un ”oarecare echilibru” între primii patru operatori (Telekom, Orange, Vodafone și RCS&RDS) și un mare dezechilibru între aceștia și restul operatorilor. La finele anului 2014 grupul Telekom avea o cotă de piață de 12,4+17,2=29,6% urmat de Orange cu 25,7%, Vodafone cu 25,7%, RCS&RDS cu 18,3%, UPC cu 4,2% și DCS cu 1,4%. Dacă am lua în considerare toți operatorii, adică întreaga piață, aceste cote de piață ar fi ceva mai mici. Calculând indexul Herfindahl Hirschmann cu grupul Telekom o singură entitate, rezultă o valoare de 2328, valoare mai mare decât limita de 1800 pentru piață competitivă.

Din primele grafice se observă o importantă contribuție a comunicațiilor mobile - venituri de circa €2,2 miliarde, incluzând aici și contribuția RCS&RDS, sau circa 60% din veniturile totale ale comunicațiilor electronice românești. Aceasta se datorează și acoperirii mult mai bune a rețelelor mobile decât a celor fixe - 99,9% pentru rețelele 2G, etc. Serviciile mobile pot astfel pătrunde aproape în fiecare casă. Unele servicii mobile (Internet de exemplu) sunt încă mai scumpe decât cele fixe fapt care contribuie la factură, dar întârzie adopția. Însă cel mai important factor este mobilitatea, avantajului esențial al comunicațiilor mobile asupra celor fixe - serviciile accesibile aproape de oriunde. Astfel, consumatorul alege predilect servicii la punct mobil pentru accesibilitate, dar mai ales pentru mobilitate. Acesta este un avantaj competitiv decisiv pentru operatorii de rețele mobile față de operatorii de rețele fixe și explică veniturile mai mari.

Faptul că pachetele totale cu 3x2 servicii fixe și mobile sunt din ce în ce mai folosite și că acestea sunt mult mai accesibile operatorilor de rețele mobile (prin LTE+, Tv prin satelit) decât operatorilor de rețele fixe (rețea mobilă?) constituie un alt mare avantaj competitiv al operatorilor de rețele mobile.        

Din grafice se observă o mare diferență de cotă de piață între operatorii de rețele mobile și operatorii exclusiv de rețele fixe, explicabilă prin lipsa rețelelor mobile pentru ultimii și deci de imposibilitatea accesării întregii piețe potențiale cu întreg pachetul de 3x2 servicii. 

Ce ar fi de făcut?

Cum principala problemă competițională este lipsa accesului operatorilor de rețele fixe la rețelele mobile cu acoperire națională, ANCOM ar trebui URGENT să reglementeze(inclusiv tarife și condiții rezonabile) accesul acestora la rețelele mobile cu acoperire națională. În felul acesta operatorii mici, UPC, DCS, etc. ar putea căpăta acoperire națională și deci acces la aproape oricare potențial client. Și bineînțele ar putea oferi și servici la punct mobil. Nu numai aceștia, ci și operatorii de rețele mobile virtuale inexistenți în România până în 2014. România, era una dintre puținele țări (Bulgaria?) din UE fără operatori de rețele mobile virtuale din UE, deși în ultima vreme marii operatori clamau că ar fi deschis rețelele! . Era rezultatul refuzului de peste 10 ani al marilor operatori de rețele mobile de a deschide rețelele altor operatori, evitând astfel noi competitori. Astăzi există un singur operator virtual, Lycamobile, care a căpătat recent acces la rețeaua Telekom M,

O altă anomalie a pieței noastre de comunicații mobile  o constituie marile tarifele de terminare în rețelele mobile - de prea mult timp, mult prea mari și mai mari decât tarifele de terminare în rețelele fixe, care fac ca operatorii mici de rețele fixe să subvenționeze marii operatori mărindu-le veniturile pe seama utilizatorului final. Eforturile CE de a pune pe costuri tarifele de terminare a dus la micșorarea acestora în ultimii ani în UE. Astfel, ANCOM stabilea noi tarife de terminare în rețelele mobile, €0,0096/minut de la 1 aprilie 2014, cu o întârziere de cel puțin 15 luni. Pe lângă marea întârziere a punerii pe costuri a tarifelor de terminare in rețelele mobile, adică venituri mărite pentru marii operatorii mobili încă minim 15 luni, ANCOM s-a lăsat convinsă de marii operatori să pună tarife de terminare mai mari decât în țările vest europene, €0,0096/minut, mult prea mari pentru România, neglijând astfel diferențe de dezvoltare economică care se regăsesc și în structura costurilor serviciilor (cheltuieli operaționale mai ales) dar și în puterea de cumpărare a românilor. Ținând seama de dezvoltarea economică, România ar tebui să aibă, alături  de Bulgaria, cele mai mici tarife de terminare în rețelele mobile din UE.

Tarife de terminare în rețelele mobile la 1 ianuarie 2015, BEREC

Acum câteva zile autoritatea de reglementare din Belgia propunea reducerea tarifelor de terminare in rețele mobile la €0,0074/minut pe baza modelului LRIC. Ținând seama de diferențele de dezvoltare economică, ANCOM ar trebui să propună, chiar în acest an, un tarif de terminare în rețele mobile românești de €0,005/minut.

Mai mult, pe termen mediu ANCOM ar trebui să ia în considerare reducerea până la zero a tarifelor de terminare în rețelele mobile pentru a echilibra competiția.

În raportul privind accesul la elemente de infrastructură, anexă la consultarea lansată în 13 august 2015, ANCOM sesiza corect că nu există probleme competiționale privind rețelele fixe. Urmează să sesizeze că problemele sunt la rețelele mobile și să le remedieze rapid.

Un mecanism de monitorizare a tarifelor de terminare în rețele mobile

     

Consiliul Concurenței lansa, la finele lunii noiembrie 2014, o consultare publică referitoare la tarifele de terminare in rețelele mobile, urmare a unei evoluții considerate nemulțumitoare a transferului către utilizatorii finali de servicii de comunicații mobile a reducerilor tarifelor de terminare în rețelele mobile stabilite de către ANCOM. Consultarea,http://www.consiliulconcurentei.ro/ro/docs/177/9917/consultare-publica-cu-privire-la-angajamentele-formulate-de-intreprinderile-s-c-orange-romania-s-a-s-c-rcs-rds-s-a-s-c-telekom-romania-mobile-communications-s-a-fosta-s-c-cosmote-romanian-mobile-telecommunications-s-a-si-s-c-vodafone-romania-s-a-in-cadrul-investigatiei-declansate-prin-ordinul-presedintelui-consiliului-concurentei-nr-403-22-02-2011.html, publica și angajamentele asumate de cei patru operatori de telefonie mobilă.

Situația reclamată

Telefonia mobilă a fost lansată la începutul anilor 90’, la câţiva ani după primele mişcări de liberalizare a telefoniei fixe din SUA şi Anglia, dar înainte de liberalizarea din Europa. Nu s-a considerat necesară reglementarea acestei noi pieţe, deoarece, având de la început mai mulţi competitori, era considerată competitivă. Aceasta a făcut ca tarifele să fie stabilite de către operatori, care speculând marele avantaj al telefoniei mobile, mobilitatea, au impus tarife mari, atât în interiorul reţelei, dar mai ales spre afara ei. În timp tarifele au scăzut odată cu creșterea utilizării, iar în ultimii ani Comisia Europeană a intervenit decisiv în punerea pe costuri a tarifelor (roaming, terminare). România, țară membră a UE, a transpus în plan național aceste tarife uneori cu întârziere, ca de exemplu la ultima reducere a tarifelor de terminare în rețelele mobile din 2014, când întârzierea a fost de cel puțin 15 luni.

Analizând tarifele din telefonia mobilă din România observăm că au fost construite pentru a ţine captiv, în rețeaua de origine, consumatorul acestor servicii: sute de minute în reţea, apoi mii de minute la tarife rezonabile şi uriașe taxe vamale care să-i oprească să ’iasă’ din reţea la depăşirea minutelor alocate: Cosmote €0,223/minut la abonament de €8,8/ lună, Orange - €0,15/minut la abonament de €8/lună şi Vodafone €0,21/minut la abonament de €9 în 2013. În timp s-a ajuns ca România să aibă patru reţele de comunicaţii mobile care nu prea comunică între ele - în decembrie 2014 circa 80% din trafic se termina în propria reţea şi doar 13.6% se termina în alte reţele mobile, fapt ce nu denotă eficienţă.

Sursă: ANCOM

Aşa au ajuns românii, în încercarea de a vorbi cu persoane conectate în alte reţele, să aibă în buzunar 2 sau 3 telefoane mobile contectate în reţele diferite pentru a evita marile tarife de terminare. Numarul mare de SIMuri tradus printr-o penetrare mare, peste 100% cum este în Romania, dar şi în alte ţări, nu ar trebui să fie un motiv de mândrie naţională, ci dimpotriva ar trebui socotit un eşec al pieţei de vreme ce românii plătesc mai mult pentru telefonia mobilă având două sau chiar trei telefoane mobile conectate în diferite reţele. Nu acelaşi lucru se întâmplă în telefonia fixă unde, tarifele rezonabile de terminare, dar și substituția fix-mobil, nu îi face pe români să aibă mai multe telefoane fixe, deşi sunt mai multe reţele de telefonie fixă.

Sursă: ANCOM

Potrivit ANCOM, la finele anului 2014 erau 25,2 milioane SIMuri vândute din care 22,9 milioane SIMuri active, la o populaţie de circa 20 milioane. 2,9 miloane dintre SIMurile active, adică 12,7%, erau abonamente persoane juridice, astfel că rezută 20 milioane SIMuri active personale, deținute de o populație de circa 20 milioane locuitori. Conform INS circa 1,06 milioane este populația în vârstă de 0-4 ani, despre care se poate spune că nu are telefon mobil și 1,1 milioane reprezintă populația cu vârsta între 5 și 9 ani ani, astfel că s-ar putea presupune că cel puțin circa 1,5 milioane români cu vârste între 0 și 6 ani nu au telefon mobil, rezultând 20 milioane SIMuri deținute de maxim 18,5 milioane persoane. O cifră rezonabilă a românilor care nu au telefon mobil ar putea fi mai mare: 2 sau chiar 2,5 milioane, dacă ne gândim și la faptul că 46% din populație locuiește în mediul rural. Ar rezulta, astfel, 20 milioane SIMuri deținute de 17,5-18 milioane persoane, adică circa 10% dintre români au cel puțin două telefoane pentru evitarea taxei între rețele. Astfel, ar putea rezulta că, din cauza acestor tarife mari, românii plătesc cu circa 10%, sau circa €200 milioane pe an mai mult decît ar trebui. Un studiu KPMG din toamna 2013 arăta că prin reducerea tarifelor de interconectare cu rețelele mobile propusă de ANCOM în august 2013 de la c€3,07/minut la c€0,86/minut, România ar plăti cu €206 milioane/an mai puțin pentru aceste servicii. Altfel zis, România plătește mai mult, nu doar pentru aparatele telefonice, ci mai ales pentru conectarea lor în mai multe reţele, costurile în plus evidențiate de studiul KPMG de €206 milioane/an, sau circa€10/an pentru fiecare din cei circa 20 milioane de români.  

Angajamentele operatorilor

Primii trei operatori după cota de piață, Orange, Vodafone și Telekom/Cosmote, propun același mecanism - monitorizarea și compararea tarifului mediu de pe piața cu amănuntul cu nivelul tarifului de terminare de gross:

TA= Venit/Trafic

Acesta se compară cu tariful de terminare, trebuind să fie mai mare decât acesta.

Observații:

- mecanismul propus nu face referire directă la tarifele convorbirilor în afara rețelei, nu urmărește direct tariful de terminare

- ponderea traficului terminat in alte retele mobile este prea mică (cca 14%) astfel ca rezultatul este influențat  de traficul majoritar

- marea majoritate a ofertelor operatorilor de comunicații mobile conțin pe lângă trafic telefonic în interiorul și exteriorul rețelei, SMSuri și trafic de date incluse, fără a fi tarifate fiecare separat, pentru evidențierea ușoară și fără echivoc a veniturilor din telefonie. Raportările operatorilor ar putea fi contestate atâta vreme cât nu sunt evidențiate în clar costuri pentru telefonie, SMSuri sau date.

Propunere de mecanism de monitorizare a transferului reducerii tarifelor de terminare către utilizatorii finali  

Rolul demersului/consultării ar fi să stabilească un mecanism de monitorizare a transferului către utilizatorii finali de servicii de comunicații mobile a reducerii tarifelor de terminare în rețelele mobile. Pentru aceasta propun monitorizarea evoluției unor indicatori influențați de tarifele de terminare în rețelele mobile: 

- tariful mediu pe minut convorbire TA = Venit/Trafic, așa cum a fost definit de primii trei operatori. Se compară cu tariful de terminare, trebuind să fie mai mare decât acesta. Se va calcula și urmări evoluția în timp pentru fiecare operator.

- destinația traficului generat de rețelele mobile, pentru a se evidenția ponderea traficului terminat în propria rețea, dar și în alte rețele, mobile sau fixe. Odată cu scăderea tarifelor de terminare ar trebui să scadă ponderea traficului terminat în propria rețea și să crească ponderea traficului terminat în alte rețele naționale. Se vor face calcule pentru fiecare operator, urmărindu-se evoluția în timp. Pe temen mediu și odată cu dispariția efectului de ”club”, traficul terminat în propria rețea mobilă ar putea scădea la o valoare dată de ponderea SIMurilor operatorului în total SIMuri plus linii telefonice.

- penetrarea telefoanelor mobile, determinată ca raportul dintre numarul SIMurilor vândute și active și populația țării, care pe termen mediu ar putea să scadă la cel puțin 110%, respectiv 100%, fapt ce ar putea conduce și la dispariția efectului de ”club”.

Evoluția celor trei indicatori ar trebui analizată pentru fiecare operator, dar și coreletă între ei și cu evoluția tarifelor de terminare în rețelele mobile.

Se propune și monitorizarea ofertele operatorilor pentru a se constata că includ un număr rezonabil de minute naționale în toate ofertele (abonament, preplătit) și mai ales în cele mai ieftine, la tarife care transferă către utilizatori reducerile tarifelor de terminare practicate de ANCOM.

Mai propun actualizarea/recalcularea periodică, cel puțin anual, a tarifelor de terminare în rețelele mobile de către ANCOM, pentru punerea pe costuri a tarifelor de terminare, astfel încât acestea să fie aduse sub nivelul tarifelor de terminare practicate de celelate țări UE. Ținând seama și de indicatori macroeconomici România și Bulgaria ar trebui să aibă cele mai mici tarife de terminare în rețelele mobile din UE.

Punerea pe costuri de către ANCOM a tarifelor de terminare în reţele mobile oferă un moment asemănător cu cel de la liberalizarea telefoniei fixe când au fost rebalansate tarifele. Până la liberalizare, convorbirile locale ieftine erau subvenționate prin tarifele mari ale convorbirilor interurbane, iar acum tarifele mari practicate de operatorii de telefonie mobilă pentru convorbirilor către alte rețele au rolul de a crea efectul de ”club”, dar și de a subvenționa convorbirile în propria rețea. Rebalansarea tarifelor din telefonie mobilă ar trebui să însemne ca diferența dintre tariful unei convorbiri terminată în propria rețea și una terminată în altă rețea să fie de circa c€1/minut, la tariful reglementat de c€0,96/minut.

Durata de monitorizare ar putea fi de trei ani, pentru a se putea constata îndeplinirea obiectivelor propuse pe termen mediu. Monitorizarea poate fi semestrială, în primul an chiar trimestrială pentru ca reacția la evoluție să fie mai rapidă.

După perioada de monitorizare se poate considera că demersul a reușit numai dacă utilizatorul român de comunicații mobile va avea în buzunar doar un singur telefon mobil, așa cum are, dacă mai are, un singur telefon fix acasă!

Dr. Nicolae Oacă