Comentarii
la programul guvernului Ciolos pentru comunicații electronice
Potrivit HotNews.ro
din 17 nov 2015 noul Guvern condus de Dacian Ciolos a propus pentru ministerul
comunicațiilor, 8 linii de actiune pentru urmatorul an:
- Initierea proiectelor din
Agenda Digitala si pregatirea unui proces de absorbtie eficienta.
- Intarirea guvernantei
corporative la Posta Romana si Telekom la nivelul celor mai bune practici
internationale si continuarea proceselor de privatizare dupa identificarea
celor mai bune optiuni.
- Utilizarea fondurilor
structurale pentru pentru dezvoltarea internetului fix de bandă larga,
sprijinirea implementarii proiectului RONET.
- Sprijinirea realizarii
interoperabilitatii la nivel national, coordonata cu UE pentru eficientizarea activitatilor
publicein sensul oferirii de servicii digitale cetatenilor.
- Pasi concreti spre
eliminarea „granitei telecom” cu Republica Moldova – Acord de roaming
guvernamental.
- Stabilirea cadrului de
dezvoltare a instrumentelor de eGuvernare.
- Sprijinirea
proiectului Ghiseului Unic.
- Imbunatatirea normelor,
procedurilor si mecanismelor necesare MSI pentru dezvoltarea sectorului
comertului electronic.
Cele mai multe dintre obiective arată continutate în
proiectele în derulare ale ministerului.
Referitor la administrarea
activelor pe care România le deține în telecomunicații lista propusă ar
trebui să înceapă cu S.N. Radiocomunicații.
Dacă la Telekom
guvernanța corporativă este datorată în principal acționarului majoritat, OTE,
ministerul ar putea ajuta trimițând reprezentați reprezentativi (economiști de
prestigiu) în consiliile de
administrație Telekom și Telekom Mobile, specialișți care înțeleg industria,
poziția operatorilor, afacerea și nu figuranți provenind de la Ministerul
Agriculturii, de la cancelaria primului ministru, sau de la Ministerului
Tineretului și Sportului. Reprezentații trimişi de minister
în aceste consilii de administrație sunt faţă în faţă cu profesioniști cu zeci
de ani de experienţă în afaceri și în telecomunicații din partea OTE şi
Deutsche Telekom trebuind să înțeleagă ce se discută și să apere poziția
României, lucru delicat atunci când ești acționar minoritar. Ministerul ar mai
trebui să ia și o decizie și față de vânzarea unui pachet de acțiuni RomTelekom.
Nu zic ca este momentul cel mai potrivit a vinde, dar este a treia sau a patra
oară când se încearcă vânzarea unui pachet de acțiuni, iar aceasta nu denotă
seriozitate. Această ultimă tentativă a început acum doi ani prin angajarea
grupului de consultanți și guvernul ar trebui să decidă ce face. Comunicate de
genul ”nu am primit raportul consultanților”, repetate periodic nu mai sunt
credibile, consultanții fiind evident interesați să vândă acțiuni RomTelekom
pentru a-și încasa onorariul. Fuziunea RomTelekom - Cosmote este în curs și
poate ajuta la mărirea valorii acțiunilor deținute de stat. S-ar putea vinde un
pachet de circa 20% pe bursă (București și Londra, de exemplu) pentru un proces
transparent, statul rămânând cu un pachet de circa 25%, listarea fiind și o evaluare
a operatorului. In cazul în care se va vinde un pachet de acțiuni RomTelekom ar
trebui ca rezultatul vânzării să rămâna la dispoziția ministerului pentru
dezvoltarea telecomunicațiilor și a societății informaționale (proiect pilot
Smart City, conectarea României la rețele de mare viteză, etc.). Ar fi păcat ca
aceste fonduri sa alimenteze, ca până acum, găurile negre ale economiei
naționale sau să mărească salarii și pensii în anul electoral 2016.
Problemele mult mai mari sunt la
companiile deținute de stat în totalitate. SN Radiocomunicații are mari probleme și îi trebuie o echipă capabilă
să o restructureze, să o transforme într-un competitor. În
România, procesul de tranziţie de la emisia analogică terestră de televiziune
la emisia digitală terestră trebuia să se încheie până la 17 iunie 2015,
conform Acordului Geneva 2006 semnat de România şi Strategiei adoptate de
Guvern. La 17 iunie 2015, orice transmisie analogică terestră trebuia să înceteze
și să fie înlocuită cu transmisia digitală terestră. Acest lucru nu s-a
întâmplat, eșecul SN Radiocomunicații în a achiziționa echipamentul și finaliza
tranziția, cu largul concurs al ministerului care a amânat de mai multe ori ănceperea
procesului, nu este o notă bună pentru România țară membră a UE.
Radiocomunicații mai are și o linie de afacere bazată pe tehnologia WiMax,
tehnologie ce a pierdut competiția cu
alte familii tehnologice din care motiv mulți operatori din lume au închis
astfel de rețele. O analiză a operatorului și a industriei ar putea releva alte
linii de afaceri care să contribuie la relansarea sa.
Nici Poșta Română nu stă prea bine, un
argument fiind și eșecul vânzării unui pachet de acțiuni către un partener
strategic. În decursul timpului s-a încercat și uneori adăugat noi linii de
afaceri care să folosească rețeaua sa națională de distribuție. Un proiect care
a fost discutat de mai multe ori și la care s-a renunțat tot de mai multe ori a
fost crearea unui operator mobil virtual, afacere pe care o găsim la alte entități
poștale naționale din Europa.
Acordul
de roaming cu Moldova este un lucru bun, dar pare mai degrabă de competența
ANCOM, care are, prin grupul regional, încă o modalitate de abordare.
Aș mai
adăuga la aceste obiective și unul nou care se referă la un proiect ”Smart city”. Conceptul ”Smart
city”, la modă în întreaga lume în ultima vreme, își propune comunități
agreabile, cu consum (timp, energie, bani, etc.) minimizat, confort sporit
folosind comunicațiile electronice. În mandatul de un an al noului guvern s-ar
putea incepe un astfel de proiect după modelul altor state mai dezvolate
alocând fonduri (de ex. de la vânzarea unui pachet de acțiuni RomTelekom) și
alegând pentru implementare un oraș mai mic, Râmnicu Vâlcea, de exemplu, oraș deja
”smart” dacă ne amintim de hackerii săi.
Denominarea
în lei
a tarifelor serviciilor de comunicații
electronice ar putea fi un obiectiv realizabil într-un an, cât pare a-ș fi
propus guvernul Ciolos să guverneze. Marii operatori (Orange, Vodafone, Telekom) au
tarifele serviciilor denominate în Euro și plătite în lei la cursul zilei facturării.
Excepția este UPC România și partial RCS&RDS, care are tarife denominate in
lei (Internet,TV) și în Euro (telefonie). Chiar și ANCOM, autoritatea de
reglementări a telecomunicațiilor, denomineaza în Euro tarifele (terminare,
etc.), prețurile (licențe, etc.). De ce sunt denominate tarifele din
telecomunicații în Euro atâta vreme cât moneda națională este Leul? Din
comoditate sau din neîncredere în moneda națională? Unii operatori
motiveaza aceasta prin unele cheltuieli, de capital mai ales, care se fac in
Euro, iar fluctuația parității monedei naționale față de euro face
imprevizibilă suma în lei a importurilor în Euro. Este o poziție și de comoditate
a operatorilor noștri, care transferă astfel riscul lor către cele circa 25
milioane SIMuri existente pe piața noastră. Ca urmare, utilizatorii finali nu
știu ce sume au de plătit (lunar) pentru servicii cu tarife denominate în Euro, iar în perioade de turbulențe ale monedei naționale plătesc mai mult pentru același serviciu.
De ce ar trebui denominate
în lei tarifele serviciilor de telecomunicații (telefonie, Tv, Internet) din
România? In primul rând, pentru că moneda națională este leul. Ca urmare, marea
majoritate a românilor au salariile denominate in lei și nu în Euro, astfel că
tarifele denominate în Euro devin impredictibile la plată. Marea majoritate a
bunurilor, produselor și serviciilor pe care românul le cumpără din salariul
denominat și plătit în lei au prețurile denominate in Lei. Ceapa, merele, roşiile, chiar şi cele importate, au preţuri în lei. Apoi, în România contabilitatea
companiilor, inclusiv a operatorilor de telecomunicații, se ține în moneda națională,
leul. În fine, un ultim argument poate fi și faptul că trecerea
la moneda Euro nu pare iminentă, pentru a spera prea curând la denominarea în
Euro a salariilor.
