Tarifarea comunicaţiilor
mobile pentru eficienţă economică!
Cu o oarecare întârziere, în această vară, ANCOM
anunţa, în fine, propuneri pentru noi tarife de terminare in reţelele mobile, propuneri
care continuă să avantajeze operatorii de comunicaţii mobile perpetuând
asimetria. Tarifele propuse de ANCOM, în continuare mai mari pentru terminarea
în reţelele mobile, avatajează operatorii de comunicaţii mobile, făcând ca prin
asimetria lor, telefonia fixă, afacere în ultima fază a ciclului de viaţă, să
continuie să subvenţioneze telefonia mobilă o afacere cu potenţial. Încă din
2004 atrăgeam atenţia că tarifele de terminare în reţelele mobile ar trebui să
fie mai mici decât cele în reţelele fixe şi că telefonia fixă şi micii
operatori subvenţionază marii operatori prin tarifele mari de terminare în
reţelele mobile.
Ca şi în 2012, ocazionat atunci de prima licitaţie
de spectru din Romania, încercarea ANCOM de a pune tarifele de terminare pe
costuri a fost un nou prilej pentru primii trei marii operatorii de comunicaţii
mobile să iasă împreună, în organizarea AOMR, şi să se plângă de reglementare.
Un prim argument adus a fost cel al investiţiilor. Şi
operatorii au dreptate - au investit foarte mult în reţelele mobile: primii doi
operatori au investit fiecare peste €2 miliarde in reţea şi au creat
o piaţă. (Probabil, RomTelecom a investit mai mult în reţeaua sa fixă, fiind
uneori mai scump să tragi un cablu subteran decât o ’undă herţiană’.) Dar tot
atât de adevarat este că aceste investiţii au fost foarte profitabile. În anul
2008 Orange avea profit net de €437,66 milioane, sau o marjă a
profitului net de 33,3%, faţă de 29,3% cu un an înainte! Tot atunci, Vodafone avea
profit net de €306,4 milioane, sau o marjă de 25,8% faţă de 22% cu un an
înainte! Astăzi concurenţa este mai puternică, industria a a juns la
maturitate, criza îşi spune cuvântul, astfel că în 2012 Orange realiza un
profit net de €116,2 milioane, sau 12,6% marjă profit net, iar Vodafone €112,7 milioane, sau 14,5% marjă.
Un alt argument adus este că tarifele de terminare
din România ar putea deveni mai mici decât cele din Germania (€,0165/minut faţă de €0,0307/minut România în 2013) sau alte ţări, operatorii noştii
pierzând prin asimetria tarifelor aşa cum câştigă, tot prin asimetria
tarifelor, de la operatorii naţionali de telefonie fixă. Nu se pomeneşte nimic
de tarifele de terminare din alte ţări, Franţa de exemplu, c€0,84/minut în
2013. Cu €0,0307/minut tarif de terminare în reţele mobile,
România în 2013 este peste media UE de €0,0233/minut, deşi statutul său macroeconomic
nu o îndreptăţeşte. Nici Germania şi nici alte ţări din UE nu vor rămâne cu aceste tarife de
terminare: le vor reduce astfel că va dispare şi acest motiv de îngijorare. Să amintim că traficul internaţional are o pondere de 1,4% în total
trafic, dar s-ar putea să crească odata cu reducerea tarifelor de roaming.
Scăderea veniturior şi a taxelor
plătite de operatori către stat este un alt argument - ‘statul va pierde taxe
de €13 milioane/an, iar operatorii venituri totale de €206
milioane, potrivit unui studiu al KPMG, finanţat de o asociaţie a Cosmote,
Orange şi Vodafone’, conform Ziarului Financiar din 4 octombrie 2013. De ce ar
trebui să plătească întreaga societate costuri mărite cu €206 milioane pentru ca
statul să aibă taxe mai mari cu €13 milioane? Care este eficienţa? Apoi, o
parte din aceste €206 milioane vor fi suportate chiar de
către ‚stat’, prin tarife mărite la serviciile de comunicaţii mobile pe care
instituţiile statului le consumă. Poate chiar mai mult de €13 milioane, dacă ne
gândim la dimensiunea aparatului de stat.
De
fapt impactul net al punerii pe costuri a tarifelor de terminare asupra
operatorilor este mai mic, ’aproape €60 milioane pe an, în condiţiile
în care odată cu scăderea veniturilor de €206 milioane şi costurile companiilor
de comunicaţii se vor reduce cu aproximativ €146,7 milioane’ spune
studiul KPMG. Punând tarifele pe costuri, întreaga societate va plati cu €206 milioane mai puţin în timp ce operatorii vor pierde €60 milioane -
profitabil pe ansamblul societăţii. Se mai spune că ’aceşti bani (€60 milioane) se taie
direct de la fondurile alocate investiţiilor şi construirii de infrastructură“,
lasându-se a se înţelege că acţionarii nu ar trebui afectaţi prin reducerea
profitului, fapt greu de înţeles dacă se are în vedere dezvoltarea afacerii pe
termen lung. Să amintim de costurile uriaşe ale licenţelor 3G din Anglia şi
Germania în 2000, care nu au redus investiţiile în acele ţări. S-a vorbit şi de
‚o industrie de telecomunicaţii „low-cost“ cu investiţii „reduse“’, care ar fi,
probabil, în ton cu economia noastră ‘low-cost’ cu investiţii ’reduse.’
La evenimentul AOMR, domnul
ministru Dan Nica, declara ca ‚ANCOM ar trebui să asculte cu atenţie toate
opiniile şi în special „argumentele bazate pe costuri financiare“ legate de
evoluţia tarifelor de interconectare pentru operatorii de telefonie mobilă şi
să ia o decizie care să nu creeze „uriaşe probleme“ şi să ducă România într-o
„extremă“ între ţările Uniunii Europene, neştiind, probabil, că deja suntem ’întro
extremă între ţările UE’ - cu €0,0307/minut tarif de terminare
în reţele mobile, România este peste media UE de €0,0233/minut, deşi statutul
său macroeconomic nu o îndreptăţeşte S-a mai
adus în discuţie faptul că anul trecut statul român a încasat de la operatorii
de telefonie mobilă ’aproape €700 milioane’ în urma licitaţiei
prin care operatorii au achiziţionat spectru radio, fără a spune dacă aceşti
bani au fost investiţi în ’România Digitală’, pentru conectarea României la reţele
de mare viteză sau au fost atraşi de ’găurile negre’ ale economiei noastre.
Grija ca aceşti bani să fie luaţi în considerare la calcul tarifelor ar trebui
să fie la fel de legitimă ca cea a cheltuirii lor în interesul telecomunicaţiilor
româneşti, al economiei noastre, pentru a scuti operatorii de telecomunciaţii
de cheltuieli suplimentare. Domnia sa nu s-a gândit însă la cei care ar trebui
să plătească în plus €206 milioane pe an pentru ca operatorii să nu
piardă €60 milioane, la românii consumatori de servicii de
comunicaţii mobile. Şi nici la efectul asupra întregii economii, societăţi a
cheltuirii în plus a €206 milioane/an doar pentru a salva €60
milioane operatorilor.
Lupta ANCOM pentru punerea pe
costuri a tarifelor, pentru normalitate, este un prilej pentru a regândi modul
în care sunt tarifate aceste servicii. Dacă analizăm tarifele din telefonia
mobilă observăm că au fost construite pentru a ţine captiv românul consumator
al acestor servicii: sute de minute în reţea la tarife rezonabile şi uriaşe
taxe vamale care să-i oprească să ’iasă’ din reţea la depăşirea minutelor
alocate - Cosmote €0,223/minut la abonament de €8,8/lună,
Orange - €0,15/minut la abonament de €8/lună şi Vodafone €0,21/minut la
abonament de €9. Astfel, România are mai multe reţele de comunicaţii mobile care nu prea comunică
între ele - 85% din trafic se termină în propria reţea şi doar 9,5% din trafic
se termină în alte reţele mobile, fapt ce nu denotă eficienţă. Aşa au ajuns
românii, în încercarea de a vorbi cu persoane conectate în alte reţele, să aibă
în buzunar 2 sau 3 telefoane mobile contectate în reţele diferite pentru a
evita uriaşa taxă vamală numită tarif de terminare. Şi pentru aceasta românii plătesc
mai mult, nu doar pentru aparatele telefonice, ci mai ales pentru conectarea lor
în alte reţele. Iar aceste costuri au fost evidenţiate de studiul KPMG - €206
milioane pe an, adică circa €10 pe an pentru fiecare din cei
circa 20 milioane de români.
Punerea pe costuri a tarifelor
de terminare în reţele mobile oferă, poate, un moment asemănător cu cel de la liberalizarea
telefoniei fixe când au fost rebalansate tarifele. Atunci SUA pierdeau un
miliard dolari pe an din cauza tarifelor mari ale monopolistului AT&T,
astăzi România numai €206 milioane. Este momentul ’rebalansării tarifelor
din comunicaţiile mobile’ pentru eficienţă şi accelerarea competiţiei .
Tarifele de terminare în
reţelele fixe puse pe costuri au făcut ca românii să aibă, dacă mai au, un
telefon fix şi nu 2 sau 3 cum se întâmplă în telefonia mobilă. Punerea pe
costuri a tarifelor de terminare în reţele mobile are rolul să permită
românilor să aibă NUMAI UN telefon mobil în buzunar, aşa cum au numai un
telefon fix acasă şi să nu plătească mai mult decât trebuie. Pentru aceasta, ANCOM
trebuie lăsată să-şi facă datoria în interesul întregii ţări, a întregii economii
nu numai a unei părţi a acesteia.
PS. Nu pot sa nu remarc ’pasul înainte la offside’
făcut în acestă toamnă de unii operatori de comunicaţii mobile mărind tarifele
pentru abonamente, prin eliminarea abonamentelor ieftine, de 4 sau 5 euro pe luna. Acest pas înainte pare a-i lăsa
încă odată in ’offside’ pe consumatorii români.