Tarifarea comunicaţiilor mobile pentru eficienţă economică!

Cu o oarecare întârziere, în această vară, ANCOM anunţa, în fine, propuneri pentru noi tarife de terminare in reţelele mobile, propuneri care continuă să avantajeze operatorii de comunicaţii mobile perpetuând asimetria. Tarifele propuse de ANCOM, în continuare mai mari pentru terminarea în reţelele mobile, avatajează operatorii de comunicaţii mobile, făcând ca prin asimetria lor, telefonia fixă, afacere în ultima fază a ciclului de viaţă, să continuie să subvenţioneze telefonia mobilă o afacere cu potenţial. Încă din 2004 atrăgeam atenţia că tarifele de terminare în reţelele mobile ar trebui să fie mai mici decât cele în reţelele fixe şi că telefonia fixă şi micii operatori subvenţionază marii operatori prin tarifele mari de terminare în reţelele mobile.  

Ca şi în 2012, ocazionat atunci de prima licitaţie de spectru din Romania, încercarea ANCOM de a pune tarifele de terminare pe costuri a fost un nou prilej pentru primii trei marii operatorii de comunicaţii mobile să iasă împreună, în organizarea AOMR, şi să se plângă de reglementare.

Un prim argument adus a fost cel al investiţiilor. Şi operatorii au dreptate - au investit foarte mult în reţelele mobile: primii doi operatori au investit fiecare peste €2 miliarde in reţea şi au creat o piaţă. (Probabil, RomTelecom a investit mai mult în reţeaua sa fixă, fiind uneori mai scump să tragi un cablu subteran decât o ’undă herţiană’.) Dar tot atât de adevarat este că aceste investiţii au fost foarte profitabile. În anul 2008 Orange avea profit net de €437,66 milioane, sau o marjă a profitului net de 33,3%, faţă de 29,3% cu un an înainte! Tot atunci, Vodafone avea profit net de €306,4 milioane, sau o marjă de 25,8% faţă de 22% cu un an înainte! Astăzi concurenţa este mai puternică, industria a a juns la maturitate, criza îşi spune cuvântul, astfel că în 2012 Orange realiza un profit net de €116,2 milioane, sau 12,6% marjă profit net, iar Vodafone €112,7 milioane, sau 14,5% marjă.    

Un alt argument adus este că tarifele de terminare din România ar putea deveni mai mici decât cele din Germania (€,0165/minut faţă de €0,0307/minut România în 2013) sau alte ţări, operatorii noştii pierzând prin asimetria tarifelor aşa cum câştigă, tot prin asimetria tarifelor, de la operatorii naţionali de telefonie fixă. Nu se pomeneşte nimic de tarifele de terminare din alte ţări, Franţa de exemplu, c€0,84/minut în 2013. Cu €0,0307/minut tarif de terminare în reţele mobile, România în 2013 este peste media UE de €0,0233/minut, deşi statutul său macroeconomic nu o îndreptăţeşte. Nici Germania şi nici alte ţări din UE nu vor rămâne cu aceste tarife de terminare: le vor reduce astfel că va dispare şi acest motiv de îngijorare. Să amintim că traficul internaţional are o pondere de 1,4% în total trafic, dar s-ar putea să crească odata cu reducerea tarifelor de roaming.   

Scăderea veniturior şi a taxelor plătite de operatori către stat este un alt argument - ‘statul va pierde taxe de €13 milioane/an, iar operatorii venituri totale de €206 milioane, potrivit unui studiu al KPMG, finanţat de o asociaţie a Cosmote, Orange şi Vodafone’, conform Ziarului Financiar din 4 octombrie 2013. De ce ar trebui să plătească întreaga societate costuri mărite cu €206 milioane pentru ca statul să aibă taxe mai mari cu €13 milioane? Care este eficienţa? Apoi, o parte din aceste €206 milioane vor fi suportate chiar de către ‚stat’, prin tarife mărite la serviciile de comunicaţii mobile pe care instituţiile statului le consumă. Poate chiar mai mult de €13 milioane, dacă ne gândim la dimensiunea aparatului de stat.

De fapt impactul net al punerii pe costuri a tarifelor de terminare asupra operatorilor este mai mic, ’aproape €60 milioane pe an, în condiţiile în care odată cu scăderea veniturilor de €206 milioane şi costurile companiilor de comunicaţii se vor reduce cu aproximativ €146,7 milioane’ spune studiul KPMG. Punând tarifele pe costuri, întreaga societate va plati cu €206 milioane mai puţin în timp ce operatorii vor pierde €60 milioane - profitabil pe ansamblul societăţii. Se mai spune că ’aceşti bani (€60 milioane) se taie direct de la fondurile alocate investiţiilor şi construirii de infrastructură“, lasându-se a se înţelege că acţionarii nu ar trebui afectaţi prin reducerea profitului, fapt greu de înţeles dacă se are în vedere dezvoltarea afacerii pe termen lung. Să amintim de costurile uriaşe ale licenţelor 3G din Anglia şi Germania în 2000, care nu au redus investiţiile în acele ţări. S-a vorbit şi de ‚o industrie de telecomunicaţii „low-cost“ cu investiţii „reduse“’, care ar fi, probabil, în ton cu economia noastră ‘low-cost’ cu investiţii ’reduse.’

Pentru recuperarea celor €60 milioane, operatorii ar putea externaliza reţelele de turnuri prin crearea unui operator de turnuri, care să creeze o reţea unică naţională pentru toţi operatorii, aşa cum se întâmplă în alte ţări. Începutul a şi fost făcut de către Orange şi Vodafone în această vară.

La evenimentul AOMR, domnul ministru Dan Nica, declara ca ‚ANCOM ar trebui să asculte cu atenţie toate opiniile şi în special „argumentele bazate pe costuri financiare“ legate de evoluţia tarifelor de interconectare pentru operatorii de telefonie mobilă şi să ia o decizie care să nu creeze „uriaşe probleme“ şi să ducă Româ­nia într-o „extremă“ între ţările Uniunii Europene, neştiind, probabil, că deja suntem ’întro extremă între ţările UE’ - cu €0,0307/minut tarif de terminare în reţele mobile, România este peste media UE de €0,0233/minut, deşi statutul său macroeconomic nu o îndreptăţeşte  S-a mai adus în discuţie faptul că anul trecut statul român a încasat de la operatorii de telefonie mobilă ’aproape €700 milioane’ în urma licitaţiei prin care operatorii au achiziţionat spectru radio, fără a spune dacă aceşti bani au fost investiţi în ’România Digitală’, pentru conectarea României la reţele de mare viteză sau au fost atraşi de ’găurile negre’ ale economiei noastre. Grija ca aceşti bani să fie luaţi în considerare la calcul tarifelor ar trebui să fie la fel de legitimă ca cea a cheltuirii lor în interesul telecomunicaţiilor româneşti, al economiei noastre, pentru a scuti operatorii de telecomunciaţii de cheltuieli suplimentare. Domnia sa nu s-a gândit însă la cei care ar trebui să plătească în plus €206 milioane pe an pentru ca operatorii să nu piardă €60 milioane, la românii consumatori de servicii de comunicaţii mobile. Şi nici la efectul asupra întregii economii, societăţi a cheltuirii în plus a €206 milioane/an doar pentru a salva €60 milioane operatorilor.

Lupta ANCOM pentru punerea pe costuri a tarifelor, pentru normalitate, este un prilej pentru a regândi modul în care sunt tarifate aceste servicii. Dacă analizăm tarifele din telefonia mobilă observăm că au fost construite pentru a ţine captiv românul consumator al acestor servicii: sute de minute în reţea la tarife rezonabile şi uriaşe taxe vamale care să-i oprească să ’iasă’ din reţea la depăşirea minutelor alocate - Cosmote €0,223/minut la abonament de €8,8/lună, Orange - €0,15/minut la abonament de €8/lună şi Vodafone €0,21/minut la abonament de €9. Astfel, România are mai multe reţele de comunicaţii mobile care nu prea comunică între ele - 85% din trafic se termină în propria reţea şi doar 9,5% din trafic se termină în alte reţele mobile, fapt ce nu denotă eficienţă. Aşa au ajuns românii, în încercarea de a vorbi cu persoane conectate în alte reţele, să aibă în buzunar 2 sau 3 telefoane mobile contectate în reţele diferite pentru a evita uriaşa taxă vamală numită tarif de terminare. Şi pentru aceasta românii plătesc mai mult, nu doar pentru aparatele telefonice, ci mai ales pentru conectarea lor în alte reţele. Iar aceste costuri au fost evidenţiate de studiul KPMG - €206 milioane pe an, adică circa €10 pe an pentru fiecare din cei circa 20 milioane de români.   

Punerea pe costuri a tarifelor de terminare în reţele mobile oferă, poate, un moment asemănător cu cel de la liberalizarea telefoniei fixe când au fost rebalansate tarifele. Atunci SUA pierdeau un miliard dolari pe an din cauza tarifelor mari ale monopolistului AT&T, astăzi România numai €206 milioane. Este momentul ’rebalansării tarifelor din comunicaţiile mobile’ pentru eficienţă şi accelerarea competiţiei .

Tarifele de terminare în reţelele fixe puse pe costuri au făcut ca românii să aibă, dacă mai au, un telefon fix şi nu 2 sau 3 cum se întâmplă în telefonia mobilă. Punerea pe costuri a tarifelor de terminare în reţele mobile are rolul să permită românilor să aibă NUMAI UN telefon mobil în buzunar, aşa cum au numai un telefon fix acasă şi să nu plătească mai mult decât trebuie. Pentru aceasta, ANCOM trebuie lăsată să-şi facă datoria în interesul întregii ţări, a întregii economii nu numai a unei părţi a acesteia.

PS. Nu pot sa nu remarc ’pasul înainte la offside’ făcut în acestă toamnă de unii operatori de comunicaţii mobile mărind tarifele pentru abonamente, prin eliminarea abonamentelor ieftine, de 4 sau 5  euro pe luna. Acest pas înainte pare a-i lăsa încă odată in ’offside’ pe consumatorii români.