Ordonanța ANCOM???
În anul 2009 Romania soluționa procedura de infringement deschisă de Comisia
Europeană pentru desele schimbări ale conducerii autorității de
reglementare a telecomunicatiilor noastre, fiind de acord cu o modalitate tripartită
de control asupra autorității de reglementare - raportare către parlament, președintele
autorității propus de guvern si validat de președintele țării. Ca urmare autoritatea
națională trebuie să prezinte în fiecare an un raport parlamentului care îi
aprobă activitatea și bugetul, celelate două forțe intervenind doar în cazul
numirii unui nou președinte. Acest triumvirat venea sa pună capăt unei perioade
în care autoritatea sub controlul guvernului și a parlamentului a fost supusă
unui șir de presiuni politice soldate cu schimbări repetate ale conducerii si
chiar a denumirii instituției. Abuzurile asupra autorității de reglementare din
Romania au inspirat chiar și legislatia UE care avea sa consolideze pozitia
conducătorilor autorităților de reglementare.
Noua ordonanță de
urgență adoptată de guvern joi 27
aprilie 2017 scoate președintele țării din acest proces de nominalizare a
conducerii autorității de reglementare, numirea președintelui si a vicepresedintilor ANCOM făcându-se pe baza
propunerii Guvernului de către cele doua camere ale Parlamentului reunite in
sedință comuna, cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor prezenți. Din păcate, nu cu votul
majorității tututor deputaților și senatorilor! Adică se revine aproape de
situația dinainte de 2009 (în plus apare validarea de către parlament), când
guvernele au putut schimba când au vrut conducerea autorității. Și au făcut-o
destul de des - în 2005 Ioan Smeeianu numit de PSD în 2002 era schimbat cu Dan
Georgescu (PNL), în 2008 Dan Georgescu era înlocuit de Liviu Nistoran (PD) și
în 2009 Liviu Nistoran era înlocuit de Cătălin Marinescu (PDL). La fiecare
schimbare de conducere numele autorității era modificat - ANRC, ANRCTI, ANC și
ANCOM - pentru ca în cazul recâștigării în justiției a postului pierdut (primii
doi președinți demiși recâștigând postul) cel demis să nu mai poată fi angajat.
Inventivitatea României în materie de schimbare a conducerii autorității ne-a
adus procedura de infringement care avea să fie soluționată prin acordul ce consființea controlul tripartit asupra autorității și care a
dus la o perioadă de 8 ani de relativă ”liniște” în care norocosul președinte
Cătălin Marinescu a trebuit să aibă doar grija conducerii autorității și a avut
astfel un mandat fără presiuni politice deosebite și cu rezultate foarte bune.
Inventivitatea noastră în această speță avea să fie imortalizată în legislația
europeană - directiva cadru 2002/21/EC modificată în dec 2009 la art 3 prin
noul art. 3a, paragraful 2, fiind contribuția României la bunul mers al
telecomunicațiilor Uniunii Europene.
Eliminarea
președintelui României din procesul de numire at președintelui ANCOM poate afecta grav nu numai
procesul de selectie, dar poate deschide ușa unor abuzuri pentru care România a
fost în procedură de infringement în anul 2009 și care s-a încheiat cu
angajamentul că președintele autorității propus de guvern va fi validat de
președintele țării. Se revine, astfel, prin ordonanța de urgență la controlul
bipartit (guvern și parlament) asupra autorității de reglementare, periculos
după cum ne-a arătat chiar experiența noastră. În plus față de anul 2009 apare
parlamentul care prin cele doua
camere reunite in sedinta comuna validează conducerea ANCOM cu votul
majorității celor prezenți!. Dar, ce se întâmplă dacă un partid sau grup
de partide dă guvernul și controlează parlamentul? Revenim la anii 2005-2009? Situația
este mai periculoasă atunci când guvernul și parlamentul sunt controlate de
același partid sau grup de partide, existând riscul numirii unor persoane
neavenite. Mai mult, la schimbarea guvernului ne putem aștepta, și experiența
României o arată cu prisosință, la schimbarea conducerii autorității.
De această
situție nu este străină președinția României. Mandatul lui Cătălin Marinescu la
ANCOM a expirat la 1 aprilie 2015 astfel că acesta a funcționat peste doi ani
așteptând să i se acorde un nou mandat, care i-a fost refuzat de președinție
deși condiții erau (relații bune cu guvernul) iar prestația lui Cătălin
Marinescu foarte bună îl recomanda pentru un nou mandat. Asupra acestui fapt am
atenționat de mai multe ori public de circa un an și jumătate, fără ca să se
întreprindă ceva. Refuzul președinției de a-i acorda un nou mandat l-au făcut
pe Cătălin Marinescu să-și caute de lucru în altă parte (UIT), funcția de
președinte ANCOM devenind vacantă astfel că actuala guvernare, ”expertă în
ordonanțe de urgență”, a recurs la soluția cu ordonanță beneficiind și de o
instituție prezidențială contemplativă.
În plus, se pare că președinția
nu prea a înțeles impactul noii ordonanțe de urgență de vreme ce doamna
Dobrovolschi, purtătorul de cuvânt al președinției, a vorbit doar de
”lipsă de transparență”. Mă tem că doamna Dobrovoschi nu a înțeles mare lucru
din ordonanța în cauză: lipsa de transparență este ceva banal - ne-am obișnuit
cu ea. Lucrurile sunt mult mai grave - se creează posibilitatea ca fiecare nou
prim-ministru sprijinit de parlament să numească un nou președinte al
autorității precum in anii 2005-2009. Adică, posibil un nou infringement!
Avem o instituție
a președinției tot mai puțin reactivă (departe de a fi proactivă), tot mai
depășită de situație.
Nu ne rămâne
decât să ne rugăm celui de sus (din parlament, pentru că celui de sus de la
Cotroceni ne rugăm degeaba), ca actuala guvernare să numească un profesionist
(pregătire serioasă, experiență în conducere și în înțelegerea afacerii,
experiență în telecomunicații, bun diplomat și comunicator, etc.) la conducerea
ANCOM, capabil să ferească instituția de ”intemperiile” provocate de noua lege
a salarizării și să o mențină la nivelul lăsat de predecesorul său spre binele
”telecomunicațiilor” românești și al economiei naționale.