joi, 8 august 2013

Dr. Nicolae Oacă:

Listarea RomTelecom, un nou examen pentru guvernanţi!

Guvernul României a decis încă odată să vândă acţiunile pe care statul le deţine la operatorul RomTelecom. Toate!. Nu ar fi prima dată când guvernaţii face un astfel de anunţ, aceştia renunţând la vânzare în condiţii de piaţă mult mai bune decât cele de astăzi.

Procesul de listare ar trebui început cu selectarea consultantului printro licitaţie internaţională transparentă, care va oferi timp RomTelecom să fuzioneze cu operatorul Cosmote. De mai mulţi ani RomTelecom parcurge un proces de restructurare, adaptare la piaţă şi apropiere de Cosmote cu obiectivul de a stabiliza compania, constând în reducerea costurilor şi lansarea de noi linii de servicii. Astăzi RomTelecom ‚arată mai bine’: fără datorii, circa 7.000 angajaţi sau 700 UGV/angajat, dar se confruntă cu o problemă - scăderea dramatică a abonaţilor la telefonia fixă. Aceasta a determinat operatorul să treacă la o nouă etapă a restructurării în care se încearcă folosirea intensivă a bazei de abonaţi, oferind şi servicii de acces de bandă largă şi conţinut, dar mai ales ‚apropierea’ de Cosmote.

Fuziunea operatorilor RomTelecom şi Cosmote Romania înainte de vânzare!
Operatorii de comunicaţii fixe sunt mai puţin interesanţi pentru investitori decât operatorii de comunicaţii mobile, un argument fiind randamentul investiţiei. Astfel, înainte de listare ar trebui realizată fuziunea RomTelecom, care oferă comunicaţii fixe şi în care România deţine 45,99% şi Cosmote România, operator mobil, în care RomTelecom deţine 30%, ambii deţinuţi de OTE, controlat de Deutsche Telekom. Ar trebui realizată fuziunea a doi operatori, fiecare cu problemele lui şi fiecare acţionând pe cont propriu întro piaţă din ce in ce mai convergentă şi mai concurenţială dar ajunsă la maturitate, întrun operator puternic capabil să concureze cu Vodafone  şi Orange. Ar rezulta un nou operator în care statul român ar deţine mai puţin (20-30’%), dar a cărui valoare ar fi mai mare decât valoarea celor doi operatori luaţi separat. Fuziunea ar crea sinergii - economii la cheltuieli, venituri sporite prin pachete totale de servicii, ”5 plays”: voce fixă şi mobilă, Internet fix şi mobil, TV, care ar aduce un avantaj competitiv faţă de Vodafone şi poate şi Orange. Deutsche Telekom are astfel de experienţe în alte pieţe, astfel că fuziunea nu ar trebui să fie o problemă, dacă se doreşte. Dată fiind complementaritatea reţelelor, ANCOM sau Consiliul Concurenţei nu ar trebui să aibă obiecţii.
  
Vânzarea prin listare duală pe bursă
Listarea pe bursa este cel mai favorabil scenariu deoarece adresează intreaga piaţă de capital internaţională si nu un singur cumpărător:: acţionarul majoritar Aceasta ar însemna acordul acestuia, OTE având preempţiune la vânzare. Acum circa doi ani, OTE nu se arăta interesat în cumpărarea unui pachet de acţiuni RomTelecom, iar între timp situaţia nu s-a schimbat prea mult astfel că ar fi de presupus că  grupul OTE nu va dori sa cumpere întregul pachet oferit de statul român. Dacă acordul se va obţine, vânzarea acţiunilor RomTelecom s-ar putea face pe bursă: ofertă publică iniţială pe bursa din Londra, de exemplu, şi bursa din Bucureşti. Listarea duală ar proteja valoarea acţiunilor pe piaţa românescă de capital, o piaţă mai sensibilă.      
Listarea la bursa implică mai multi cumparatori (fonduri de investitii, investitori particulari, etc.), astfel că valoarea acţiunii ar putea fi mai mare dacă oferta este suprasubscrisă, adică dacă pachetul nu este prea mare. Vânzarea directă către acţionarul majoritar poate conduce, uneori, la aprecierea incorecta a valorii companiei.
 
Valoarea de piaţă
În anul 2012 RomTelecom înregistra EBITDA de €166 mn, iar Cosmote de €120mn astfel că ar putea rezulta o valoare între €500mn si €750mn pentru participaţia statului de 45,99%. Listarea la bursă implica evaluarea operatorului la momentul vânzării, astfel că la momentul vânzării, probabil în 2014, se vor lua în considerare rezultatele anului 2013 şi proiecţiile pe termen lung, iar valoarea de piaţă va fi influenţată de condiţiile pieţei, de atractivitatea pieţei noastre, de pachetul oferit spre vânzare, etc. 

Pachetul de acţiuni oferit
A vinde intregul pachet de acţiuni pare a nu fi în interesul României. S-ar putea obţine o valoare pe acţiune mai mică prin “inundarea pieţei” cu acţiuni cu valoare între €500mn si €750mn, mai ales în condiţiile unui context nefavorabil (macroeconomic, piaţa de capital). După modelul Franţei, Germaniei, sau Greciei, unde statul deţine încă o poziţie minoritară, uneori confortabilă, în structura acţionariatului, statul român ar trebui să vândă un pachet suficient de mare pentru a fi interesant pentru marile fonduri de investiţii, dar nu prea mare pentru a mai rămâne cu un pachet important de acţiuni. Un pachet de 20-25% oferit spre vânzare ar putea fi atractiv pentru piaţă şi ar putea duce şi la obţinerea unei valori bune pe acţiune, fiind şanse mai mari de a fi suprasubscris. Un pachet de 20-25% ar putea permite statului român să obţină între €250 mn şi €450mn, în funcţie şi de condiţiile pieţei. Restul de acţiuni s-a putea vinde ulterior. Fuziunea pralabilă a operatorilor RomTelecom şi Cosmote România ar mări interesul pentru acţiuni şi deci valoarea pe acţiune obţinută din listare. Şi încă un argument: ’nu este bine să punem toate ouăle în acelaşi coş’.

Folosirea rezultatului vânzării pentru ”România Digitală”!
Fondurile rezultate din listarea RomTelecom ar trebui folosite pentru ”România Digitală” - conectarea României la reţelele de mare viteză. Astăzi 45% din populaţia României locuieşte în zonele rurale unde utilizarea serviciilor de comunicaţii, dar şi activitaea economică  este scăzută. Până acum banii generaţi din telecomunicaţii (privatizarea RomTelecom, licenţe 3G, etc.) au fost “atraşi de găurile negre” din economia României. Ţările dezvoltate consideră  telecomunicaţiile motor al dezvoltării economice şi investesc, creşterea cu 10% a penetrării accesului de bandă largă conducând la creşterea cu circa 1% a PIB-ului. Banii rezultaţi din vânzarea Romtelecom ar trebui investiţi în dezvoltarea acoperirii cu reţele de mare viteză, adică în oferta de servicii de bandă largă, dar mai ales în stimularea cererii de servicii de bandă largă: creşterea adopţiei. Un rol important îl va avea “informatizarea” întregului aparat de stat (administraţie, educaţie, cultură, sănătate, etc.), care să permită o interfaţă electronică, accesibilă şi prietnoasă cu românul oriunde s-ar afla.  

Guvernele României ne-au obişnuit cu prestaţii slabe în ce priveşte vânzarea de active ale statului, Oltchim fiind un exemplu, astfel că vânzarea unui pachet de acţiuni RomTelecom, amânată de mai multe ori, ar putea fi un nou examen pentru guvernanţi.

Publicat de la Niciun comentariu:

miercuri, 31 iulie 2013



€478 milioane pentru dezoltarea accesului de bandă largă în Romania,
pentru accelerarea dezvoltării economice a ţării!

La finele lunii iunie 2013, bugetul statului primea €477,996 milioane de la operatorii de comunicaţii mobile Cosmote, Orange, RCS&RDS, Vodafone şi 2K Telecom reprezentând ultima tranşă pentru licenţele de comunicaţii mobile cumpărate anul trecut la licitaţia organizată de ANCOM. Este o sumă foarte mare care ar trebui folosită/investită în cel mai bun interes al economiei naţionale şi al viitorului ţării.
În acelaşi timp, 28 iunie 2013, TeleGeography anunţa că Regatul Unit al Marii Britanii va aloca încă GBP250 (USD382) milioane  pentru a acoperi 95% din populaţie cu Interent de mare viteză, minim 25Mb/s, până în 2017. Conform Departamentului pentru Cultură, Media şi Sport din Regat, fondurile provin din taxele pentru licenţele TV. Avem de a face cu o bună înţelegere a rolului accesului de bandă largă la dezvoltarea economică a ţării, la creşterea PIBului, dar şi o utilizare corespunzătoare a fondurilor din telecomunicaţii - pentru dezvoltarea telecomunicaţiilor, adică investiţie în creşterea economică. Să amintim că, în conformitate cu 2013 Scoreboard recent prezentat de către CE, Regatul Unit avea, în ianuarie 2013, o penetrare a accesului de bandă largă de circa 34%, dublu faţă de 17% cât avea România.

Cele €478 milioane, cât a încasat statul român pentru licenţele de comunicaţii mobile,  reprezintă una dintre cele mai mari sume obţinută de România din telecomunicaţii - poate a doua ca mărime după rezultatul vânzării RomTelecom în 1998, iar experienţa de până acum a arătat că banii proveniţi din telecomunnicaţii au fost cheltuiţi cu un foarte slab randament - în general pentru consum (pensii, salarii, etc.), sau atraşi de ‘găurile negre’ din economia naţională.   

Avem o sumă importantă şi o şansă importantă de a o investi responsabil, şi nu cheltui, în viitorul ţării, pentru accelerarea dezvoltării economice. Marile state (SUA, Franţa, Anglia, etc.), mult mai dezvoltate economic decât România, văd în accesul de bandă largă un motor al creşterii economice şi din acest motiv au elaborat şi, spre deosebire de noi, chiar şi aplică strategii naţionale de conectare a ţării la reţele de bandă largă (Connecting America, La France Numerique, Digital Britain) ca modalitate de a ţine pasul cu dezvotarea economică a ţărilor din Asia (Japonia, Corea de Sud, etc.). Investiţiile în accesul de bandă largă, pe lângă noile locuri de muncă create direct şi afacerile/operatorii de telecomunicaţii care le-au generat contribuie la dezvoltarea de noi afaceri în noile zone conectate. De exemplu, în zonele rurale, conectarea la reţele de mare viteză ar permite o mai bună conectare, comunicare şi vizibilitate a afacerilor locale contribuind astfel la creşterea avuţiei locale.       

Cele €478 milioane din telecomunicaţii ar trebui să fie investite tot şi total în telecomunicaţii, în ’România Digitală’ pentru că:
- penetrarea/adopţia accesului de bandă largă în România este cea mai scăzută din UE. Întâmplător, sau nu, nici PIBul pe cap de locuitor al României nu stă mult mai bine!
- dezvoltarea accesului de bandă largă conduce la creşterea PIBului - creşterea cu 10% a penetrării accesului de bandă largă duce la creşterea cu circa 1% a PIB-ului.
- România este încă în criză economică şi are nevoie de motoare de creştere pentru a o depăşi cât mai repede, iar telecomunicaţiile sunt unul unanim acceptat pe plan mondial.      
Aceşti bani ar putea fi investiţi în primul rând în dezvoltarea acoperirii cu reţele de mare viteză (Comisia Europeană are un plan de acoperire cu două termene - 2013 şi 2020, pe care şi România ar trebui să-l respecte!), adică în oferta de servicii de bandă largă, dar mai ales în stimularea cererii de servicii de bandă largă - creşterea adopţiei. Aici un rol important îl va avea ‘informatizarea’ întregului aparat de stat (administraţie, educaţie, cultură, sănătate, etc.), care să permită o interfaţă electronică, accesibilă şi prietnoasă cu cetăţeanul român oriunde s-ar afla acesta.   

România are acum şansa acum să dovedească că a înţeles ceva din greşelile trecutului şi că, urmând exemplul altor ţări, înţelege rolul de motor al dezvoltării economice al accesului de bandă largă întro economie modernă investind INTEGRAL fondurile provenind din telecomunicaţii, €477,996 milioane în aces caz, în dezvoltarea accesului de bandă largă, în România Digitală, în viitorul economic al ţării.

Publicat şi in Capital din 29 iulie 2013
http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/184735.html


Publicat de la Niciun comentariu:

duminică, 30 iunie 2013

Fondurile din telecomunicaţii investite in telecomunicaţii!

Recent TeleGeography anunţa că Regatul Unit al Marii Britanii va aloca încă GBP250 milioane (USD382milioane) pentru a asigura acoperirea a 95% din populaţie cu Interent de mare viteză, minim 25Mb/s, până în 2017. Banii provin, conform Departmantului pentru Cultură, Media şi Sport, din taxele pentru licenţele TV. Avem de a face cu o bună înţelegere a rolului accesului de bandă largă la dezvoltarea economică a ţării, la creşterea PIBului, dar şi o utilizare corespunzătoare a fondurilor din telecomunicaţii - pentru dezvoltarea telecomunicaţiilor, adică investiţie pentru creşterea economică.

Bugetul statului a primit recent 477,996 milioane euro de la operatorii Cosmote, Orange, RCS&RDS, Vodafone şi 2K Telecom reprezentând ultima tranşă pentru licenţele de comunicaţii mobile cumpărate anul trecut la licitaţia organizată de ANCOM. 
Sunt fonduri din telecomunicaţii care ar trebui să fie investite în telecomunicaţii, pentru că:
- penetrarea/adopţia accesului de bandă largă în România este cea mai scăzută din UE. Întâmplător sau nu nici PIBul pe cap de locuitor nu stă prea bine!
- dezvoltarea accesului de bandă largă conduce la creşterea PIBului.
- România este în criză economică şi are nevoie de motoare de creştere, iar telecomunicaţiile sunt unul unanim acceptat pe plan mondial.      

România are şansa să dovedească că înţelege rolul de motor al dezvoltării economice al accesului de bandă largă întro economie modernă investind INTEGRAL fondurile create de telecomunicaţii în dezvoltarea accesului de bandă largă.
  


Dr. Nicolae Oacă (Nicolae_Oaca@Yahoo.com)
Publicat de la Niciun comentariu:

joi, 27 iunie 2013

SK Telecom a lansat comercial primele servicii LTE Advanced

 Potrivit
http://www.telecoms.com/156052/sk-telecom-launches-commercial-lte-a-service/?utm_source=rss&utm_medium=rss&utm_campaign=sk-telecom-launches-commercial-lte-a-service

operatorul sud corean SK Telecom a lansat primele servicii commerciale din lume, in accepţiunea lor, bazate pe tehnologia LTE Advanced cu viteze de 150Mb/s, dublul vitezei oferite de tehnologia LTE. 
Publicat de la Niciun comentariu:

miercuri, 26 iunie 2013

Pentru competiţie corectă in telcomunicaţii

Telefonia mobilă a fost lansată la începutul anilor 90’, la câţiva ani după primele mişcări de liberalizare a telefoniei fixe din SUA şi Anglia, dar înainte de liberalizarea din Europa. Nu s-a considerat necesară reglementarea acestei noi pieţe fiind socotită competitivă, având mai mulţi competitori. Aceasta a făcut ca tarifele să fie stabilite de către operatori, care speculând marele avantaj al telefoniei mobile, mobilitatea, au impus tarife mari, atât în interiorul reţelei, dar mai ales în afara ei.
Tarifele de terminare în reţelele mobile au fost mult prea mari de la început şi deabia în ultimii ani au intrat în vizorul Comisiei Europene printro schemă de reducere în timp. În 2004 atrăgeam atenţia [1] că tarifele de terminare în reţelele mobile ar trebui să fie mai mici decât cele în reţelele fixe şi că telefonia fixă, o afacere în stagnare, subvenţiona telefonia mobilă prin aceste tarife mari.
Autoritatea de reglementare, ANCOM, ar trebui sa intervină accelerând punerea pe costuri a tarifelor de terminare în reţelele mobile aşa cum fac ţările UE. De exemplu, conform Scoreboard 2013,  tariful de terminare în Franţa este de c€0,84/minut, faţă de c€3,07/minut în România, deşi PIBul/locuitor sau puterea de cumpărare la noi este mult mai mică decât în Franţa. Cu c€3,07/minut, România se situează peste media UE25 de c€2,33/minut. Paradoxal este că tarifele de terminare în reţelele mobile sunt de câteva ori mai mari decât cele în reţelele fixe (c€0,58-c€0,73/minut), în loc să fie mai mici, costurile (operaţionale şi investiţionale) fiind mai mari la reţelele fixe comparativ cu cele mobile [2]. Astfel, c€0,5/minut ar putea fi tariful de terminare în reţelele mobile din România anului 2013.
Numarul mare de SIMuri tradus printro penetrare mare, peste 100% cum este în Romania şi în alte ţări, nu ar trebui să fie un motiv de mândrie naţională, ci dimpotriva ar trebui socotit un eşec al pieţei de vreme ce românii plătesc mai mult pentru telefonia mobilă având două sau chiar trei telefoane mobile conectate în reţele diferite pentru a evita marea taxă vamală dintre reţele numită tarif de terminare în reţelele mobile. Nu acelaşi lucru se întâmplă în telefonia fixă unde tarifele rezonabile de terminare nu îi fac pe români să aibă mai multe telefoane fixe, deşi sunt mai multe reţele de telefonie fixă. Situaţia aduce aminte de SUA de la inceptului anilor '80, inainte de liberalizare, cand americanii plateau US$1 miliard/an mai mult din cauza tarifelor prea mari ale monopolistului AT&T şi care se regăseau în produsele şi serviciile de la acea vreme.
Conform ANCOM, la finele anului 2012 erau 22,8 milioane SIMuri active la o populaţie de 19 milioane, astfel că s-ar putea presupune că circa 15% dintre acestea sunt pentru evitarea acestei suprataxe. Ar putea rezulta că, din cauza acestor tarife mari, româniii plătesc cu circa 10%, sau €200-250 milioane pe an mai mult decît ar trebui.
Tarifele de terminare mari corelate cu tarife foarte mari spre alte reţele, în anumite condiţii, au făcut ”captivi” clienţii de telefonie mobilă, rezutând o anomalie: circa 85% din trafic se termină in reţeaua mobilă care l-a generat. România are patru reţele naţionale de telefonie mobilă din care numai 15% din trafic iese afară!
O altă problemă este codarea telefoanelor mobile. Cu excepţia unui operator, restul operatorilor de telefonie mobilă oferă telefoane codate în reţeaua proprie astfel că nu pot fi folosite în alte reţele dacă nu sunt decodate. De ce telefonul mobil pe care-l cumperi cu plata în rate în cadrul unui abonament pe x ani este codat? O casă pe care o cumperi cu plata în rate nu este “codată” - o poţi folosi cum doreşti: poţi locui in ea, o poţi închiria sau vinde. Pe când la un telefon mobil cumpărat in rate (cu contract care prevede obligaţii) nu ai deplinătatea uzufructului: eşti obligat sa-l foloseşti numai intro reţea, deşi este al tău. Revin la telefonia fixă: aici niciun operator care oferă telefoane nu le codează. De ce operatorii mobili trebuie să cheltuiască în plus pentru a coda telefonul şi a limita astfel folosirea unui produs pe care consumatorul îl plateşte integral pe durata contractului?
Pachetul de reglementări telecom din dec. 2009, printre altele, limita durata contractelor pe care le oferă operatorii de telecomunicaţii la 24 luni, dar prevede şi faptul că aceştia trebuie să ofere consumatorilor şi contracte cu o durată maximă de 12 luni. La noi sunt operatori care nu oferă contracte cu durata de un an. De exemplu, RomTelecom are în ofertă numai durate contractuale de doi ani.
Să amintim şi de lipsa comparatorului de tarife, promis de ANCOM, care ar permite românului să compare uşor tarifele de pe întreaga piaţă pentru a lua o decizie în deplină cunoştiinţă de cauză.
Cele de mai sus influenţează puternic mobilitatea şi capacitatea de alegere şi decizie a consumatorului, care se vede limitat de multe ori în alegerea pe care trebuie să o facă şi care plăteşte mai mult decât ar trebui.
Ar mai fi o întrebare: de ce tarifele sunt denominate in Euro, când moneda naţională este leul, contabilitatea în România se ţine in lei, iar românii, consumatori ai serviciilor de telecomunicaţii, sunt plătiţi in lei? Roşiile, merele, chiar şi cele importate, au preţuri în lei. De ce marii operatori denominează tarifele în Euro făcând imprevizibile uneori cheltuielile cu telecomunicaţiile mai ales în perioade de turbulenţă a pieţelor valutare? 
ANCOM şi Consiliul Concurenţei ar trebui să analizeze cu atenţie modul în care este afectată concurenţa în telecomunicaţii şi mai ales utilizatorul final, de către aceste anomalii care încă mai persistă pe piaţa noastră.

1. Dr. Nicolae Oacă - Telecomunicaţiile româneşti şi integrarea europeană. Publicat de către Societatea Academică din România în PWR nr. 5/2004

2. Dr. Nicolae Oacă - Interconectarea cu reţelele mobile, problema telecomunicaţiilor din România, publicat în Market Watch, iunie 2008 

 


Dr. Nicolae Oacă (Nicolae.Oaca@yahoo.com)
Publicat de la Niciun comentariu:
Avem nevoie de operatori de reţele mobile virtuale!

Acum ceva vreme îşi anunţa ieşirea de pe scenă cel care, de mai multă vreme, anunţa că va lansa primul operator mobil virtual din România. Era un act de deznădejde urmare a peste doi ani de încercări, fără succes, de a pune bazele unui nou tip de afacere în telecomunicaţii. Era un eşec al pieţei noastre de telecomunicaţii, care se dovedea a nu fi suficient de matură, sau măcar nu în linie cu restul UE.
Eşecul era în primul rând al întreprinzătorului, prin modul în care a gestionat afacerea, relaţiile cu parteneri din industrie, mai ales cu operatorii de reţele de telefonie mobilă.  
Eşecul se mai datora şi reglementării, şi mai ales subsemnatului, care nu a reuşit să impună un cadrul de reglementare adecvat intrării pe piaţă operatorilor virtuali. Este însă adevarat că actualul cadru de reglementare UE nu oferă prea mult sprijin, însă ceva s-a facut - acceptarea de către doi operatorii de reţele mobile a obligaţiei de a găzdui operatori virtuali odată cu noile licenţe de telefonie mobilă.
Nu în ultimul rând, era meritul operatorilor de reţele mobile care au ştiut cum să gestioneze relaţiile cu cel care ameninţa că va lansa primul operator mobil virtual din România. Operatorii de reţele au amânat, tergiversat, luptând şi obţinând o reglementare convenabilă, bazându-se pe faptul că relaţiile cu un astfel de operator sunt comerciale şi că reglementarea UE este lejeră. Şi pot fi înţeleşi operatorii de reţele mobile: îşi apără afacerea. De ce să mai împartă cu alţii o piaţă în scădere continuă din 2009 din cauza crizei economice?
Să mai amintim şi de Veridian, care voia a fi o interfaţă tehnică între operatorii virtuali şi operatorii de reţele, deasemenea fără rezultate până astăzi, pentru a înţelege că eşecul este în primul rând al pieţei. 
Ce ar însemna apariţia operatorilor virtuali?
Mai multă competiţie pe piaţa naţională, competitivă astăzi. Pe termen lung lucrurile s-ar putea schimba având în vedere atât contextul economic mondial (criza economică prelungită), cel specific industriei: maturitate, concentrările din ultimii ani favorizate şi de criza economică, fuziunile de reţele (EverythingEverywhere din Anglia, de ex.), construirea de reţele noi în comun, LTE mai ales, etc. EverythingEverywhere ar putea fi oriunde, chiar şi în România.
Cine ar putea lansa operatori virtuali?
Marile lanţuri de retail din România, ar putea fi primii candidaţi la lansarea de operatori virtuali, pentru retenţia clienţilor. Cum numărul potenţialilor operatori virtuali de acest tip nu este prea mare şi cum nici numărul clienţilor pe care îi poate atrage un astfel de operator este mic (ordinul miilor), operatorii de reţele mobile nu au a se teme.
Un alt tip de operartor virtual ar putea fi cel de tip ’etnic’, de exemplu operatorii etnici lansaţi în Anglia şi Germania, adresând populaţia chineză, respectiv turcă.    
Operatorii virtuali care aduc inovaţii tehnologice, precum cel despre care discutăm, şi care adresează întrega piaţă pot fi o ameninţare la adresa operatorilor de reţele mobile, dacă au un plan de afacere bine susţinut (comercial, financiar, tehnic) şi, bineînţeles, dacă au acceptul operatorilor de reţea. Şi de aici opoziţia operatorilor de reţele mobile. Practica internaţională arată că sunt puţine pieţe in care ponderea clienţilor operatorilor virtuali depăşeşte 10%, dar intrarea operatorilor virtuali a fost însoţită de scăderea tarifelor.   
De ce avem nevoie de operatori mobili virtuali?
Pentru că suntem singura ţară din UE care încă nu are astfel de operatori. Apoi, peste un an, când urmeză a intra în vigoare noul regulament de roamning internaţional, un rol important pentru creşterea competiţiei revine operatorilor virtuali. Aceştia ar urma, alături de operatorii de reţele, să ofere servicii de roaming românilor care călătoresc în spaţiul UE la costuri mult mai mici decât cele de astăzi. Nemulţumirea CE era dată de lipsa de competiţie constatată la aplicarea regulamentelor de roaming: operatorii de reţele de telefonie mobilă şi-au aliniat tarifele de roaming internaţional aprope de limitele stabilite de CE, astfel că tarifele pe acestă piaţă nu au urmat soarta tarifelor din comunicaţiile mobile - scădere datorită competiţie. Pe această piaţa scăderea a fost anuală, dată de regulamentele propuse de CE şi nu de forţele pieţei, astfel că tarifele de roamning sunt cu mult mai mari decât tarifele naţionale, lucru greu de acceptat pentru o piaţă europeană, care se vrea unică.  
Dacă lucrurile continuă ca până acum, probabil că la mijlocul anului 2014, când urmează a intra în vigoare noul regulament de roaming internaţional, România nu va avea operatori mobili virtuali. Dar un un cadru de reglementare mai permisiv acestora ar tebui să aibă. Şi pentru aceasta ar trebui ca alături de ANCOM să fie şi Consiliul Concurenţei în încercarea de a face posibilă intrarea pe piaţă a operatorilor mobili virtuali în România.  
 

 Dr. Nicolae Oacă (Nicolae.Oaca@gmail.com)  
Publicat de la Niciun comentariu:
Abonați-vă la: Postări (Atom)