ANCOM incotro?

ANCOM se afla intr-o situatie delicată, dacă nu dificilă care provine dintr-un cumul de factori. In primul rand legea salarizarii recent propusă include si salarizarea angajaților autoritătii nationale de reglementări desi aceasta NU se finanțeaza de la bugetul de stat, ci din fonduri atrase de la operatorii pieței pe care o monitorizează, conform recomandarilor Comisiei Europene. Directiva cadru 2002/21/EC prevede la art 3 ca autoritățile de reglementare sa aiba asigurată finanțare adecvată desfasurarii activitatii, plății unor eventuali consultanti si plăților necesare păstrarii unor angajati competenți si motivați. 

Cum nivelul salarizarii in telecomunicatii a fost mai tot timpul aproape dublu fata de salariul mediu net pe economie, in conformitate cu noua lege acestea se vor alinia economiei, adică reduse la aproape jumătate, facand dificila păstrarea competentelor pe o piata a fortei de munca dezechilibrata.

Noua lege ignora aceste realitati si de dragul uniformitatii sau in numele populismului pune in pericol functionarea unei autoritati care in ultimii ani si-a construit un prestigiu recunoscut nu numai pe plan intern de catre operatorii nostri, ci si pe plan international. O soluție pentru păstrarea celor mai buni specialiști ar fi încheierea cu aceștia (PFA, ..) a unor contracte cu valoarea salariului actual, dar soluția nu s-ar putea aplica pentru toți. O altă soluție ar fi tot externalizarea - contracte cu consultanții, adică mai mulți bani cheltuiți.

ANCOM cu salarii mult mai mici decât piața telecomunicațiilor nu va mai fi la fel de eficient, pentru că cei mai buni dintre angajați vor pleca - la operatori, de exemplu. Iar cei rămași nu vor putea face față, nu vor fi motivați, ... Este dificil de arbitrat corect o competiţie având o stare socială inferioară celor pe care trebuie să îi monitorizezi. 

Cu siguranță că situația din România va ajunge subiect de discuție la Comisia Europaană și BEREC.

O a doua problema care, colac peste pupăza, vine sa ingreuneze situatia este vacantarea postului de presedinte al autoritatii. Domnul Catalin Marinescu, primul presedinte ANCOM care isi ducea la bun sfarsit un mandat complet si chiar mai mult, isi anunta demisia in luna martie dand timp decidentilor sa aleaga si sa numeasca un nou presedinte ANCOM. Ei bine la peste o luna de la anunt ANCOM se afla in situatia de a nu avea un presedinte, care este si ordonator de credite, astfel ca nu se pot face plati. Nici de salarii!

Este evident că ANCOM are nevoie urgentă de un președinte și nu de unul oarecare, ci de unul în stare să lupte pentru a împiedica ”prăbușirea” ANCOM, anunțată prin noua lege salarizării. Are nevoie de un președinte capabil să-l convingă primul ministru că ANCOM nu trebuie inclus în noua lege a salarizării. Iar cel mai indicat pentru a prelua acest rol pare a fi Alexandru Petrescu, propus acum un an să-l înlocuiască pe Cătălin Marinescu și actualmente membru în guvernul României. Dânsul poate avea un dialog direct cu colegii de guvern - ministrul muncii, inițiatorul legii și primul ministru și îi poate convinge să evite o mare greșeală care ar putea pune în pericol o industrie cu venituri de circa 4 miliarde euro, dar cu impact deosebit asupra dezvoltării economiei naționale. În plus are și expertiza și experiența necesară - pregătire, o bună înțelegere a afacerilor, experiență în conducere, bun communicator, …

Un președinte slab, fără putere de convingere și fără expertiza necesară, ar fi fatal pentru autoritate - va duce la pierderea celor mai valoroși specialiști, la decăderea autorității naționale ANCOM, la probleme ale pieței și economiei.

În fine, al treilea factor, despre care voi scrie și separat, îl constituie eliminarea președintelui României din procesul de numire a președintelui ANCOM, care poate afecta grav nu numai procesul de selectie, dar poate deschide ușa unor abuzuri pentru care România a fost în procedură de infringement în anul 2009 și care s-a încheiat cu angajamentul că președintele autorității va fi propus de guvern și numit de președintele țării.