joi, 13 august 2020

 

Securitatea rețelelor 5G este o problemă tehnică,

care trebuie rezolvată de tehnicieni

 

În 4 august 2020, era publicat pe site-ul Ministerului Transporturilor spre consultare publică ” Proiectul de Lege privind adoptarea unor măsuri referitoare la infrastructuri informatice și de comunicații de interes național şi condiţiile implementării rețelelor 5G

http://www.mt.gov.ro/web14/transparenta-decizionala/consultare-publica/acte-normative-in-avizare/3059-l04082020dcom

Proiectul de lege reprezinta o intervenție brutală a politicului pe o piață care de la apariție a fost una liberă, limitându-se, astfel, accesul unor furnizori în loc de a lua în considerație monitorizarea pentru înlăturarea posibilelor riscuri de securitate. Scopul proiectului de lege este eliminarea, a priori, a unor furnizori, fabricanții chinezi, posibile surse de insecuritate, fără a pune în discuție o modalitate de monitorizare și determinare a riscurilor cibernetice.

 

Efectele proiectului de lege – prejudicii, întârzierea digitalizării

Eliminarea unor furnizori de pe piața echipamente de rețea din Romania ar putea conduce la un duopol cu efecte economice analizate anterior https://nicolaeoaca.blogspot.com/ - costuri mărite cu circa €1miliard și întârzieri în implementare de  circa un an, adică rămâneri în urmă în procesul de transformare digitală. Costurile vor fi suportate în primă instanță de operatori care le vor transfera către societate prin tarife mai mari, rezultând o adoptare mai lentă pentru o piață senzitivă la preț (salarii mici!).

 

Efectele economice - ignorate!

Proiectul de lege nu a analizat  efectele economice ale interzicerii fabricanților chinezi. Ce se întâmplă cu piața prin eliminarea unor jucători importanți? De ce ar trebui autorizați/eșiminați de la început? Ce se întâmplă cu competitivitatea? Ce ar trebui făcut pentru păstrarea competitivității?

Dacă efectul economic al interzicerii fabricanților chinezi (costuri mărite, întârzieri) poate fi suportat mai ușor de către economia din SUA, o piață mare (populație - cca 328 miloane locuitori, PIB - US$62,800/locuitor) și pe care deja s-au lansat servicii comerciale 5G încă din anul 2019, nu același lucru se poate spune despre economiile mai  mici și în diferite stadii de dezvoltare din Europa și unde lansarea comercială a serviciilor 5G se face mai încet.

De exemplu, Regatul Unit al Marii Britanii cu o populație de circa 68 milioane locuitori și un PIB nominal de circa US$41,000/locuitor (anul 2018) ar putea suporta ceva mai greu interzicerea fabricanților chinezi de vreme ce operatori precum Vodafone atenționa guvernul britanic asupra întârzierilor și costurilor. Din aceste considerente, la începutul anului guvernul britanic prezenta o strategie națională care permitea accesul limitat al fabricanților chinezi – 35% cotă de piață, interzicerea accesului în zone critice) și monitorizarea securității cibernetice de către NCSC - National Cyber Security Centre, argumentând că fabrucanții chinezi pot fi păstrați. Ca urmarea a unor presiuni externe puternice guvernul britanic avea să renunțe la o soluție care asigura comptitivitatea și securitate rețelelor. 

România este o țară mai mică și mai săracă - circa 20 milioane locuitori, PIB nominal de circa US$12.500/locuitor (2018), venitul mediu 6/SIM, ultimii doi indicatori fiind printre cei mai mici din Uniunea Europeană, astfel că impactul interzicerii fabricanților chinezi ar fi și mai puternic: întârzieri și costuri și mai mari, adopție mai groaie a noilor servicii, distanțarea României în coada clasamentului DESI, al utilizarii tehnologiei informației în economie și societate și aceasta în contextul în care guvernanții noștrii pronunța tot mai des cuvântul digitalizare, presați de pandemia de coronavirus.

Implementare tehnologiei 5G în România ar insemna, potrivit Strategiei 5G pentru România, deja în întârziere cu un an, creștere economică, noi locuri de muncă, digitalizare, care se văd astfel întârziate prin interzicerea unor fabricanți importanți.

Interzicerea fabricanților chinezi în România sau în țări europene ar duce la scăderea competitție și prin urmare la mărirea decalajului dintre SUA și Europa în ce privește utilizarea tehnologiei 5G în procesul de trensformare digitală, și deci la la mărirea decalajului economic.

 

Soluția problemei securității cibernetice și a memorandumul Romania-SUA

Pentru rezolvarea problemei securității rețelelor 5G, ar trebui definit un cadru instituțional pentru monitorizarea securității noilor rețelele 5G din România:

- o agenție națională responsabilă pentru securitate cibernetică, (monitorizare securitate rețele 5G): CERT.ro, de exemplu și

- măsuri pentru prevenirea și detectarea atacurilor cibernetice, cele preconizate de Comisia Europeană, de exemplu. Comisia Europeană a prezentat în acest an un set de măsuri privind securitatea rețelelor https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/news/cybersecurity-5g-networks-eu-toolbox-risk-mitigating-measures,

Agenția națională securitate cibernetică ar trebui să fie cea care să decidă asupra problemelor de securitate cibernetică, luând măsuri în funcție de gravitatea incidentelor.

 

Securitatea rețelelor 5G este o problema tehnică, care trebuie rezolvată de cei care se pricep, de către tehnicieni și nu de către politicieni.

vineri, 7 august 2020

 

Proiectul de ”lege 5G” - o nouă ”OUG114/2018”?

 

În 4 august 2020, se publica pe site-ul Ministerului Transporturilor spre consultare publică ”Proiectul de Lege privind adoptarea unor măsuri referitoare la infrastructuri informatice și de comunicații de interes național şi condiţiile implementării rețelelor 5G

http://www.mt.gov.ro/web14/transparenta-decizionala/consultare-publica/acte-normative-in-avizare/3059-l04082020dcom

După titlu am avut, la început, impresia și bucuria că, în fine, se rezolvă problema autorizării infrastructurilor 5G prin înființarea ghișeului unic online pentru autorizare înainte de licitația 5G, așa cum este normal pentru ca deținătorii de frecvențe să le poată și utiliza. A fost doar o impresie - nu s-a propus ceva constructiv, facilitator, ci dimpotrivă.   

  

Scopul - eliminarea unor furnizori

Pentru prima dată în istoria postdecembristă a ”telecomunicațiilor” românești se prezintă o lege care își propune ”un mecanism de autorizare prealabilă a producătorilor de tehnologii, echipamente și programe software utilizate în cadrul infrastructurilor informatice şi de comunicaţii de interes naţional, precum şi în reţelele de comunicaţii electronice prin intermediul cărora se asigură servicii de comunicaţii electronice de tip 5G, fiind urmărite considerente ce țin de eliminarea oricăror riscuri la adresa securității naționale și apărării naționale”, adică un mecanism de limitare a acesului furnizorilor, a competiției pe o piață care a fost tot timpul liberă.

Proiectul propune ca ”autorizarea să fie acordată prin decizie a Prim-Ministrului, după avizul conform al Consiliului Suprem de Apărare al Țării (CSAT)”, o intervenție brutală a politicului într-o piață până acum liberă și care a luat decizii pe baza considerentelor economice.

Legea mai propune și ”măsuri de eliminare treptată a tehnologiilor, echipamentelor și programelor software utilizate în prezent de către furnizorii de reţele de comunicaţii electronice prin intermediul cărora se asigură servicii de comunicaţii electronice de tip 5G”, anulând progresul realizat până acum de comunicațiile mobile românești.

Toate acestea sunt justificate prin faptul că se ”urmăreşte reducerea riscurilor la adresa securităţii naţionale şi apărării naţionale prin instituirea unui regim de autorizare a producătorilor de tehnologii, echipamente și programe software destinate utilizării în cadrul infrastructurilor informatice şi de comunicaţii de interes naţional, precum şi în reţelele de comunicaţii electronice prin intermediul cărora se asigură servicii de comunicaţii electronice de tip 5G. De fapt scopul este transpunerea în plan local a memorandumului România-SUA, adică eliminarea unor jucători importanți pe piața noastră și piața mondială - furnizorii chinezi.

 

Proiectul de lege nu abordează securitatea rețelelor 5G

Dat fiind multitudinea de obiecte care se pot conecta la noile rețelele 5G, securitațea cibernetică va fi întotdeauna o problemă indiferent de furnizorul echipamentului, fapt total ignorat de proiectul de lege în discuție.

Dacă într-adevăr se dorea protejarea noilor rețelele 5G, proiectul de lege ar fi trebuit să definească un cadru instituțional - o agenție națională responsabilă: CERT.ro, de exemplu și măsuri pentru prevenirea și detectarea atacurilor cibernetice, cele preconizate de Comisia Europeană, de exemplu. Comisia Europeană a prezentat în acest an un set de măsuri privind securitatea rețelelor https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/news/cybersecurity-5g-networks-eu-toolbox-risk-mitigating-measures, care trebuia implementat până 30 aprilie 2020 de către toate țările și raportată implementarea până la 30 iunie 2020. Spre deosebire de acest proiect de lege, documentul Comisiei Europene nu face referire la autorizarea sau interzicerea vreunui fabricant de echipamente de telecomunicații, ci doar la măsuri pentru securitatea cibernetică. În plus există și ENISA, entitate special creată la nivelul Uniunii Europene pentru a ajuta Comisia Europeană, statele membre și comunitatea de afaceri să adreseze, să răspundă și în special să prevină problemele de securitate a rețelelor și informațiilor.

Astfel, problema securității noilor rețele 5G poate fi detașată de memorandumul România - SUA și ar trebui rezolvată la nivel național inspirându-ne din practicile europene.

 

Soluția la memorandum - asigurarea securității rețelelor

Proiectul de lege nu numai că nu abordează problema securității rețelelor 5G dar nici măcar nu amintește riscurile și modul de abordare națională prin implementarea măsurilor UE.

Soluția este simplă - instituirea unui mecanimsm/cadru de control a securității noilor rețele 5G, care să detecteze problemele de securitate și să ia măsuri proporțional cu gravitatea lor.  

România, țară membră a Uniunii Europene, ar trebui să aibă o abordare europeană, raliindu-se practicilor europene: să aplice setul de măsuri al CE creând un cadru instituțional național și să rezolve astfel problema securitații rețelelor și, deci și a memorandumului.

 

Intervenție brutală pe piața ”liberă” a comunicațiilor mobile

Proiectul de lege reprezinta o intervenție brutală pe o piață care de la apariție a fost una liberă, cu puține excepții: OUG114/2018, de exemplu. Se limitează, astfel, accesul unor furnizori în loc de a lua în considerație monitorizarea pentru înlăturarea posibilelor riscuri de securitate.

 

Lege în contradicție cu reglementările Uniunii Europene pentru piață comună, liberă

Cadrul de reglementare și funcționare a ”telecomunicațiilor” din Uniunea Europeană este asigurat prin cinci directivele, dintre care una este dedicată autorizării - directiva 2002/20/EC, care are ca obiectiv autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice, neavând de a face cu furnizorii. https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=LEGISSUM:l24164 

Proiectul de lege, prin limitarea participării unor furnizori importanți, este în contradicție și cu liberalismul economic, cu spiritul reglementărilor Comisiei Europene de piață comună, liberă. Comisia Europeana a abordat subiectul securității printr-un cadru adecvat de monitorizare a securității și nu prin eliminarea unor furnizori. Prin noul proiect de lege România ignoră complet abordarea Uniunii Europene de prevenție și monitorizare, făcând notă discordantă. Cum rămâne cu armonizarea legislației in Uniunea Europeană?

 

Efectele proiectului de lege - prejudicii, întârzierea digitalizării

Eliminarea unor furnizori de pe piața echipamente de rețea din Romania ar putea duce la un duopol cu efecte economice analizate anterior https://nicolaeoaca.blogspot.com/ - costuri mărite cu circa €1miliard și întârzieri în implementare, adică rămâneri în urmă în procesul de transformare digitală a economiei și societății. Costurile vor fi suportate în primă instanță de operatori care le vor transfera apoi către societate prin tarife mai mari, rezultând o adoptare mai lentă pentru o piață senzitivă la preț (salarii mici!). În plus, obligarea operatorilor de a elimina rețelele și serviciile 5G deja în funcțiune va însemna nu numai noi cheltuieli, ci și un recul în adoptarea noii tehnologii.    

 

Nimic despre despăgubirea păgubiților, despre recuperarea întârzierilor

Prin adoptarea acestei legi perdanții vor fi în primul rând operatorii de comunicații mobile și apoi societatea și economia românească, primii fiind obligați la condiții dificile în implementarea noii tehnologii. Proiectul de lege nu prevede nimic pentru despăgubirea celor păgubiți, și mă refer în primul rând la operatorii de comunicații mobile. Despăgubirea ar trebui să constea în acordarea gratuită a noilor frecvențe 5G și decontarea costurilor cu eliminarea rețelelor 5G existente, etc.

 

Încă o amânare a licitației 5G?

Dar cum aceste despăgubiri nu sunt prevăzute în proiect este posibil ca operatorii noștrii să prefere să aștepte vremuri mai bune și să nu participe la licitația 5G preconizată pentru acest an, afacerea 5G părând a nu fi una lucrativă în actualul context.

Anul trecut ”telecomunicațiile” au avut parte de OUG114/2018, ordonanța lăcomiei guvenului, iar anul acesta au parte de ceva similar - mai întâi de desființarea ministerului ”telecomunicațiilor” și acum de un proiect de lege care dacă se va aplica va avea același efect - blocarea licitației 5G.

Anul și blocajul!

 

PS. ”Telecomunicațille” trebuie scoase urgent de sub tutela ”Transporturilor” pentru a nu împărtăși soarta acestora – ultimii din Europa!

luni, 20 iulie 2020


€1miliard - miza interzicerii fabricanților chinezi în România!?
Cine își asumă responsabilitatea?

1.   Memorandumul România - SUA, blochează de aproape un an introducerea tehnologiei 5G în România
În vara anului 2019,”telecomunicațiile” românești tocmai scăpau de blocajul OUG114/2018, a lăcomiei guvernului, când la orizont apărea un nou blocaj pentru tehnologia 5G: memorandumul România - SUA!
Guvernele României și SUA semnau în 20 august 2019 un memorandum care viza accesul fabricanților de echipamente de telecomunicații la construirea noilor rețele 5G, urmare a acordului celor doi președinți, memorandum care avea să blocheze licitația 5G din România: în toamna anului trecut licitația era amânată pentru anul 2020. Nici astăzi, într-un context politic și mai ales economic delicat, situația nu este prea clară, existând șanse pentru o nouă amânare.
Memorandumul România-SUA viza accesul fabricanților chinezi la construirea noilor rețele 5G, rețele mult mai complexe și mai vulnerabile prin multitudinea obiectelor conectate, adică a punctelor de acces, invocându-se probleme de securitate cibernetică.
 
2.   Efectele economice ale memorandumului - întârzierea dezvoltării țării
Printre efectele economice ale interzicerii fabricanților chinezi de la realizarea rețelelor 5G din România se pot cita:
- scăderea competitivității pieței furnizării de rețele de telecomunicații - indexul competitivității crescând de la 3495 în anul 2018 la 4550 în cazul restricționării fabricanților chinezi, valoare asociată unui duopol. Valoarea maximă pentru piețe competitive este 1800!
- creșterea investițiilor în noile rețele cu valori între 8% și 19%, pentru scenarii de investiții cu cost scăzut și mediu (utilizări banale: acces, sau moderate). La un cost mediu de €1 miliard/rețea (Orange și Vodafone au investit fiecare câte €3miliarde în cele trei rețele - 2G, 3G și 4G), investițiile într-o rețea 5G ar crește cu valori între €80 și €190 milioane. Pentru patru rețele ar rezulta valori între €320 și €760 milioane.
Dacă am considera și aplicații mai sofisticate, posibile pe termen mediu, bazate și pe latența scăzută - aplicații critice în transport, sănătate, energie, etc. - atunci creșterea costurilor ar putea depăși 25%, potrivit studiului Oxford Economics, rezultând pentru patru rețele 5G o valoare de peste €1miliard.
La aceste valori €320, €760 și €1.000 milioane s-ar putea adăuga și costurile eventualei înlocuirii a echipamentelor deja instalate de către fabricanții chinezi, de circa €0,5 miliarde, putând rezulta valori între €0,8 si €1,5miliarde, €1miliard puntând fi considerată o valoare medie rezonabilă.    
Aceste costuri suplimentare, cu o valoare de circa €1miliard în scenariul investițional mediu, vor fi suportate de către operatorii de comunicații mobile, de o piață cu o valoare de circa €2,5miliarde/an, fiind transferate utilizatorilor finali prin tarife mărite și întârziind adoptarea noilor servicii. Costurile suplimentare se vor resimți în toate produsele și servicile care vor avea în structura de cost noile servicii, fiind deci transferate către economia națională, care va trebui să plătească mai mult. 
- întârzierea accesului la noile servicii - creșterea costului investițiilor ca urmare a restricționării unor furnizori importanți în furnizarea de rețele 5G va întârzia accesul la noile servicii a unei părți a populației țării. Obiectivele Strategiei 5G pentru România sunt deja decalate cu un an prin nerealizarea licitației 5G în anul 2019, iar prin creșterea costului învestițiilor în rețele 5G și în aceleași condiții de finanțare a operatorilor, aceștia nu vor mai putea să realizeze acoperirea planificată la termenele propuse. Astfel acoperirea propusă în Strategia 5G pentru România și beneficiile asociate s-ar putea realiza cu o întrârziere de încă un an în scenariul de cost mediu, adică în anul 2027, dacă nu se va mai amâna încă odată licitația 5G!
- încetinirea digitalizării, a inovației tehnice și a creșterii economice - întârzierea instalării rețelelor 5G și a adoptării noilor servicii va conduce la încetinirea inovației tehnice și a progresului economic. Este dificil de concretizat pierderile permanente în PIB-ul țării, dar s-ar putea prognoza realizarea cu doi ani mai târziu a beneficiilor implementării tehnologiei 5G. Mai sigură ar fi prognozarea distanțării României în coada clasamentului DESI, al economiei și societății digitale din Uniunea Europeană, unde nici acum nu stăm prea bine.
Digital Economy and Society Index, DESI2020


Sursă: Comisia Europeană
Dacă efectul economic al interzicerii fabricanților chinezi (costuri mărite, întârzieri) poate fi suportat mai ușor de către economii dezvoltate precum cea din SUA - piață mare (populație - circa 328 miloane locuitori, PIB - US$62,800/locuitor în 2018) și unde deja s-au lansat servicii comerciale 5G anul trecut, sau Regatul Unit al Marii Britanii cu o populație de circa 68 milioane locuitori și un PIB nominal de circa US$41,000/locuitor în 2018, nu același lucru se poate spune despre economiile mai  mici și în diferite stadii de dezvoltare din Uniunea Europeană și unde lansarea comercială a serviciilor 5G se face mai încet.
România este o țară săracă cu o economie în dezvoltare - circa 20 milioane locuitori, PIB nominal de circa US$12.500/locuitor (2018), venitul mediu 6/SIM, ultimii doi indicatori fiind printre cei mai mici din Uniunea Europeană, astfel că șocul interzicerii fabricanților chinezi ar fi mai greu de suportat: întârzieri și costuri și mari, adoptare mai groaie a noilor servicii, încetinirea dezvoltării economice, distanțarea României în coada clasamentului DESI, al utilizarii tehnologiei informației în economie și societate. Și toate acestea pe fondul unei crize sanitare și economice!

3.   Pot fi convinși operatorii să cumpere licențele 5G?
Operatorii de rețele mobile sunt cei care ar trebui să cumpere licențele 5G și să le transforme în afaceri lucrative în acest context nu prea propice. De ce ar cumpăra licențele 5G?
5G se poate oferi în orice bandă de frecvențe! De mulți ani benzile de frecvențe sunt neutre tehnologic, astfel că se poate folosi orice tehnologie în orice bandă de frecvențe. Renunțarea la tehnologiile 2G sau 3G eliberează spectru, care poate fi folosit de noua tehnologie 5G. În mai 2016, grupul Vodafone anunța inchiderea în anul 2020 a rețelelor sale 3G din Europa, marcând terminarea Project Spring, £19 miliarde, lansat în 2013. Deci Vodafone va închide rețeaua 3G și în România și elibera banda de 2,1GHz!
Vodafone, RCS&RDS și Orange deja au lansat servicii 5G în benzile deținute
În 26 iunie și 28 iunie 2019, operatorii Vodafone și RCS&RDS (operatorul cu cea mai mică deținere de spectru!) lansau comercial servicii 5G folosind spectrul pe care îl aveau, trimițând un semnal clar către autorități: ne descurcăm cu ce avem! Reamintim: era perioda sumbră a OUG114/2018, prin care se forța obținerea a un miiliard de euro din licențele 5G. Și astăzi este vorba tot despre un miliard! De pierderi, însă.
Și Orange avea să lanseze comercial servicii 5G în 5 nov 2019, după câteva tatonări în luna august (Untold, SumerWell). Toți cei trei operatori au folosit și echipament Huawei!  
Încă nu există ”killer application”: rețelele 5G din SUA, Asia în 2019: acces bandă largă
În 2019 se lansau comercial primele rețele 5G în SUA, Asia, iar serviciul oferit de noile rețele era banalul acces de bandă largă! Substitut pentru fibra optică!
România este bine conectată la fibră optică în zona urbană: RCS&RDS a conectat cu fibra optică circa 6 milioane locuințe dintre cele 9 milioane, UPC România avea circa 3,5 milioane locuințe conectate cu fibra optică, iar Telekom circa 3 milioane, etc.
În orașe, zonele vizate de noua tehnologie 5G, operatorii oferă viteze mari (1Gb/s), prin rețele cu fibră optica. Astfel principala țintă a noii tehnologii 5G, acoperirea orașelor pentru oferirea de acces de mare viteză, nu pare interesantă pentru piața noastră.
Accesul de banda largă nu pare a fi un motiv pentru achiziția noilor frecvențe 5G în România!
Un motiv plauzibil ar putea fi achiziția de spectru nou de către operatorii cu spectru mai puțin - RCS&RDS, mai ales, eventual Telekom Mobile Romania.
Autoritățile ar trebui să .... convingă operatorii să cumpere licențe 5G!
Astfel, misiunea autorităților devine delicată - să convingă operatorii să cumpere noile licențe oferite prin licitația 5G planificată spre finele acestui an, în condițiile în care interzicerea unor fabricanți prezenți pe piață de mulți ani ar putea duce la costuri mai mari pentru aceștia, circa €1miliard, întârzieri în implementare, adoptare mai dificilă a serviciilor. Adică, o afacere delicată.
Cum vor fi conviși, recompensați operatorii? Cum ar putea convinge autoritățile operatorul RCS&RDS să renunțe la contractul recent (10 iunie 2020) reînnoit cu Huawei?
De ce ar cumpăra, în acest an 2020, operatorii noștri de comunicații mobile noile licențe 5G, presupunând că totuși se va organiza licitația, într-un context socio-economic neprielnic: criză sanitară, criză economică și neavând nevoie urgentă de spectru. În plus, interzicerea fabricanților chinezi, care înseamnă costuri investiționale mai mari, nu va avea darul să convingă. Ci dimpotrivă: s-ar putea ca operatorii să prefere să aștepte vremuri mai bune, după alegerile parlamentare.

4.   Soluția la memorandum - asigurarea securității rețelelor
Dat fiind multitudinea de obiecte care se pot conecta la noile rețelele 5G, securitațea cibernetică va fi întotdeauna o problemă indiferent de furnizorul echipamentului. Ca atare problema securității noilor rețele 5G ar trebui detașată de memorandumul România-SUA și ar trebui rezolvată la nivel național inspirându-ne din practici europene.
Ar fi necesar un cadru instituțional - o agenție națională: CERT.ro, de exemplu și măsuri pentru prevenirea și detectarea atacurilor cibernetice. Comisia Europeană a prezentat un set de măsuri privind securitatea rețelelor https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/news/cybersecurity-5g-networks-eu-toolbox-risk-mitigating-measures, care trebuia implementat până 30 aprilie 2020 de toate țările și raportată implementarea până la 30 iunie 2020. În acest document nu se face referire la interzicerea vreunui fabricant de echipamente de telecomunicații, ci doar la securitatea cibernetică.
Ce ar trebui să facă România, țară membră a Uniunii Europene? Să aibă o abordare europeană, raliindu-se practicilor europene: să aplice setul de măsuri al CE și să rezolve astfel problema securitații rețelelor și, deci și a memorandumului. Sper să nu se spună că nu suntem capabili!

5.   €1miliard - miza interzicerii fabricanților chinezi în România!? Cine și-o asumă? Nimeni!
Costul total al restricționării fabricanților chinezi  ar putea fi de circa 1 miliard, (într-o piața cu venituri de circa 2,5 miliarde/an), fără a mai socoti întârzierea implementării tehnologiei 5G și, deci, a dezvoltării economiei naționale.
€1miliard reprezintă miza interzicerii fabricanților chinezi în România! Cine își asumă responsabilitatea? Cred ca nimeni! Declarații vagi ale unor oficiali în cadrul unor evenimente recente (Financial Inteligence) vin în spijinul acestei idei.
În actualul context socio-politic (pandemia coronavirus, criza economică, alegeri locale și parlamentare la orizont, guvern fără majoritate în parlament și, mai ales, fără ”ministerul telecomunicațiilor”) le va fi foarte greu guvernanților să ia o decizie în privința participării fabricanților chinezi la realizarea rețelelor 5G din România fără riscul unei moțiunii de cenzură.
Ca atare, soluționarea problemei fabricanțior chinezi și acordarea licențelor 5G s-ar putea amâna până după alegerile parlamentare! Încă un an pierdut?
 
Dr. Nicolae Oacă