Un mandat pentru noul președinte ANCOM

În 24 martie 2017 domnul Cătalin Marinescu își anunța plecarea din funcția de președinte al autorității naționale de reglementare a telecomunicațiilor, ANCOM, după 8 ani la conducerea instituției cu rezultate remarcabile. A fost cel mai lung și cel mai eficient mandat de la înființarea autorității din 23 septembrie 2002. Timpul și priceperea permit să construiești!

După lupte seculare care au durat aproape două luni, timp în care a fost modificată procedura de numire a președintelui ANCOM agreată cu CE, numai pentru a fi exclus președintele țării din procesul de nominalizare, în 10 mai 2017 era aprobat de parlament noul președinte - Adran Diță. Cele două acțiuni, modificarea procedurii și numirea noului președinte, s-au dovedit total neinsiprate de vreme ce a urmat o perioadă tulbure cu intervenții brutale în structura organizatorică a autorități, care au bulversat autoritatea pe plan intern și i-au știrbit autoritatea în piața pe care o monitorizează.

În 20 octombrie 2017, Adrian Diță avea să demisioneze cedând presiunilor din toate părțile (interiorul ANCOM, parlament, etc.), consființind eșecul numirii dar și al modifcării procedurii de numire. Era cel mai scurt mandat, 5 luni și 10 zile, dar și cel mai puțin reușit, din scurta istorie a autorității de reglementare.

În 7 noiembrie 2017 plenul parlamentului avea sa voteze un nou președinte ANCOM în persoana domnului Sorin Grindeanu, fost minstru al telecomunicațiilor și fost prim-ministru. A fost o surpriză crezând că un politician care a deținut cele mai înalte funcții în guvern  nu va accepta o funcție ce poate fi considerată și un exil politic.

Ce-l așteaptă pe noul președinte? O autoritate răvășită și bulversată în scurtul mandat al predecesorului. Dar și doi vicepreședinți profesioniști - Eduard Lovin și Bogdan Iana!

  

Care ar putea fi mandatul noului președinte ANCOM?

1. Să readucă autoritatea la nivelul din 24 martie 2017. Să-i refacă prestigiul pierdut! S-ar putea începe cu refacerea structurii organizatorice de dinainte de 10 mai 2017, structură verificată în timp și demolată în ultimul mandat. Aceasta s-ar putea face revenind la o structură organzatorică bazată pe competențe, prin restabilirea liniștii și încrederii în interiorul instituției, prin reconsiderarea valorii. Repunerea la conducere a profesioniștilor ar putea contribui rapid la revenirea la vechea cultură, la valorile dinainte de 10 mai. Desigur, cu ajutorul celor doi vice-președinți. Foarte important este și menținerea unui sistem de salarizare la nivelul pieței telecomunicațiior, care să permită reținerea specialiștilor.

2. Să repare cât mai repede greșelile comise în mandatul anterior - amânarea verificării obligațiilor de acoperire ale operatorilor de telefonie mobilă, înghețarea tarifelor de terminare în rețelele mobile, etc. dar și accelerarea preparativele pentru licitația 5G din 2018.

În 6 iunie 2017 ANCOM lansa în consultare publica ”un set de masuri de identificare, analiza si reglementare a pietelor serviciilor de terminare a apelurilor la puncte fixe, respectiv la puncte mobile in retelele publice de telefonie”. Era un demers de mult așteptat, ultima reducere a tarifelor în rețelele mobile având loc în aprilie 2014, iar de atunci majoritatea țărilor UE au continuat să reducă tarifele de terminare în rețele de comunicați mobile astfel că România se situează din nou peste media UE deși macroeconomic (PIB, salariu mediu, putere de cumpărare) nu am avea niciun motiv.

Anunțul ANCOM din 6 iunie 2017 a fost unul caragialesc, de vreme ce se propune să se revizuiască, pe ici pe colo și anume prin punctele esențiale, dar să nu se schimbe nimic, păstrându-se tarifele de terminare în rețele mobile la nivelul de acum câțiva ani, motivul invocat fiind modelul LRIC. În felul acesta se propunea continuarea subvenționării marilor operatori de comunicații mobile de către restul operatorilor și cheltuieli în plus pentru întreaga societate românescă. Aceste cheltuieli în plus erau evaluate în anul 2013  la circa €200 milioane pe an, chiar de către AOMR!

Noul președinte este chemat să curme această situație și, mai mult chiar, să înceapă procesul de eliminare a tarifelor de terminare în rețelele mobile și fixe.

3. Pe termen scurt noul președinte ANCOM ar trebui să aibă în vedere licențierea tehnologiei 5G, în 2018. Un obiectiv imediat ar fi desemnarea unui oraș (Alba Iulia, de exemplu) și alocarea unei benzi de frecvențe pentru ca, în conformitate cu planul de acțiune 5G al Comisiei Europene, să putem avea în România un prim experiment 5G anul viitor. Apoi, ar urma planificarea și organizarea licitației de spectru pentru licențe 5G astfel încât serviciile bazate pe această tehnologie să poată fi oferite comercial din anul 2020.

4. Să dezvolte sau măcar să mențină competiția, păstrând numărul de (mari) competitori pe piață, stimulând cote de piață cât mai egale, încercând să atragă noi competitori, ca de exemplu operatorii de rețele mobile virtuale. Până în martie 2015 România era una dintre puținele țări din UE care nu avea operatori de rețele mobile virtuale. Noroc cu Lycamobile, operator cu prezență globală, și cu eforturile sale, care au scos România de pe lista țărilor fără operatori de rețele mobile virtuale. Operatorului Lycamobile i s-a alăturat recent DCS, iar noul președinte ar trebui să stimuleze intrarea de noi operatori printr-o reglementare stimulativă.

În noul mandat, ANCOM s-ar putea întâlnii cu tendințe tot mai puternice de consolidare a pieței sub diverse forme - achiziții, fuziuni, partajare rețele, parteneriate, externalizare de activități, etc. astfel că menținerea unei piețe competitive va fi o sarcină foarte importantă, poate cea mai importantă. Unele parteneriate (partajarea de rețele, ...) pot dezavantaja operatorii care nu sunt parte, iar reglementarea acestora devine foarte importantă. 

Tot pentru stimularea competiției, ANCOM, ar trebui să accelereze punerea pe costuri a tarifelor de terminare în rețelele mobile pentru ca până în anul 2020 acestea să dispară. Din anul 2014 tarifele de terminare în rețelele mobile din România nu s-au mai modificat ajungând, din nou, aprope de media UE! Fără tarife de terminare în rețele mobile vom avea o competiție mai echilibrată. Apoi, telefonia fixă, sau operatorii mai mici nu vor mai subvenționa telefonia mobilă, iar penetrarea telefonelor mobile ar putea scădea spre 100%, adică românii să nu mai fie nevoiți să aibă în buzunare două sau chiar trei telefoane mobile conectate în diferite rețele pentru a evita taxele vamale impuse de marii operatorii de telefonie mobilă. În felul acesta societatea noastră ar plăti cât trebuie pentru serviciile de comunicații electronice.

5. Să protejeze românul utilzator al serviciilor de comunicații electronice, prin tarife la nivelul puterii sale de cumpărare. Aceasta înseamnă tarife de terminare în rețelele mobile bazate pe costurile unui operator eficient, dar și tarife care să permită convorbiri și în alte rețele la prețuri rezonabile astfel ca românii să aibă în buzunare doar un singur telefon mobil.

Noua conducere ANCOM ar trebui să ia măsuri care să mărească libertatea de mișcare și puterea de negociere a românului utilizator de servicii de comunicații electronice. În primul rând ar trebui să interzică vânzarea telefoanelor mobile codate. Cel puțin doi operatori de telefonie mobilă oferă telefoane codate în reţelele proprii astfel că nu pot fi folosite în alte reţele fără a fi decodate. Iar decodarea nu se face întotdeauna gratis! De ce telefonul mobil cumpărat cu plata în rate în cadrul unui abonament pe unu sau doi ani este codat? O casă cumpărată cu plata în rate nu este “codată” - se poate folosi cum se doreşte: proprietarul poate locui in ea, o poate închiria sau vinde. Pe când la un telefon mobil cumpărat in rate (cu contract care prevede obligaţii) nu există deplinătatea uzufructului: eşti obligat sa-l foloseşti numai intr-o reţea, deşi este al tău. La telefonia fixă niciun operator care oferă telefoane nu le codează. De ce unii operatori de telefone mobilă trebuie să cheltuiască în plus pentru a coda telefonul şi a limita astfel folosirea unui produs pe care consumatorul îl plateşte integral pe durata contractului?

Apoi, tarifele NU ar mai trebui să fie denominate in Euro, deoarece moneda naţională este leul, contabilitatea în România se ţine in lei, iar românii, consumatori ai serviciilor de telecomunicaţii, au salariile denominate (preponderent) în lei și sunt plătiţi in lei. Merele, ceapa, roşiile, chiar şi cele importate, au preţuri în lei. De ce unii operatori denominează tarifele în Euro făcând imprevizibile uneori cheltuielile cu telecomunicaţiile mai ales în perioade de turbulenţă a pieţelor valutare, cum este acum, și trecând astfel riscul valutar în seama românilor utilizatori ai serviciilor de telecomunicații?  

Pachetul de reglementări al Comisiei Europene din dec. 2009, printre altele, limita durata contractelor pe care le oferă operatorii de telecomunicaţii la 24 luni, dar prevedea şi faptul că operatorii trebuie să ofere consumatorilor şi contracte cu o durată maximă de 12 luni. Și noul pachet de reglementări susține micșorarea duratei contractelor la un an. La noi, operatorii oferă, preponderent, contracte cu durata de doi ani, fapt ce limiteaza libertatea de mișcare a utilizatorilor finali, astfel ca în noul mandat contractele cu durata de un an ar trebui să fie preponderente.

Toate acestea influenţează mobilitatea şi capacitatea de alegere şi decizie a consumatorului, care se vede limitat de multe ori în alegerea pe care trebuie să o facă şi care plăteşte mai mult decât ar trebui. Noul mandat ar trebui să conducă la un utilizator român mult mai mobil, cu putere de negociere sporită și, implicit, la o competiție sporită (calitate, tarifare) în păstrarea clienților.

6. Să contribuie la creșterea telecomunicațiilor și implicit a economiei naționale, la transformarea digitală a României, stimulând investițiile în rețele de mare viteză care să conecteze toți românii și întreaga Românie inteligentă și digitală, ușurând astfel dezvoltarea afacerilor în toate regiunile țării și realizând o relație facilă și prietenoasă a cetățeanului cu administrația de stat, un sistem de învățământ, cultură, sănătate, etc. modern și eficace.

Pentru aceasta, ar trebui introdus accesul de mare viteză în sfera serviciului universal. Introducerea accesului de mare viteză în sfera serviciului universal, corelat cu stimularea adopției, va contribui la creșterea utilizării internetului în România, adică la scăderea decalajului față de restul țărilor UE și la creșterea economică a țării.  

7. Să mențină prestigiul României pe plan internațional, prestigiu cucerit în cei 8 ani de mandat al președintelui Cătălin Marinescu. România prin ANCOM se bucură de recunoaștere internațională nu numai în zona noastră (grupul regional http://www.ancom.org.ro/en/cee-regional-working-group-_4968 fondat la inițiativa noastră, ..) dar și în Europa prin poziții de conducere în diferite organisme. Participarea României, prin ANCOM, la viața telecomunicațiilor UE a încetat a mai fi una pasivă, de spectator la evenimentele de specialitate, devenind una activă prin implicarea în procesul decizional, prin poziții de conducere. 

                                                   

O autoritate autoritară, independentă, capabilă să realizeze o reglementare predictibilă și echidistantă sunt stimuli pentru investiții în rețele de nouă generație și mare viteză și pentru competiție în interes național, contribuind și la dezvoltarea economică a țării. La finalul mandatului noului președinte, sperăm unul întreg, ar trebui să avem o Românie digitală, Inteligentă în care utilizarea internetului fix să ajungă aproape de media UE, contribuind astfel și la creșterea PIBului țării.