Accesul de bandă largă în obligația de serviciu universal!

In 23 martie 2016, Departamentul pentru Cultură, Media și Sport din Marea Britanie lansa o consultare publică

https://www.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/510148/Broadband_Universal_Service_Obligation.pdf

cu scopul de a-i da Secretariatului de Stat puterea explicită de a introduce accesul de bandă largă în obligația de Serviciu Universal și cerând în același timp autorității de reglementare, Ofcom, să revizuescă obligația de Serviciu Universal pentru a se asigura că în viitor va continua să reflecte nevoile de conectivitate.

Consultarea explică raționamentul guvernului pentru introducerea accesului de bandă largă în serviciul universal, măsurile care se propun a fi introduse în legislație și foaia de parcurs pentru realizarea acestui proiect.

Acest demers urma anunțului premierul britanic David Cameron din noiembrie 2015 referitor la faptul că Guvernul intenționează să introducă accesul de bandă largă în serviciu universal pentru a oferi oamenilor dreptul de a solicita o conexiune în bandă largă la prețuri accesibile, la o viteză minimă, de la un furnizor desemnat, la un cost rezonabil .

Pe lângă legislația primară care să permită introducerea unui serviciu universal de bandă largă, va fi afectată și legislația secundară pentru a stabili domeniul de aplicare, inclusiv cerințe și îndrumări pentru definirea serviciului universal specific, pe care Ofcom ar fi responsabil de punere în aplicare.

DCMS nu propune să specifice o viteză minimă, calitate și alte criterii detaliate în legislația primară, ci în legislația secundară, care poate fi mai ușor revizuită și prin urmare pare mai adecvată pentru a specifica nivelul minim al serviciului. Viteza minimă inițială pentru serviciul universal se propune a fi de 10 Mbps, valoare ce satisfce nevoile digitale ale unei gospodării tipice. Viteza urmează a fi crescută ulterior. Ofcom susține această abordare.

.

Consultarea publică se va desfășura până 18 aprilie 2016, DCMS căutând puncte de vedere din industria comunicațiilor electronice și ale clienților rezidențiali și afaceri.

În anul 2016, conform https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/desi, Marea Britanie era a șasea din punctul de vedere al conectivității cu un index de 0,72, față de 0,7 și locul 4 în anul 2015. România avea în 2016 un index pentru conectivitate de aproximativ 0,5.

Într-o țară cu o bună penetrare a Internetului, evoluția conectivității din ultima vreme pare a fi fost îngrijorătoare pentru guvernanți, creștere mai mică decât alte țări de frunte din UE, de vreme ce primul ministru britanic a intervenit public, dovedind că înțelege rolul de motor al dezvoltării economice pe care îl are accesul de bandă largă. 

România

În România avem o situație paradoxală - viteze foarte mari de acces și utilizare redusă a Internetului, explicabilă prin faptul că circa 46% din populație locuiește în mediul rural. Astfel, România este una dintre ultimele țări din UE (penultima în anul 2015, conform CE) în privința utilizării Internetului. Cum nu viteza foarte mare crește PIBul, ci penetrarea, utilizarea Internetului de cât mai mulți locuitori pentru a dezvolta afaceri (creșterea utilizării Internetului cu 10% duce la creșterea PIBului cu 1,5%) avem încă o explicație a dezvoltării noastre economice. Introducerea accesului de bandă largă în sfera serviciului universal însoțită de măsuri pentru creșterea adopției ar putea accelera utilizarea Internetului pentru dezvoltarea afacerilor locale, premiză pentru creștere economică.

ANCOM are datoria administrării serviciului universal, care pare a nu se mai exercita din  2009, de când a fost abrogată vechea strategie care consta în construirea de telecentre dotate cu telefon, internet cu viteză mică, fax, PC în localităţile fără acces la reţelele de telecomunicaţii, până atunci fiind instalate 633 telecentre cu costuri de €7 milioane. Noua strategie prevede acces la serviciul universal numai la cerere. Astăzi în sfera servicului universal intră, printre altele, accesul la un post telefonic și la Internet de mică viteză, iar introducerea accesului de bandă largă în sfera serviciului universal ar implica costuri suplimentare care ar trebui decontate furnizorilor de serviciu universal, costuri care ar urma să fie suportate de către operatorii de comunicații electronice și de aici entuzismul acestora din urmă de a mai plăti o taxă în plus într-o piață românească cu destule taxe (taxa pe stâlp, care încă nu a fost eliminată) și care pare a începe să-și revină după o lungă recesiune începută în anul 2009.

Ce ar trebui să se întâmple în România? Primul ministru să declare că vrea introducerea accesului de mare viteză în obiectul serviciului universal, precum premierul David Cameron din Marea Britanie? Greu de crezut în an electoral și într-un mandat cu durată foarte limitată. Primul ministru ar putea înțelege rolul de motor al dezvoltării unei economii moderne al accesului de mare viteză, însă preocupările acestuia par mai degrabă legate de o echilibristică de supraviețuire pe fondul unor măsuri reformatoare dar nu și pentru comunicații electronice. Și nici partidele politice nu ar putea fi prea doritoare să ofere românilor acces la Interent în an electoral .... Să declare ministrul comunicațiilor că solicită introducerea accesului de mare viteză în obiectul serviciului universal, ca în Marea Britanie? Deasemenea, greu de crezut într-un mandat cu durată foarte limitată, fără presiuni politice deosebite însă, în care se administrează activitatea de zi cu zi fără inițiative cu impact asupra viitorului comunicațiilor electronice și al economiei naționale.