Recviem pentru INSCC!

 

În 26 octombrie 2020 publicam un articol INSCC încotro? Spre desființare?

https://nicolaeoaca.blogspot.com/2020/10/

în care analizam impactul numirii unui filosof, Carmen Elena Cîrnu, la conducerea INSCC, Institutul National pentru Studii și Cercetări pentru Comunicații, http://www.inscc.ro. În articol atrăgeam atenția asupra pericolului dispariției institutului prin numirea unei persoane fără expertiza necesară.

La mai puțin de două luni, joi 17 decembrie 2020, guvernul aproba HG36/2020 prin care INSCC ar urma să dispară de la 1 ianuarie 2021, fiind absorbit de ICI, institutul de cercetare în informatică.

Încă o realizare marca PNL! După desființarea ministerului ”telecomunicațiilor”, blocarea tehnologiei 5G urmează desființarea INSCC! Și asta tocmai când se vorbește tot mai mult despre digitalizare, care, chiar a fost agreată, în cadrul negocierilor, ca prioritate a noii coaliții de guvernare, intrând și în titulatura unui minister.

Privind retrospectiv numirea unei persoane fără expertiză la conducerea INSCC nu a însemnat ceva deosebit, dacă planul prevedea desființarea institutului. Nu înțeleg totuși de ce a fost numită director pentru numai două luni?  

Desființarea INSCC este o modalitate rudimentară de rezolvare a unei probleme: dacă nu înțelegi, nu te pricepi sau nu știi să folosești - distrugi. Și acesta în contextul în care politicienii vorbesc tot mai des (pandemia i-a cam forțat) despre cercetare și rolul ei, despre digitalizare, pentru care s-a creat un minister.

 

Istoria institutului - https://amintiridinicptc.org/ - începe în anul 1954, când prof. Spataru Alexandru primea incredințarea din partea Ministrului Poștelor si Telecomunicațiilor de a inființa un institut de cercetări in domeniul telecomunicațiilor. Modelul ales a fost Laboratoire Central de Telecomunication din Franța. Una dintre primele lucrări a fost construirea primei stații de emisie Tv din țară, despre care se amintește și în filmul Dragoste la zero grade. S-au adăugat și preocupari in domeniul Telefoniei, sector preponderent in cadrul Ministerul Postelor si Telecomunicațiillor.

În perioada sa de maturitate institutul a fost organizat în mai multe laboratoare: Radiocomunicații, Transmisiuni Telefonice, Transmisii de Date, Comutație, Automatizări Poștale, precum și un atelier mecanic unde se putea confecționa partea mecanică a echipamentelor elaborate.

Angajarea în institut era una selectivă înainte de 1989 - de regulă de la facultatea de Electronică și Telecomunicații, câte unu sau doi dintre primii absolvenți (după medii) de la secțiile Radio,  Telefonie, etc.

În institut au activat mari personalități ale electronicii românești: Sinnrech Heinrich, cu o carieră deosebită în SUA începută în prima parte a anilor 80 (https://patents.justia.com/inventor/heinrich-sinnreich și contribuții deosebite la dezvoltarea tehnologiei, printrea altele fiind considerat ”nașul” SIP, https://www.amazon.com/SIP-Beyond-VoIP-Communications-Revolution/dp/0974813001), Ștefănescu Sofronie, Pană Liviu, etc. cu care am fost coleg. Institutul a fost un centru cu o înaltă cultură academică prin personalitățile sale și un formator de cercetători. Aici s-au elaborat, înainte de 1989, în perioada când importurile de tehnologie erau limitate, echipamente pentru telecomunicații (telefonie, radio, transmisii de date, poștă,etc.), utilizând metode moderne de calcul - proiectare asistată de calculator (FORTRAN, etc.) încă de la începutul anilor 1970, unii dintre cercetători obținând și titlul de doctor. Unii dintre foștii colegi din institut au avut cariere de succes în companii din industria electronicii, telecomunicațiilor sau a tehnologiei informației din vestul Europei sau din SUA.

 

După 1989, institulul a fost subordonat ministerului „telecomunicațiilor”, cercetării sau educației, iar activitatea s-a schimbat: s-a trecut de la cercetarea și dezvoltarea de echipamente de telecomunicații la studii care au avut ca beneficiar, în principal, ministerul ”telecomunicațiilor”, sau cercetării. De regulă aceste studii nu au prea fost folosite de beneficiar, zăcând prin sertarele ministerului în principal din cauza dezinteresului conducătorilor ministerului - nu au știut ce să ceară și nu au prea folosit ce au obținut. ”Meritul” a aparținut atât conducerii INSCC cât mai ales conducerii ministerelor, care nu au știut (sau nu au vrut), cum să folosească expertiza din institut. În tot acest timp numărul cercetătorilor a scăzut aproape continuu, urmare și a condițiilor de salarizare  - institutul activa în industria telecomunicațiilor unde salariul mediu era, la un moment dat, cel mai mare din economie.  

Institutul a avut sediul până în anul 1970 într-o clădire de pe Calea Griviței, de lângă piața Chibrit, după care a fost mutat în clădirea nouă de lângă Palatul Telefoanelor demolată anul trecut. Ultimul sediu al institutului - o clădire din sectorul 6, str. Preciziei.

Institutul a fost condus de persoane cu pregătire în telecomunicații, experiență în cercetare.

 

Ce ar fi putut, sau încă ar mai putea face, institutul?

- consilere pentru ministerul ”telecomunicațiilor” pe domeniile de expertiză,   

- implicare (elaborare, participare) în strategiile naționale. De exemplu ar trebui rescrisă Strategia 5G trebuie pentru România, adaptată anului 2021 și nevoii de digitalizare. Propuse și coordonate proiecte pilot folosind tehnologia 5G - oraș inteligent, medicină, transport, etc. Sau, implementarea strategiei naționale România Inteligentă, de transformare digitală a localitîților țării pornind de la un proiect pilot de oraș inteligent.

 

Trecerea ”telecomunicațiilor” sub umbrela ministerului transporturilor, rușinea guvernărilor postdecembriste (suntem ultimii în Europa la km autostradă, primii la accidente pe autostrăzi, trenuri la viteze antebelice, etc.) a fost fatidică - a făcut ca ”telecomunicațile” să nu mai fie guvernate!

PNL continuă șirul greșelilor! După desființarea ministerului ”telecomunicațiilor” și blocarea activității în telecomunicații, eșecul implementării tehnologiei 5G prin legea 5G a urmat numirea unui filosof la conducrea INSCC și acum desființarea institutului. Toate acestea dovedesc ca PNL nu are specialiști în ”telecomunicații”! Se pare că PNL are predilecție spre desființare, distrugere.

Din păcate, în noul guvern telecomunicațiile nu se regăsesc în titulatura unui minister, însă din fericire nu mai sunt ”păstorite” de PNL. România postpandemică nu și-ar mai permite alte întârzieri.