marți, 25 august 2020

 

Politicieni, lasați ANCOM în pace!

 

ANCOM, Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, a fost o instituție greu încercată, supusă, mai tot timpul, presiunilor politice. Să amintim de denumirile sub care a funcționat: ANRC, care a devenit ANRCTI, apoi ANC și în fine ANCOM pentru a putea fi schimbată conducerea (președintele) acesteia, fapt care a atras atenția Comisiei Europene, aceasta introducând în reglementari protecția conducătorilor la presiunile politice, reglementări inspirate de ce s-a întâmplat în România.

 

Acordul României cu Comisia Europeană din 2009 a asigurat stabilitate ANCOM

Ultima schimbare, din 2009, a dus și la un acord al României cu Comisia Europeană prin care conducerea autorității era propusă de guvern, aprobată de președintele țării, răspunzând pentru activitatea sa in fața parlamentului - cele ”trei forțe”, mecanismul tripartit, care avea să mențină echilibrul. Sub echilibrul celor ”trei forțe” ANCOM a devenit o instituție care a câștigat încrederea pieței prin prestația sa, prin echipa de specialiști bine pregătiți, prin cultura organizațională, stimulând crearea de piețe comptitive, cu servicii de calitate și tarife adecvate puterii de cumpărare a românilor. Să aminitim că în această perioadă fastă ANCOM a funcționat fără vicepreședinți. Doar cu președintele Cătălin Marinescu!

 

OUG nr. 33/27 aprilie 2017 – încalcă acordul cu CE și destabilizează ANCOM

A venit anul 2017, când Cătălin Marinescu, singurul președinte ANCOM care a reușit să aibă un mandat întreg grație mecanismul tripartit și-a terminat mandatul. Guvernul PSD de atunci, condus de Sorin Grindeanu, refuza sa-i acorde un al doilea mandat, deși rezultatele foarte bune îl recomandau, și de aici au început problemele.

Primul pas a fost să se strice echilibrul celor ”trei forțe”, mecanismul tripartit. A fost încălcat acordul cu Comisia Europeană fiind eliminat președintele țării din acest mecanism tripartit prin OUG33/27 aprilie 2017 emisă de guvernul Grindeanu. În virtutea acestei ordonanțe, guvernul propunea și parlamentul aproba numirea președintelui ANCOM, ambele fiind sub control PSD. Așa a fost numit de guvern și votat de parlament în 12 mai 2017 Adrian Diță și odată cu acesta a început o perioadă nefastă în istoria ANCOM - echipa executivă concediată, profesioniști dați afară, procese lungi, despăgubiri, tensiuni, etc. pentru a putea angaja clientela politică. Singurul fapt  pozitiv fost  numirea de către guvernul condus de Mihai Tudose, în 12 septembrie 2020, în funcția de vicepreședinți ANCOM a lui Eduard Lovin și Bogdan Iana, specialiști din echipa executivă a președintelui Cătălin Marinescu, ambii concediați de către noul președinte Diță. Aveau să fie votați de parlament în 11 octombrie 2017 cu un mandat de 6 ani. Pe lângă bulversarea activității ANCOM, mandatul președintelui Diță s-a mai caracterizat și prin decizii cotroversate (înghețare tarife interconectare, amânare verificari obligații de acoperire 4G, 5G în 2018, etc.). Ca urmare a presiunilor, în 20 octombrie 2017, Adrian  Diță demisiona din funcția de președinte, încheind o perioda sinistra din istoria ANCOM.

În 7 noiembrie 2017, Sorin Grindeanu era numit președinte al ANCOM prin hotărârea parlamentului și în baza OUG33/2017, dată chiar de acesta. Acesta a avut un mandat liniștit privind adesea cu jind la scena politică la care ar vrea să revină.

O primă concluzie - odonanța de urgență OUG33/2017 care a încălcat acordul cu Comisia Europeană, a adus arbitrarul și a favorizat imixtiunea politică.

 

Iminenta plecare a președintelui Grindeanu tulbură apele

În 18  august 2020, avea să apară un nou atac asupra ANCOM. Ca urmare a posibilei plecări a președintelui Sorin Grindeanu, un parlamentar controversat din PSD, avea să propună un proiect de lege https://www.zf.ro/business-hi-tech/controversatul-deputat-psd-florin-iordache-ministru-justitiei-19510530 prin care urma să se înființeze în ANCOM un ”comitet de reglementare” care să aprobe reglementările emise de autoritate! Comitetul urma a fi format din 7 membri, între aceștia fiind incluși președintele și cei doi vicepreședinți.

Iniţiativa legislativă deschidea calea politicienilor de a accede la posturi bine plătite din care să poată influenţa deciziile ANCOM, elimina restricţia ca membrii partidelor politice să fie numiţi în cadrul conducerii ANCOM şi relaxa calificările obligatorii pe care aceştia trebuie să le deţină pentru a accede la aceste funcţii.

Urmare a scandalului creat, proiectul de lege avea să fie retras rapid, în 20 aug 2020, și înlocuit în aceiași zi cu altul, într-un context mai cosmetizat.

https://economie.hotnews.ro/stiri-telecom-24242235-miza-proiect-lege-florin-iordache-psd-control-ancom-5G-huawei-catalin-drula-usr-securitate-cibernetica.htm

Acum inițiatorii erau din mai multe partide - PSD, PNL, PMP, Pro-România și Minorități, și necontroversați. Din noul proiect de lege erau eliminate prevederile care ar fi permis celor 7 membri să facă parte din partide politice, să nu poată răspunde penal ori să ocupe funcțiile chiar și cu studii din domeniul științelor sociale. Semn că se dorește cu ardoare.

Este evident o imixtiune grosolană a politicului în activitatea autorități cu scopul de a asigura posturi clientei politice facilitată de OUG33/2017, ordonanța guvernului Grindeanu.

 

Care ar putea fi contribuția ”comitetului de reglementare”? ZERO!

Activitatea de reglementare pe care ar vrea să o reglementeze ”comitetul de reglementare”

constă în analize de piață și impunere/retragerea de obligații operatorilor, recalculare tarife (terminare, interconectare, monitorizare, utilizare, ...), alocare resurse limitate (licitații spectru, etc.), autorizare, transpunerea legislației europene, etc. Toate aceste se fac transparent, prin consultare publică, unori ANCOM angajând consultați. Pentru a lua decizii în cunoștiință de cauză ar trebui ca membrii ”comitetul de reglementare” să aibă o bună înțelegere a pieței, cunoștiințe serioase economice, juridice, de telecomunicații, etc. Ar trebui să fie personalități gen Martin Cave (London School of Economics) sau Roger Noll (Stanford University). Cam greu de găsit în România!

Oare câți dintre cei trimși de partide în comitete (Telekom, Radiocomunicații, etc.) au o astfel de pregătire? Probabil niciunul! De regulă, partidele trimit în diverse comitete clientela de partid, rude, secretare, etc. care nu prea au multe în comun cu entitatea sau afacerea respectivă.

https://www.zf.ro/business-hi-tech/cine-sunt-oamenii-cu-care-defileaza-noul-guvern-psd-in-consiliul-de-administratie-al-grupului-telekom-romania-16213437 

Oare la profesorul Cave sau la profesorul Noll să se fi gândit autorii celor două proiecte de lege atunci când le-au scris? Mă tem că nu. Mă tem ca nici nu au auzit de aceștia, deși vor să legifereze în telecomunicații. Mai degrabă s-au gândit la ”profesorii” din partid, la clientela de partid.

Oare acești ”specialiști de partid” se pricep, înțeleg măcar despre ce este vorba? Mă tem că nu! Dacă se pricepeau erau angajații ANCOM sau ai unui operator de telecomunicații.  

Care să fie atunci contribuția acestor ”specialiști”, în afară de încasarea tantiemei? ZERO!   

 

Care ar fi costurile ”comitetului de reglementare”? 1 milion lei anual!?

De regulă membrii unor astfel de comitete primesc drept onorariu pentru contribuția lor la propășirea entității un procent din salariul președintelui. In cazul nostru, președintele ANCOM are un salariu net de 44,000 lei /lună conform

https://economie.hotnews.ro/stiri-telecom-24139520-salarii-marite-2019-pentru-angajatii-din-ancom-arbitrul-pietei-telecom-sorin-grindeanu-venit-mediu-net-lunar-peste-44-000-lei.htm

Astfel la un procent de 10% (nu este o valoare mare!) ar rezulta 4.400 lei/luna net sau circa 8,000 lei brut. Pentru cei 7 membri ai noului consiliul ANCOM ar trebui să cheltuiască în plus circa 55,000 lei pe lună, sau circa 650,000 lei anual. La un procent de 15% ar rezulta un milion de lei pe an! Acești bani vor fi luați, desigur, de la operatori care, desigur, îi vor lua de la românii utlizatori de sevicii de ”telecomunicații” prin tarife mărite.

 

Greșelile guvenului Orban

Dacă guvernul Orban abroga/retrăgea OUG33/27 aprilie 2017 nu am mai fi avut ”bâlciul” din aceste zile. Să nu se fi știut, oare? Sau, poate vor să o folosească? 

Dacă ministerul ”telecomunicațiilor” nu ar fi fost desființat, prim-ministrul Ludovic Orban ar fi știut de la ministrul telecomunicațiior de capcana OUG33/2017 și ar fi evitat această situație, dacă nu cumva guvernații de azi sunt complici la acest atac asupra ANCOM! Întâmplător, sau nu, printre inițiatorii noii versiunii găsim și un liberal!

 

Anulați OUG33/2017 pentru revenirea la acordul cu Comisia Europeană, la normalitate!

Domnilor guvernanți, ”anulați” imediat efectul OUG33/27 aprilie 2017 pentru a reveni la cadrul instituțional echilibrat agreat cu Comisia Europeană, la mecanismul tripartit.   

Domnilor politicieni lăsați în pace ANCOM! Lăsați profesioniștii să-și facă treaba! Nu distrugeți ce încă mai funcționează în România! Avem nevoie de o piață a ”telecomunicațiilor” competitivă care să ajute România să depășescă cât mai bine criza economică provocată de criza sanitară.

joi, 13 august 2020

 

Securitatea rețelelor 5G este o problemă tehnică,

care trebuie rezolvată de tehnicieni

 

În 4 august 2020, era publicat pe site-ul Ministerului Transporturilor spre consultare publică ” Proiectul de Lege privind adoptarea unor măsuri referitoare la infrastructuri informatice și de comunicații de interes național şi condiţiile implementării rețelelor 5G

http://www.mt.gov.ro/web14/transparenta-decizionala/consultare-publica/acte-normative-in-avizare/3059-l04082020dcom

Proiectul de lege reprezinta o intervenție brutală a politicului pe o piață care de la apariție a fost una liberă, limitându-se, astfel, accesul unor furnizori în loc de a lua în considerație monitorizarea pentru înlăturarea posibilelor riscuri de securitate. Scopul proiectului de lege este eliminarea, a priori, a unor furnizori, fabricanții chinezi, posibile surse de insecuritate, fără a pune în discuție o modalitate de monitorizare și determinare a riscurilor cibernetice.

 

Efectele proiectului de lege – prejudicii, întârzierea digitalizării

Eliminarea unor furnizori de pe piața echipamente de rețea din Romania ar putea conduce la un duopol cu efecte economice analizate anterior https://nicolaeoaca.blogspot.com/ - costuri mărite cu circa €1miliard și întârzieri în implementare de  circa un an, adică rămâneri în urmă în procesul de transformare digitală. Costurile vor fi suportate în primă instanță de operatori care le vor transfera către societate prin tarife mai mari, rezultând o adoptare mai lentă pentru o piață senzitivă la preț (salarii mici!).

 

Efectele economice - ignorate!

Proiectul de lege nu a analizat  efectele economice ale interzicerii fabricanților chinezi. Ce se întâmplă cu piața prin eliminarea unor jucători importanți? De ce ar trebui autorizați/eșiminați de la început? Ce se întâmplă cu competitivitatea? Ce ar trebui făcut pentru păstrarea competitivității?

Dacă efectul economic al interzicerii fabricanților chinezi (costuri mărite, întârzieri) poate fi suportat mai ușor de către economia din SUA, o piață mare (populație - cca 328 miloane locuitori, PIB - US$62,800/locuitor) și pe care deja s-au lansat servicii comerciale 5G încă din anul 2019, nu același lucru se poate spune despre economiile mai  mici și în diferite stadii de dezvoltare din Europa și unde lansarea comercială a serviciilor 5G se face mai încet.

De exemplu, Regatul Unit al Marii Britanii cu o populație de circa 68 milioane locuitori și un PIB nominal de circa US$41,000/locuitor (anul 2018) ar putea suporta ceva mai greu interzicerea fabricanților chinezi de vreme ce operatori precum Vodafone atenționa guvernul britanic asupra întârzierilor și costurilor. Din aceste considerente, la începutul anului guvernul britanic prezenta o strategie națională care permitea accesul limitat al fabricanților chinezi – 35% cotă de piață, interzicerea accesului în zone critice) și monitorizarea securității cibernetice de către NCSC - National Cyber Security Centre, argumentând că fabrucanții chinezi pot fi păstrați. Ca urmarea a unor presiuni externe puternice guvernul britanic avea să renunțe la o soluție care asigura comptitivitatea și securitate rețelelor. 

România este o țară mai mică și mai săracă - circa 20 milioane locuitori, PIB nominal de circa US$12.500/locuitor (2018), venitul mediu 6/SIM, ultimii doi indicatori fiind printre cei mai mici din Uniunea Europeană, astfel că impactul interzicerii fabricanților chinezi ar fi și mai puternic: întârzieri și costuri și mai mari, adopție mai groaie a noilor servicii, distanțarea României în coada clasamentului DESI, al utilizarii tehnologiei informației în economie și societate și aceasta în contextul în care guvernanții noștrii pronunța tot mai des cuvântul digitalizare, presați de pandemia de coronavirus.

Implementare tehnologiei 5G în România ar insemna, potrivit Strategiei 5G pentru România, deja în întârziere cu un an, creștere economică, noi locuri de muncă, digitalizare, care se văd astfel întârziate prin interzicerea unor fabricanți importanți.

Interzicerea fabricanților chinezi în România sau în țări europene ar duce la scăderea competitție și prin urmare la mărirea decalajului dintre SUA și Europa în ce privește utilizarea tehnologiei 5G în procesul de trensformare digitală, și deci la la mărirea decalajului economic.

 

Soluția problemei securității cibernetice și a memorandumul Romania-SUA

Pentru rezolvarea problemei securității rețelelor 5G, ar trebui definit un cadru instituțional pentru monitorizarea securității noilor rețelele 5G din România:

- o agenție națională responsabilă pentru securitate cibernetică, (monitorizare securitate rețele 5G): CERT.ro, de exemplu și

- măsuri pentru prevenirea și detectarea atacurilor cibernetice, cele preconizate de Comisia Europeană, de exemplu. Comisia Europeană a prezentat în acest an un set de măsuri privind securitatea rețelelor https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/news/cybersecurity-5g-networks-eu-toolbox-risk-mitigating-measures,

Agenția națională securitate cibernetică ar trebui să fie cea care să decidă asupra problemelor de securitate cibernetică, luând măsuri în funcție de gravitatea incidentelor.

 

Securitatea rețelelor 5G este o problema tehnică, care trebuie rezolvată de cei care se pricep, de către tehnicieni și nu de către politicieni.