În atenția ANCOM!

Ce se întâmplă cu tarifele de terminare în rețelele mobile?

Uitându-mă în propunerea de plan de acțiuni al ANCOM pentru anul 2019 am observat o eroare sau anomalie. La pagina 2, punctul 8 se prevede ”Stabilirea tarifelor serviciilor de terminare la puncte fixe a apelurilor pe baza unui model de calculaţie a costurilor”. Eroarea este prezența cuvântului ”fixe” în loc de ”mobile”. Sau, dacă nu este o eroare, atunci este o anomalie - ANCOM își propune eforturi pentru obiectiv mai puțin important în detrimentul unuia cu mare impact asupra industriei. Telefonia fixă, căreia ANCOM îi acordă o deosebită atenție prin noi tarife de terminare, este o afacere în puternică scădere : utilizatorii, traficul și veniturile scad continuu - numărul utilizatorilor a ajuns la sub 3,8 milioane la 30 iunie 2018 față de 22,2 milioane SIMuri active în telefonie mobilă !!! În plus, tariful de terminare în rețelele fixe este mult mai mic, €0,0014/minut, decât cel pentru rețelele mobile €0,0084/minut.

Și atunci, de unde pasiunea aproape perpetuă a ANCOM pentru a reduce ce este redus neglijând ce realmente ar trebui redus și care are un profund impact asupra industriei?

Incă de la lansarea operatorilor GSM în anul 1997, România a avut mari probleme în a urmări tendința Uniunii Europene de a pune pe costuri tarifele de terminare în rețelele de comunicații mobile, tarifele noastre fiind aliniate la cele din UE cu mari întârzieri.

În felul acesta, marile tarifele de terminare în rețelele mobile din România, anomalie de mult prea mult timp, au făcut ca operatorii de rețele fixe (€0,0014/minut față de €0,0084/minut), dar și unii operatori de rețele mobile să subvenționeze marii operatori de comunicații mobile mărindu-le veniturile pe seama utilizatorului final, a economie naționale. Eforturile Comisiei Europene de a pune pe costuri tarifele de terminare a dus la micșorarea acestora în ultimii ani în UE. Astfel, ANCOM stabilea noi tarife de terminare în rețelele mobile, €0,0096/minut de la 1 aprilie 2014, cu o întârziere de cel puțin 15 luni. Pe lângă marea întârziere a punerii pe costuri a tarifelor de terminare in rețelele mobile, adică venituri mărite pentru marii operatorii de rețele mobile încă minim 15 luni, ANCOM s-a lăsat convinsă de marii operatori să pună tarife de terminare mai mari decât în țările vest europene, €0,0096/minut, mult prea mari pentru România, neglijând astfel diferențe de dezvoltare economică care se regăsesc și în structura costurilor serviciilor (cheltuieli operaționale mai ales) dar și în puterea de cumpărare a românilor. Ținând seama de dezvoltarea economică, România ar fi trebuit să aibă, alături de Bulgaria, cele mai mici tarife de terminare în rețelele mobile din UE.

Situația persistă și în anul 2019! Cu un tarif de terminare de €0,0084/minut România este peste media UE, deși din punct de vedere macroeconomic (PIB, salariu mediu, putere de cumpărare, etc.) este la coada UE

În felul acesta se continuă subvenționarea marilor operatori de comunicații mobile de către restul operatorilor și cheltuieli în plus, nejustificate, pentru întreaga societate românească. Aceste cheltuieli în plus erau evaluate în anul 2013  la circa €200 milioane pe an, chiar de către AOMR!

De ce ar trebui să aibă Româna tarife de terminare în rețelele mobile  mai mari decât în Regatul Unit al Marii Britanii, Danemarca, Suedia, Franța, Austria, Portugalia, Spania sau media UE28? Cu ce este România peste aceste țări? Cu salariul mediu? Nu! Cu PIB-ul? Nu! Cu puterea de cumpărare? Nu! Cheltuielile de capital în România ar putea fi cel mult la fel de mari (deși licențele de frecvențe erau până anul trecut mai ieftine la noi) în timp ce cheltuielile operaționale sunt mult mai mici în România, poate cele mai mici din UE! De ce aceste tarife? Doar pentru că Germania, ca să dau un exemplu, are tarife de terminare mai mari decât România și operatorii noștri de comunicații mobile ar fi dezavantajați? Dar românii, utilizatori ai serviciilor, nu sunt și ei dezavantajați?

Consecința indiferenței ANCOM față de tariful de terminare în rețelele mobile o regăsim și în ponderea încă destul de mare a traficului terminat în propriile rețele de telefonie mobilă și mai ales în faptul că românii încă mai au 2 sau 3 telefoane mobile conectate în diferite rețele pentru a depăși taxe vamale instituite între rețele prin acest tarif de terminare.

În 17 noiembrie 2015, la conferința internațională ANCOM 2020 - A TELECOM ODYSSEY  propuneam reducerea treptată până la dispariție a tarifelor de terminare în rețelele mobile din România, https://nicolaeoaca.blogspot.com/2015/  :

–     2015 - €0,0096/minut;

–     2016 - €0,0048/minut;

–     2017 - €0,0024/minut;

–     2018 - €0,001/minut,

–     2019 - €0,0005/minut;

–     2020 - €0,0000/minut 

cu scopul de a elimina problemele produse de marile tarife de terminare și de a stimula competiția.

La un moment dat se agrease ideia și se găsise și o motivație - traficul de voce este de fapt trafic de date (vocea se eșantionează și se transmite sub forma unui semnal digital într-o rețea digitală, desigur!) și tarifat ca atare - ca trafic de date!

Retincența ANCOM de ”a intra în rândul lumii (UE)” reducând tarifele de terminare în rețelele mobile la un nivel compatibil cu statutul nostru economic, mă determină să reamintesc această propunere de eliminare a tarifelor de terminare reducând treptat valoarea tarifului de terminare (0,0084/2 = €0,0042/minut pentru anul 2019), eventual și taxarea traficului telefonic ca trafic de date cu consecințe benefice pentru competiția din comunicațiile mobile, pentru întreaga societate românească (care va plăti mai puțin pentru serviciile de telecomunicații) și pentru românii utilizatori care vor plati mai puțin și vor avea doar un telefon mobil în buzunar așa cum au doar un telefon fix, dacă mai au.

Ca atare, planul de acțiuni pe 2019 al ANCOM, care urmează a se definitiva mâine 29 ianuarie 2019, ar trebui să ia în considerație în primul rând tarifele de terminare în rețelele mobile!

După Belgia, și România ar trebui să amâne licitația 5G!

Belgia a amânat licitația 5G cu cel puțin un an!

Luni 21 ianuarie 2019, agențiile de știri anunțau, citând ministrul telecomunicațiilor, că Belgia a amânat licitația 5G care urma să aibă loc anul acesta pentru 2020 sau mai târziu:

https://www.mobileeurope.co.uk/press-wire/belgium-postpones-5g-spectrum-auction-to-2020

Licitația urma să aibă loc, probabil, în primăvara acestui an și voia să ofere licențe pe 20 de ani  pentru benzile de frecvențe de 700MHz, 1400MHz și 3600MHz. Deasemenea licitația își mai propunea și reînnoirea licențelor pentru benzile de 900MHz, 1800MHz și 2600 MHz care expirau în martie 2021. Oferta mai includea și posibilitatea intrării un nou operator, al patrulea, astfel că operatorii existenți Proximus, Orange și Telenet ar fi obligați să ofere roaming national.

Motivul amânării sunt banii care urmau a fi încasați din vânzarea licențelor de frecvențe, estimarea fiind de €680 milioane. Mai precis modul cum să fie alocați aceștia, Comitetul Consultativ al Guvernului Regional nefiind în stare să ajungă la un consens asupra alocării lor.

Și România ar trebui să amâne licitația 5G în 2020!

De ce? Motivul ar putea fi tot banii! Mai precis cum și cât să fie taxați operatorii pentru noile licențe și pentru monitorizare. În harababura creată de OUG114/2018, operatorii par mai degrabă tentati să se gândească la menținerea afacerii, la supraviețuire, decât la extindere, la achiziția de spectru nou.

Amânarea cu cel puțin un an ar da timp suficient pentru abrogarea OUG114/2018 sau măcar a prevederilor referitoare la telecomunicații și revenirea la normalitate, astfel încât ANCOM să-și poată îndeplini sarcinile fără imixtiuni din partea guvernanților. Astfel, ANCOM ar putea stabili taxe și tarife pentru a-și asigura funcționare adecvată, folosind criterii economice și nu criterii contabile cum face OUG114/2018 (de câți bani are nevoie bugetul de stat?). In felul acesta tariful de monitorizare s-ar putea stabili undeva în jurul valorii de 0,2%, iar tarifarea spectrului pe criterii economice (cât ar putea produce frecvențele alocate?). Prețul de pornire s-ar putea stabili cum se face în toată lumea în funcție de prețul €/MHz/pop de la alte licitații, și ținând seama și de PIBul țărilor. Dacă Belgia o țară cu 11,4 milioane locuitori și PIB de US$492,68 (€437) miliarde, adică €38342/ locuitor în 2017 a estimat venituri de €680 milioane din licitația 5G, România țară cu 19,6 milioane locuitori și PIB de €187,9 miliarde, adică €9.587/locuitor, la aceiași cantitate de spectru ar trebui să estimeze venituri de €680 milioane x 19,6/11,4 x 9587/38342, adică €292 milioane. Pentru licențe cu durata de 20 de ani! Pe lângă costul licențelor 5G un alt factor important de risc în dezvoltarea tehnologiei 5G este și tariful de utilizare a spectrului radio. Tarifele de utilizare a spectrului sunt costuri anuale care se adaugă cheltuielilor cu dezvoltarea rețelelor 5G și pot frâna, dacă sunt mari, cum este și cazul României, dezvoltarea afacerii bazată pe tehnologia 5G (rețea, etc.). (Oare excedentul bugetar al ANCOM de peste €200 milioane nu provine și din aceste tarife?)  

Amânarea cu cel puțin un an ar mai permite și rezolvarea unei probleme esențiale pentru succesul tehnologiei 5G în România: regimul unic de autorizare la nivel național pentru infrastructură. Licențele 5G nu au nicio valoare dacă nu sunt insoțite de aprobarea a priori a accesului pentru instalarea infrastructurii necesare (turnuri pentru antene, canalizare pentru fibră, etc.). Ar trebui legiferat ca ANCOM, MCSI sau altă entitate guvernamentală să dea aprobările necesare pentru instalarea infrastructuri (turnuri, canalizare) oriunde este nevoie repede (o saptamână, de exemplu) dar și condițiile necesare pentru a obține aceaste aprobări.

Amânarea licitației cu un an ar permite și rezolvarea problemei tarifului de monitorizare, fie prin abrogarea prevederii din OUG114/2018, fie prin intervenția Comisiei Europene, în caz extrem prin procedură de infringement (a se vedea http://europa.eu/rapid/press-release_IP-10-1211_en.htm), tariful urmând a reveni la normal, la o valoare sub 0,4%.   

Amânarea licitației cu un an ar mai permite și maturizarea tehnologiei, clarificări tehnologice – standard, dispozitive, echipament, etc.

În fine amânarea licitației cu cel puțin un an ar mai permite și calmarea spiritelor și inițierea unui dialog, consultări cu cei afectați de prevederile OUG114/2018, adică cu operatorii de telecomunicații.

Telecomunicațiile românești ar trebui să depășească momentul dificil prin care trec, iar amânarea licitației cu un an ar putea ajuta asigurând timp pentru pregirea condițiile necesare implementării cu succes a noii tehnologii 5G.

La urma urmei este de preferat o licitație amânată uneia eșuate prin neprezentarea unor operatori din considerente financiare.

Mărirea tarifului de monitorizare ilegală!

Încalcă Directiva privind Autorizarea.

Potrivit ordonanței de urgență, tariful de monitorizare perceput de ANCOM fiecărui operator de telecomunicații ar urma să crească de 7,5 ori de la 0,4% la 3% din cifra de afaceri realizată în anul anterior.

1. Ce este și cum se stabilește tariful de monitorizare?

Potrivit art. 12 al directivei 2002/20/EC privind autorizarea:

Orice taxă administrativă impusă furnizorilor de servicii sau reţele prin autorizaţia generală sau cărora li s-a acordat un drept de utilizare:

    (a) acoperă, în total, numai costurile administrative aferente gestionării, controlării şi aplicării sistemului de autorizare generală, a drepturilor de utilizare şi a obligaţiilor specifice menţionate la art. 6 alin. (2), care pot include costuri pentru cooperare, armonizare şi standardizare internaţională, analize de piaţă, monitorizarea conformităţii şi alte controale de piaţă, precum şi cheltuieli aferente lucrărilor de reglementare ce implică elaborarea şi aplicarea legislaţiei secundare şi a deciziilor administrative, precum deciziile privind accesul şi interconectarea.  

    (b) este impusă fiecărui furnizor în mod obiectiv, transparent şi proporţional, astfel încât să se reducă la maximum costurile administrative suplimentare şi taxele inerente.

(2) Atunci când ANR impun taxe administrative, acestea publică o prezentare anuală a costurilor administrative şi a valorii totale a taxelor percepute. Se pot face ajustări luând în considerare diferenţa dintre valoarea totală a taxelor şi costurile administrative.

Deci, colectarea taxelor administrative de către o Autoritate Națională de Reglementare se face NUMAI pentru funcționarea adecvată a acesteia. În acest scop, autoritatea de reglementare trebuie să justifice în fiecare an taxele încasate de la operatori efectuând ajustări în funcție de cheltuieli, adică reduceri sau măriri de taxe.

2. Excedentul bugetar al ANCOM cere reducerea taxelor cerute operatorilor

Finanțarea autorității noastre de reglementare ANCOM se face în principal prin tariful de monitorizare, tariful de utilizare a spectrului și tariful de utilizare a resurselor de numerotație. Deși în ultimii 10 ani ANCOM nu a mai perceput tariful de monitorizare (0,4% din cifra de afaceri) autoritatea a acumulat un excedent bugetar de circa 1 miliard lei, care, probabil a provenit din tarifele prea mari pentru utilizarea spectrului. Adică circa 100.000 lei încasați în plus în fiecare an! Aceasta a determinat ANCOM să prevadă in Strategia 5G pentru România, la cap.9.1, pct.1 măsuri privind tariful de utilizare a spectrului, care ar trebui să însemne reducerea acestor tarife.  

Ca atare, la început de an 2019, se impune mai degrabă scăderea tarifelor de monitorizare (spectru, mai ales), poate prin strategia 5G.

3. Comisia Europeană va corecta această anomalie dacă guvernul insistă

Ce propune ordonanța ministerului finanțelor este o nouă taxă mascată în tariful de monitorizare, făcând din ANCOM un colector de taxe, în flagrantă contradicție cu rolul său de autoritate independentă de reglementare a telecomunicațiilor.

Să mai spunem că în Uniunea Europeană au mai fost astfel de cazuri de încercare de deturnare a obiectului de activitate al ANR, Comisia Europeană intervenind și remediind prompt astfel de derapaje. De exemplu, prin comunicatul IP/10/1211, din 30 septembrie 2010 http://europa.eu/rapid/press-release_IP-10-1211_en.htm (Commission requests France and Spain to end 'telecoms taxes') Comisia a cerut Franței și Spaniei să renunțe la taxa de 0,9% pe veniturile totale ale operatorilor de telecomunicații. În anul 2009 guvernul francez și apoi cel spaniol avea sa introducă o taxă de 0,9% din veniturile totale pentru a compensa veniturile pierdute prin interzicerea publicității la posturile publice de televiziune. Era vorba de venituri de circa €400 milioane pentru Franța și de €230 milioane pentru Spania, în anul 2010. Comisia Europeana a declanșat procedura de infringement dând celor două țări un termen de două luni pentru a prezenta măsuri pentru a se conforma cu normele UE în domeniul telecomunicațiilor. În cazul în care nu se conformau, Comisia urma să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

Dacă guvernul României nu va retrage din ordonanța de urgență mărirea arbitrară și ilegală a tarifului de monitorizare, Comisia Europeană va declanșa procedura de infringement contra României și o va anula.  

4. Tarifului de monitorizare trebuie redus sub 0,4%!

Pentru că tot au fost aduse in discuție taxele percepute de ANCOM, autoritatea trebuie să facă o analiză serioasă a necesitaților sale financiare reducând corespunzător atât tarifele de monitorizare a spectrului (după licitația din 2019 cantitatea de spectru va crește, deci va crește și mai mult excendentul bugetar) care se aplică doar deținătorilor de spectru, cât mai ales tariful de monitorizare, care se aplică tuturor operatorilor.

Propunerea de majorare a tarifului de monitorizare la 3% dovedește atât necunoșterea mecanismelor economice ale telecomunicațiilor, dar mai ales lipsa consultării cu cei care le cunosc. Acest amatorism se poate dovedi periculos pentru o industrie a telecomunicațiilor, care ar trebui să fie motorul dezvoltării economiei naționale (industria 4.0) și care se află înaintea unui moment important - acordarea licențelor 5G.