În atenția Consiliului Concurenței,

Nu permiteți vânzarea fostului Cosmote Romania

către Orange, RCS&RDS sau Vodafone!!!

În ultimele luni au tot apărut știri despre posibila vânzare a operațiunilor deținute de OTE în România: fostul RomTelecom, în care OTE deține 54,01%, fostul Cosmote România în care Cosmote Grecia deține 70%. Dacă la început știrile erau la modul general (se vorbea despre vânzare) în ultimele zile acestea au început a deveni tot mai detaliate - pentru accelerarea procesului de vânzare se vor vinde separat fostele RomTelecom și Cosmote Romania. Și au fost nominalizați chiar și potențialii cumpărători - Orange, RCS&RDS, fonduri de investiții din Rusia, ...

https://www.zf.ro/business-hi-tech/orange-rcs-bulgar-grup-rusia-lupta-activele-telekom-romania-deutsche-telekom-ote-grabesc-fuga-romania-ar-vrea-semneze-contractele-vanzare-pana-finele-lunii-august-18211932

De ce m-am temut se pare că nu am scăpat - ”vânzarea pe bucăți a operatorului Telekom”!

Vânzarea întregii afaceri (comunicații la punct fix și la punct mobil) nu ar fi o problemă. S-ar schimba doar structura acționariatului, rămânând tot patru operatori de comunicații mobile. Foarte, foarte periculoasă este ”vânzarea pe bucăți” - afacerea de comunicații mobile (fostul Cosmote Romania) unui operator de comunicații mobile din România și afacerea de comunicații fixe (fostul RomTelecom) altui operator, tot din România. O astfel de vânzare ar duce la dispariția de pe piață a unui operator de comunicații mobile, rămânând doar TREI: Orange, Vodafone și RCS&RDS și poate a unui operator de comunicații la punct fix - ar rămâne RCS&RDS, UPC (care va fi absorbit de Vodafone), DCS, eventual cumpărătorul și operatori mici, locali.

S-ar crea o concentrare puternică pe piață, mai ales la comunicații mobile, care va afecta puternic românii prin cresterea puternică a preturilor. Cu efecte ireversibile! După achiziție și fuziune, ar putea urma, pe termen mediu, creșteri serioase (două cifre) ale tarifelor cu amănuntul pentru serviciile de telecomunicații, mai ales la punct mobil.

In tările vest europene sunt minim trei operatori. De regulă patru. Sunt țări care au pornit cu trei operatori de telefonie mobilă și unde foarte greu a intrat al patrulea. Franta, dupa lupte seculare care au durat mai bine de 10 ani, are patru operatori, prin intrarea Iliad, intrare dificilă din cauza opoziției operatorilor existenți. La mijlocul anului 2004, Franţa avea una dintre cele mai mici densităţi ale telefoniei mobile din vestul Europei, 70%, o piaţă cu trei operatori: Orange (cca ½ din utilizatori), SFR (cca 1/3 din utilizatori) şi Bouygues. Conform Financial Times din 14 iulie 2004, piaţa franceză era într-un “echilibru stabil, dacă nu chiar un cartel”. Astfel, autoritatea de reglementări din Franţa a amendat cei trei operatori cu peste €600 milioane pentru dominare colectivă și a demarat preparativele pentru introducerea operatorilor de rețele mobile virtuale. Problema competiției s-a rezolvat însă mai târziu, numai după intrarea Iliad, un fel de RCS&RDS francez!

Germania a avut 6 operatori după licitația 3G din anul 2000, acum au ramas doar patru. Patru sunt si in Anglia, deși în anul 2000 s-au acordat cinci licențe 3G.

Patru este cifra minima pentru o competiție decenta (indexul Herfidhal Hirschman ar cere șase operatori!) și nu ar trebui sa renuntam la ea, deși unii operatori din Europa doresc concentrarea pietei. Sa ne aminitm ce a insemnat pentru competiția din Romania intrarea celui de al patrulea operator, RCS&RDS, dupa acordarea licenței 3G în anul 2006, cum au evoluat tarifele, calitatea serviciilor.

De regulă în cazul unor achiziții și fuziuni între mari companii se cere acordul statului în care opereaza entitatea achiziționată, sau chiar al Comisiei Europene, cum este cazul achiziției a unor active Liberty din Europa de catre Vodafone. Fără aceste acorduri achiziția și fuziunea ulterioară nu pot avea loc. Uneori aprobările de achiziții, în cadrul unor active mai complexe, se pot face numai cu anumite condiții (vânzarea unor active, în cazul suprapunerilor de activități, etc.) pentru prezervarea competiției.

În cazul nostru, cumpărătorul va trebui să ceară aprobare de la autoritățile competente - Consiliul Concurenței, ANCOM, guvern, aprobare care să asigure că nu se vor produce perturbări competiționale prin concentarea în cauză. În cazul în care prin tranzacție ar dispărea un operator poate ar fi nevoie și de intervenția Comisiei Europene.

În afară de aceste avize, dat fiind specificitatea cazului - prezența în acționariat a statului român, ar fi bine ca cel care vinde sau cumpără să discute, înainte de achiziție, cu acționarul român, pentru a preveni ostilitatea. Acordul statului român este util pentru funcționarea viitoare.

Ce ar trebui făcut ? Consiliul Concurenței (autoritatea care monitorizează competiția), ANCOM (autoritatea care monitorizează telecomunicațiile), guvernul (administrator în numele statului al unor active de telecomunicații) - statul român (proprietar al unor active de telecomunicații) - ar trebui să nu fie de acord cu vânzarea fostelor Cosmote România și RomTelecom unor operatori din România, pentru prezervarea competiției pe piața noastră și apărarea intereselor românilor consumatori de servicii de telecomunicații.

Domnule președinte Bogdan Chirițoiu, sper ca autoritatea de concurență să înțeleagă alterarea puternică a competiției prin achiziția fostului Cosmote Romania de către un operator de comunicații mobile din România și să nu avizeze o astfel de tranzacție. Situația de astazi este diferită de cea din anul 2009, achiziția Telemobil de către Cosmote Romania.

Doamnă prim-ministru Viorica Dăncilă, sper ca guvernul actual să nu intre în istorie ca cel care a asistat impasibil la dispariția unui operator de telecomunicații, contribuind ireversibil la slăbirea compețiției și la creșterea tarifelor, în detrimentul românilor consumatori de servicii de telecomunicații.