Amânarea licitației 5G, eșec al guvernanților

Ce era de așteptat s-a întâmplat! Joi 31 oct 2019, ANCOM anunța amânarea licitației 5G pentru prima parte a anului viitor. Amânarea era previzibilă și necesară pentru că, așa cum am spus de mai multe ori, România nu era și încă nu este pregătită pentru introducerea tehnologiei 5G, singurul pregătit fiind guvernul - să încaseze banii, nevoia de finanțe la buget fiind mare.

Motivele invocate de ANCOM au fost:

1. lipsa setului de instrumente privind cerințele de securitate a rețelelor,

2. necesitatea implementarii memorandumului semnat de către Guvernele Romaniei si SUA,

3. necesitatea ca guvernul sa aprobe taxele de licenta si calendarul de achitare a acestora.

Era normal ca printre condițiile din caietul de sarcini să se găsească cele referitoare la securitatea rețelelor, care din păcate nu se regăsesc nici în strategia 5G prezentată de MCSI la finele lunii iunie 2019 (aici găsim doar câteva generalități. Se speră că până la finele acestui an, Comisia Europeana, in colaborare cu ENISA, va publica un set de instrumente privind cerintele de securitate a retelelor, de care ANCOM isi doreste sa tina cont in cadrul elaborarii caietului de sarcini pentru licitatia 5G. Securitatea rețelelor 5G este o problemă pentru toate țările care doresc implementarea tehnologiei 5G și nu doar a României. În aceste condiții sunt multe țări au organizat totuși licitații 5G. Sunt țări (Anglia, ..) care și-au elaborat propriile norme de securitate...

O problema delicată este implementarea memorandumului semnat de catre Guvernele Romaniei si SUA, care nu depinde deloc de ANCOM ci doar de guvernanți. Care guvernați s-au codit să o facă motivele putând fi apropiate și de cerințele de securitate (pct. 1) pe care România încă nu le-a elaborat. Însă nu cred ca implementarea nu s-a făcut doar din considerente tehnice (problemă delicată!) ci mai degrabă din considerente  politice - președintele țării agrease memorandumul și deci nu trebuia implementat, sacrificându-se astfel licitația 5G.

În fine, aprobarea de către guvern a taxelor de licență (prețurile de pornire) și calendarul de achitare a texelor era un lucru simplu de făcut dacă acesta dorea să o facă și care deasemenea nu a depins de ANCOM. Dar nu s-a dorit sacrificându-se astfel licitația 5G.

La acestea ar mai trebui adăugate și alți factori care ar fi împiedicat implementarea tehnolgiei 5G chiar dacă licitația 5G avea loc în acest an - ghișeul unic pentru autorizarea infrastructurilor, stimularea adoptării serviciilor oferite de tehnologia 5G, etc. https://nicolaeoaca.blogspot.com/search?updated-max=2019-05-22T21:41:00%2B03:00&max-results=7&start=12&by-date=false

România nu este pregătită pentru tehnologia 5G, fapt semnalat în mai multe rânduri.

Amânarea este un eșec al guvernanților, care au vâzut în telecomunicații doar o sursă de bani pentru găurile negre ale economiei noastre și nu un motor de dezvoltare economică. Catastrofala OUG 114/2018 a fost un factor determinant în acest eșec: șase luni pierdute, discuții, represalii contra unor operatori care au modicat tarifele, pierderea încrederii operatorilor în actul de guvernare, în predictibilitatea legislativă. Este rezultatul imixtiunii grosolane a unor ”contabili” din sau de pe lângă guvern în probleme pe care nu le înțelegeau, imixtiune din păcate tolerată de executiv.  

Cei care au eșuat pleacă (prin moțiune de cenzură), iar cei care vin (dacă vor veni) au pornit deja cu stângul - au eliminat din componența guvernului ministerul ”telecomunicațiilor” astfel că avem șansa unei noi amânări a licitației 5G (partea a doua a anului 2020?) de vreme ce la masa guvernului nu se va găsi ministrul telecomunicațiilor care să propună și să susțină demersurile necesare rezolvării URGENTE a problemelor enumerate mai sus. 

Am avea totuși o șansă - guvernul propus să nu fie validat de parlament permițând astfel repararea greșelii prin introducerea ministerului ”telecomunicațiilor” în noua structură a guvernului ce va fi propusă apoi.

În atenția președintelui țării, Klaus Johannis!

Un minister pentru telecomunicații!

Circulă zvonul că ar putea dispărea ministerul ”telecomunicațiilor” din noul guvern de tranziție, care se va forma în curând. Că PNL, care va forma noul guvern, în dorința de simplificare a aparatului executiv, ar reduce la 15 numărul ministerelor și că printre aceste 15 ministere nu se regăsește și MINISTERUL ”TELECOMUNICAȚIILOR” (astăzi Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale). În locul ministerului telecomunicațiilor ar urma să apară un departament sau agenție într-un minister (ministerul transporturior sau al energiei?) din guvernul de tranziție.

Suntem în anul 2019 și se pare că istoria se repeta. Ar fi a doua oară când PNL ar desființa ministerul telecomunicațiilor, prima dată fiind în guvernarea CDR, la finele anului 1998. Atunci un ministru ”liberal” din afara telecomunicațiilor și neînțelegând industria pe care a condus-o, Sorin Pantiș, a decis sa transforme ministerul telecomunicațiilor într-o agenție guvernamentală. 

Acum acest personaj nu mai există pe scena politică, dar se pare că fantoma lui încă mai bântuie prin PNL dacă într-adevăr s-a decis să se desființeze unul dintre cele mai importante ministere pentru viitorul țării - cel al telecomunicațiilor, adică al comunicațiilor electronice, al societății informaționale, al economiei digitale, economia 4.0, etc.

Este pentru a doua oară când scriu despre acest subiect, prima oară fiind în anul 2000, publicând o scrisoare deschisă în Economistul, 25 februarie 2000, România Liberă și Bursa, 7 martie 2000, etc., în care pledam pentru reînființarea ministerului telecomunicațiilor.

Se pare că avem un (viitor) prim-ministru, sau echipa acestuia, fără înţelegerea rolului telecomunicațiior în dezvoltarea economiei și a societății și care pare a retrograda ”importanța” pe care o arată România telecomunicaţiilor de la rangul de minister la rangul de agenţie.

Și atunci ca și acum nu se înțelege că telecomunicațiile sunt motorul dezvoltării economiilor naționale. Că țările dezvoltate au ”telecomunicații” dezvoltate (rețele de foarte mare viteză, societate digitlă, etc.). Că acest minister este cel care ar trebui să promoveze și să realizeze transformarea digitală a României. Se uită că alături de bulgari suntem ultimii din UE în clasamentul DESI, indexul economiei și societății digitale!

Pot înțelege nevoia de simplificare, de economii (oare cât s-ar economisi prin retrogradarea telecomunicațiilor de la rangul de minister la cel de agenție sau departament?) dar dacă vom aborda problema doar din punct de vedere contabil, reducerea cheltuielilor, s-ar putea să pierdem din vedere dezvoltarea țării. Un minister al telecomunicațiilor înseamnă o investiție în viitorul economiei naționale, al digitalizării țării. Un minister al telecomunicațiilor înseamnă recunoașterea oficială pe care țara o acordă acestui sector vital.

Domnilor politicieni liberali nu distrugeți ce nu înțelegeți! Sper că nu o faceți pentru că nu aveți o persoană capabilă să conducă un sector important precum cel care ar trebui să se ocupe de transformarea digitală a societății noastre, pentru că mobilul economiilor este ridicol. Încercați să înțelegeți rolul ”telecomunicațiilor” în economia viitorului.

Domnule președinte Klaus Johannis nu permiteți să se pună în pericol dezvoltarea țării de dragul unor pretinse economii! Înțeleg că situația financiară a României nu este prea roză, dar prin desființarea ministerul ”telecomunicațiilor” nu se va rezolva. Găurile negre ale economiei nu se află în ministerul ”telecomunicațiilor”.

Domnule președinte, nu permiteți să se înceapă cu stângul tranziția.

În atenția guvernului,

În atenția domnului ministru Alexandru Petrescu,

Nu distrugeți competiția în telecomunicații!

Astăzi a apărut în presă știrea că s-ar fi agreat vânzarea fostului RomTelecom către Orange și că ar mai fi nevoie și de acordul statului român.

https://economie.hotnews.ro/stiri-telecom-23383410-exclusiv-grupul-ote-agreat-vanzarea-catre-orange-operatiunilor-fixe-din-telekom-romania-oficiali-din-guvern-sri-sie-convocati-pentru-analiza.htm

Iar pentru aceasta, conform acestei știri, a fost creat un grup interministerial din care fac parte reprezentanți ai Ministerelor Comunicațiilor, Justiției, Finanțelor, Consiliului Concurenței, SRI și SIE, fiind convocată prima ședință mâine, miercuri 25 septembrie. Curios, din acest grup lipsește tocmai ANCOM, autoritatea de monitorizare a telecomunicațiilor, care s-ar putea trezi în fața unui fapt împlinit!

De ce m-am temut nu am scăpat - ”vânzarea pe bucăți a operatorului Telekom”! Deținerile OTE din România se vor vinde pe bucăți - fostul RomTelecom către Orange Romania, rezultând astfel un furnizor total de servicii de telecomunicații, iar fostul Cosmote România către ... ???. RCS&RDS, Spas Roussev, sau ..?

Vânzarea întregii afaceri (comunicații la punct fix și la punct mobil) nu ar fi fost o problemă. S-ar fi schimbat doar structura acționariatului, rămânând tot patru operatori de comunicații mobile. Foarte, foarte periculoasă este ”vânzarea pe bucăți” - afacerea de comunicații mobile, fostul Cosmote Romania, unui operator de comunicații mobile din România: RCS&RDS, de exemplu. O astfel de vânzare ar duce la dispariția de pe piață a unui operator de comunicații mobile, rămânând doar TREI: Orange, Vodafone și RCS&RDS.

S-ar crea o concentrare puternică pe piața comunicațiilor mobile, care va afecta puternic românii prin cresterea puternică a preturilor. Cu efecte ireversibile! După achiziție și fuziune, ar putea urma, pe termen mediu (unu sau doi ani), creșteri serioase (două cifre) ale tarifelor cu amănuntul pentru serviciile de telecomunicații, mai ales la punct mobil, care dacă nu vor fi însoțite de creșteri la fel de serioase ale salariiilor vor afecta românii consumatori de servicii de telecomunicații.

In tările vest europene sunt de regulă patru operatori. Sunt țări care au pornit cu trei operatori de telefonie mobilă și unde foarte greu a intrat al patrulea. Franta are patru operatori, prin intrarea Iliad, intrare târzie și dificilă din cauza opoziției operatorilor existenți. În anul 2004, Franţa avea una dintre cele mai mici densităţi ale telefoniei mobile din vestul Europei, 70%, o piaţă cu trei operatori: Orange (cca ½ din utilizatori), SFR (cca 1/3) şi Bouygues. Conform Financial Times din 14 iulie 2004, piaţa franceză era într-un “echilibru stabil, dacă nu chiar un cartel”. Astfel că autoritatea de reglementări din Franţa a amendat cei trei operatori cu peste €600 milioane pentru dominare colectivă și a demarat preparativele pentru introducerea operatorilor de rețele mobile virtuale. Problema competiției s-a rezolvat însă mai târziu, după intrarea Iliad, un fel de RCS&RDS francez!

Germania a avut șase operatori după licitația 3G din anul 2000, acum au ramas doar patru. Patru sunt si in Anglia, deși în anul 2000 s-au acordat cinci licențe 3G.

Patru este cifra minima pentru o competiție decentă (indexul Herfidhal Hirschman cere șase operatori!) și nu ar trebui sa renuntam la ea, deși unii operatori din Europa doresc concentrarea pietei. Sa ne aminitm ce a insemnat pentru competiția din Romania intrarea celui de al patrulea operator, RCS&RDS, dupa acordarea licenței 3G în anul 2006, cum au evoluat tarifele, calitatea serviciilor.

De regulă în cazul unor achiziții și fuziuni între mari companii se cere acordul statului în care opereaza entitatea achiziționată, sau chiar al Comisiei Europene, cum a fost cazul achiziției a unor active Liberty din Europa de catre Vodafone. În cazul nostru, va trebui să se ceară mai întîi aprobare de la autoritățile competente naționale: Consiliul Concurenței, ANCOM, dar și de la guvern, care deține un pachet important de acțiuni (45,99%) din RomTelecom și indirect și în Cosmote Romania și care are preemțiune în cazul vânzării. Aprobarea ar trebui să asigure că nu se vor produce perturbări competiționale, concentarea pieței.

Ce ar trebui făcut ? Grupul interministerial ar trebui să decidă asupra vânzării deținerilor OTE din România NUMAI după ce PRIMEȘTE și OFERTA DE VÂNZARE a fostului COSMOTE ROMÂNIA. Și ar putea să aprobe tranzacțiile doar dacă oferta de vânzare a fostului Cosmote România asigură existența în continuare a PATRU operatori de comunicații mobile în România.

Dacă de la un guvern lacom după bani (să ne amintim de OUG114/2018 și lupta pentru abrogarea aberațiilor care afectau telecomunicațiile) nu am prea mai speranțe, îmi pun însă speranțe în cei care cunosc si înteleg piața telecomunicațiilor : ministerul de resort, Consiliul Concurenței, ANCOM, etc.

Domnule președinte Bogdan Chirițoiu, sper ca autoritatea de concurență să înțeleagă alterarea puternică a competiției prin achiziția fostului Cosmote Romania de către un operator de comunicații mobile din România și să nu fie de acord cu o astfel de tranzacție.

Sper ca în acest grup să fie primit URGENT și ANCOM și, astfel, să poată să-și spună punctul de vedere, pentru a nu fi pus în situația ca decizii privind piața și competiția în telecomunicații să fie luate de alții și să ”moștenească” o situație cu care poate nu ar fi fost de acord - concentrarea pieței.

Domnule ministru Alexandru Petrescu, sper să nu permiteți distrugerea competiției în telecomunicațiile noastre. Ideia cu grupul interministerial este bună, cu o excepție - lipsește o entitate importantă - ANCOM, care ar putea fi pusă într-o situație inedită: să ”moștenească” decizii asupra pieței pe care o monitorizeaza de la entități fără expertiză și responsabilități în telecomunicații.    

Domnule ministru sper să nu rămâneți în istorie ca cel care a semnat actul care să ducă la dispariția unui operator de comunicații mobile, contribuind ireversibil la slăbirea compețiției și la creșterea tarifelor, în detrimentul românilor consumatori de servicii de telecomunicații.

.

Dr. Nicolae Oacă