Telecomunicațiile românești nu mai sunt guvernate!

De câteva luni bune telecomunicațiile românești par a nu mai fi guvernate. Iată de ce.

1. Desființarea ministerului ”telecomunicațiilor”

Odată cu numirea guvenului PNL din noiembrie 2019, dispărea ministerul telecomunicațiilor. Era a doua oară când PNL desființa ministerul telecomunicațiilor, prima dată fiind în guvernarea CDR, motivul fiind de această dată economiile. La vremea respectivă bănuiam că desființarea ministerului telecomunicațiilor se datora faptului că PNL nu avea specialiști.  

În locul ministerului telecomunicațiilor a apărut un departament într-un minister mamut (ministerul transporturilor) renumit prin ineficiența sa din ultimii 30 de ani: suntem ultimii din UE în ce privește construcția de autostăzi și primii în ce privește accidentele auto.

Eram în anul 2019 și se parea că istoria se repeta, prima dată fiind în guvernarea CDR, la finele anului 1998. Atunci un ministru ”liberal” din afara telecomunicațiilor și neînțelegând industria pe care a condus-o, Sorin Pantiș, a decis sa transforme ministerul telecomunicațiilor într-o agenție guvernamentală.

Acest personaj nu mai există pe scena politică, dar se pare că fantoma lui încă mai bântuie prin PNL de vreme ce s-a decis să nu se reînființeze în guvenul învestit recent, martie 2020, unul dintre cele mai importante ministere pentru viitorul țării - cel al telecomunicațiilor, adică al comunicațiilor electronice, al societății informaționale, al economiei digitale, etc. Mi se confirma faptul că ddesființarea ministerului telecomunicațiilor se datora lipsei speciliștilor.
Cât s-a economisit prin retrogradarea telecomunicațiilor de la rangul de minister la cel de departament - un salariu de ministru? Cât s-a pierdut?

2. Numirea secretarului de stat pentru Comunicații - după TREI LUNI!!!

După lupte seculare care au durat circa trei luni, în fine ”telecomunicațiile” aveau secretar de stat în persoana domnului Dragoș C.L. Preda, numit în funcție la 21 Ianuarie 2020, care trebuia să de confrunte cu problemele rămase de la vechea guvernare (implementarea tehnologiei 5G, etc.), dar și de la noua guvernare (reînființarea ministerului telecomunicațiilor, etc.) .

Cea mai grea problemă a fost reînființarea ministerului telecomunicațiilor, care nu s-a rezolvat în martie 2020 odată cu învestirea noului guvern. Un sector cu o puternica importanta asupra evolutiei societatii si economiei (transformare digitala, economia 4,0, Romania Digitala, etc.) trebuie sa aiba o voce la masa guvernului,pentru a putea rezolva cât mai repede marile probleme cu care se confruntă sectorul.

3. Blocajul implementării tehnologiei 5G

Aici marile obstacole sunt - reluarea licitației 5G,  memorandumul Romania - SUA & securitatea retelelor, condiții pentru implementarea tehnologiei 5G (ghiseul unic de autorizare infrastructura, proiecte pilot, ...).

Amânarea licitației 5G din anul 2019 a fost un eșec al guvernării PSD (OUG114/2018, etc.), situație care pare a continua și în acest an, unul dintre motive fiind memorandumul România-SUA. În decembrie 2019 președintele țării avea să recomande ”să se mai aștepte”.  https://www.hotnews.ro/stiri-politic-23561404-iohannis-recomanda-lui-orban-mai-astepte-5g-licitatie-faci-huawei-sau-huawei.htm

Și de atunci se tot așteaptă, deși lucrurile evoluează în UE: Comisia Europeană a prezentat măsuri pentru securitatea rețelelor 5G: https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/news/cybersecurity-5g-networks-eu-toolbox-risk-mitigating-measures, iar Anglia a prezentat propriile măsuri de securitate a rețelelor 5G: https://www.ncsc.gov.uk/guidance/ncsc-advice-on-the-use-of-equipment-from-high-risk-vendors-in-uk-telecoms-networks#section_6, (limitarea la 35% a cotei de piață Huawei, interzicerea în zonele delicate) la care par a se ralia și alte țări (Franța, ...).

Astăzi nu se știe când va avea loc licitația 5G și mai ales dacă va avea loc, deși, prevăzător, ANCOM a pus-o în planul de lucru pe 2020 spre finele anului.
Deh, lipsa unei voci a telecomunicațiilor la masa guvenului, a unui ministru al telecomunicaților!   

4. Blocajul licențelor 3G

Citeam ieri că guvenul spaniol a semnat un acord cu operatorii de telecomunicații

https://in.reuters.com/article/brief-spains-government-signs-agreement/brief-spains-government-signs-agreement-with-telecoms-to-ensure-connectivity-idINFWN2BD12L

pentru asigurarea conectivității, a funcționării rețelelor în perioada delicată al crizei provocate de coronavirus.

Ce face România? Nu numai că nu semneaza un astfel de acord, ci blochează funcționarea rețelelor de comunicații mobile!

În anul 2020 (aprilie?) urmează să expire licențele 3G (banda de 2,1GHz) acordate în urma concursului de dosare din anul 2004 operatorilor Orange Romania și Vodafone Romania și pe care actualul guvern se cam codește să le prelungească: încă odată, lipsa unei voci a telecomunicațiilor la masa guvenului, a unui ministru al telecomunicaților!   

Și România ar trebui să semneze un astfel de acord cu operatorii de telecomunicații, dar mai întâi ar trebui să se asigure că nu blochează funcționarea rețelelor de comunicații mobile neprelungind licențele 3G.

Din noiembrie 2019, se pare că ”telecomunicațiile” românești nu mai sunt guvernate, problemele majore fiind ignorate. Este evident rezultat al lipsei unei voci puternice și documentate a telecomunicațiilor la masa guvenului, a unui ministru al telecomunicaților!   

Nu se înțelege că telecomunicațiile sunt motorul dezvoltării economiilor naționale, că țările dezvoltate au ”telecomunicații” dezvoltate (rețele de foarte mare viteză, societate digitală, etc.), că acest minister este cel care ar trebui să promoveze și să realizeze transformarea digitală a României, economia 4.0. Alături de bulgari suntem ultimii din UE în clasamentul DESI, indexul economiei și societății digitale!

Desigur ca actualul context nu este unul normal - o criză economică care se prefigurează din criza provocată de coronavirus, dar a ignora telecomunicațiile, sistemul nervos al oricărei economii, înseamnă a accentua cu bună știință criza.

Telecomunicațiile românești trebuie sa aibă o voce puternică și documentată la masa guvernului pentru rezolvarea urgentă a acestor probleme.

Domnilor guvernanți, guvernați și în telecomunicații!

Impactul economic al interzicerii fabricanților chinezi

de la realizarea rețelelor 5G în România

Care ar putea fi impactul economic al interzicerii fabricanților chinezi de la implementarea tehnologiei 5G în României prin prisma studiului Oxford Economics? Dificil de estimat dat fiind:

- diferențele majore (PIB, economie, populație, suprafață, strategie) dintre țara noastră și cele opt țări analizate în studiul Oxford Economics

- lipsa unor obiective și termene clare privind implementarea tehnologiei 5G la noi,

- turbulențele prin care trece piața noastră de telecomunicații: desființarea ministerului, amânarea sine die a licitației 5G, turbulențele politice, etc.

- condiții neprielinice implementării tehnologiei 5G în România: lipsă ghișeu unic autorizare infrastructură, proiecte pilot, angajamentul ferm al executivului în utilizarea noii tehnologii, etc.

1. Obiective impuse de România în privința tehnologiei 5G

Strategia 5G pentru România propune ca în orizontul anului 2025 în România să beneficieze de acoperire cu servicii 5G:

§  toate centrele urbane funcționale, adică 54% din populație, sau circa 11 milioane locuitori

§  neîntreruptă pe întreaga lungime a autostrăzilor, drumurilor expres și căilor ferate modernizate, finalizate la data adoptării prezentei;

§  aeroporturile internaționale, porturile maritime și fluviale, acoperite indoor și outdoor în scenariul de comunicații tip mașină;

§  primele 10 parcuri industriale din România (din punct de vedere al cifrei de afaceri), acoperite indoor și outdoor în scenariul de comunicații tip mașină.  

Folosind estimări la nivelul UE, în Strategia 5G pentru România se prognozează vag un necesar de investiții în rețelele 5G de €2,3 miliarde, nefiind asociată cu valori și termene pentru acoperirea cu semnal 5G. Să aminitm că investițiile Orange România și Vodafone România se cifrau la €3 miliarde pentru fiecare operator până în anul 2018 pentru cele trei rețele 2G. 3G. 4G, rezultând astfel circa €1 miliard/rețea mobilă pentru fiecare operator, valoare care ar putea fi valabiă și pentru tehnologia 5G.

Beneficiile implementării tehnologiei 5G estimate în Strategia 5G pentru România sunt:

- €4,7 miliarde și crearea a peste 252.000 locuri de muncă, prin efectele de multiplicare, folosind deasemenea o analiză a Uniunii Europene și fără a se preciza un termen;

- ”transformarea mijlocită de investițiile în IoT și digitalizarea industrială în România vor aduce creșteri semnificative ale cifrei de afaceri din industrii inteligente, de la US$3,7 miliarde în 2020 la US$9 miliarde în 2026. Aportul 5G la realizarea acestor valori este estimat să ajungă la 40% în perspectiva anului 2026”. 

Aceste obiective erau propuse în vara anului 2019 în plin proces de pregătire a licitației 5G care trebuia să aibă loc spre finele anului trecut. Apoi licitația a fost amânată pentru prima parte a anului 2020, pentru ca memorandumul România - SUA să provoace, la începutul anului 2020, o nouă amânare, sine die.

2 Piața furnizării de echipament de rețele din România

 Potrivit analizei Mai are nevoie România de fabricanții chinezi? publicată în 20 ianuarie 2020 pe https://nicolaeoaca.blogspot.com/ cel mai important furnizor de rețele de telecomunicații este grupul Ericsson & Kathrein cu o cifră de afaceri cumulață estimată la aproape €320 milioane în anul 2018, urmat de Huawei cu afaceri de circa €200 milioane (rețelele contribuie cu circa 50% din cifra de afaceri) și Nokia (împreună cu Alcatel) cu circa €100 milioane. Pe piață mai sunt prezenți, cu cifre de afaceri mai mici, Cisco, Intrarom, ZTE

.   Sursa: Ministerul Finanțelor

3. Impactul restricționării competiției pe piața de furnizare de rețele

Pentru anul 2018, piața furnizorilor de echipamente de telecomunicații se poate estima la circa €665 milioane, o contribuție importantă având grupul Ericsson & Katherein - aproape 48%, urmat de Huawei cu circa 31% și Nokia cu aproape 15%.

Restricționarea unor fabricanți importanți de echipamante de telecomunicații va duce la modificarea acestor cote de piață și întărirea poziției, mai ales, a fabricanților importanți rămași, în final la o piață mai puțin competitivă. Pentru calculul noilor cote de piață s-a presupus că prin restricționarea Huawei (ZTE are o cotă de piața mică), fabricanții mari Ericsson și Nokia vor prelua cea mai mare parte a comenzilor de echipamente 5G. Și poziția furnizorului Cisco s-ar putea întări ușor, dat fiind parteneriatul cu Ericsson. Astfel, cotele de piață ale fabricanților Ericsson și Nokia vor crește la circa 60%, respectiv 30%, iar piața ar deveni un duopol. 

Sursă: Ministerul Finanțelor, estimări autor

Competitivitatea pieței furnizorilor de rețele de telecomunicații se poate măsura prin indexul Herfindahl Hirschman (HHI), definit ca suma pătratelor procentelor cotelor de piață. Pentru o piață competitivă indexul trebuie să fie cel mult 1.800. Conform studiului Oxford Economics piața mondială a furnizării de rețele de telecomunicații nu este competitivă, indexul având anul trecut, la nivel global, valoarea 2.348. Piața românească este și mai puțin competitivă, indexul având o valoare mult mai mare - 3.495! De menționat că o contribuție importantă la această valoare o are achiziția Kathrein de către Ericsson, (anunțată anul trecut): doi furnizori cu activități complementare, prin fuziunea cărora va rezulta un furnizor total de echipamente pentru rețele de telecomunicații. Desigur, cu o cotă de piață mai mare.

Sursa: Oxford Economics, Ministerul Finanțelor, estimări autor  

Prin restricționarea fabricanților chinezi (Huawei, mai ales) piața va deveni și mai necompetitivă, valoarea indexului crescând la 3.454 la nivel global și la 4.550 pentru România, aproape triplu față de valoarea de 1.800 acceptată ca limită a unei piețe competitive. Valoarea 4.550 este specifică piețelor duopoliste!

Acest lucru ar trebui să dea de gândit în primul rând Consiliului Concurenței, care ar trebui să alerteze decindeții politici. Evident că efectul acestei perturbări va trebui suportat de către operatorii de telecomunicații, care îl vor transfera către întreaga economie și societate românească.

4. Impactul economic al restricționării fabricanților chinezi în România

Rezultatele studiului Oxford Economics sunt bazate pe presupuneri legate de potențialele beneficii ale tehnologiei 5G dar și pe reacții la restricțiile asupra competiției concretizate în trei scenarii de cost/investiții: scăzut (utilizare banală - acces de mare viteză, substitut la fibra optică), mediu și ridicat (comunicații ultra reliabile, cu latență scăzută care permit aplicații critice în transport, sănătate, energie, etc. și care necesită investiții mai mari). Aplicațiile cele mai probabile în România, cel puțin pentru început, vor fi cele cu investiții mai mici - acces de mare viteza, orașe inteligente, etc. - astfel că dintre cele trei scenarii cele mai plauzibile pentru România sunt scenariile cu cost scăzut și apoi mediu.

Potrivit studiului Oxford Economics, restricționarea unor jucători importanți de pe piața furnizării de rețele de telecomunicații va conduce la:

- creșterea investițiilor operatorilor de comunicații mobile, provocată de mărirea prețurilor,

- reducerea profitului operatorilor din cauza costurilor mărite și a întârzierilor în instalarea rețelelor 5G,

- probleme cu finanțarea și costuri mai mare ale finațării, costul crescut conducând la întârzieri în instalarea rețelelor 5G,

- scăderi ale productivității în sectorul de telecomunicații, care se vor propaga către economie.

Principalele concluzii ale studiului Oxford Economics aplicabile României sunt :   

- restricționarea unor furnizori importanți (Huawei) de la construirea de rețele 5G va crește costurile generale cu investițiile în rețelele 5G. Pentru România și pentru cele două scenarii considerate - cost scăzut și cost mediu - aceste valori pot fi 8-9%, respectiv 16-19%, și agregat 8-19%! Aceasta ar însemna creșterea costului investițiilor cu valori între €180 și €440 milioane a valorii de €2,3 miliarde estimată pentru rețelele 5G în Strategia 5G pentru România. Sau, creșterea cu valori între €80 și €190 milioane pentru fiecare rețea 5G dacă luăm în considerație investiții de €1miliard pentru realizarea unei rețele 5G în România.

- creșterea costurilor investițiilor ca urmare a restricționării unor furnizori importanți în furnizarea de rețele 5G va întârzia accesul la noile servicii a unei părți a populației României în următoarea decadă. Trebuie spus că obiectivele Strategiei 5G pentru România sunt deja decalate cu un an prin nerealizarea licitației 5G în anul 2019. Adică, obiectivele de acoperire prezentate la pct. 1 ar putea fi realizate în anul 2026 dacă licitația 5G va avea loc în acest an și dacă nu vor fi restricționați unii fabricanți. Prin creșterea costului învestițiilor necesare rețelelor 5G și în aceleași condiții de finanțare a operatorilor, aceștia nu vor mai putea să realizeze acoperirea planificată la termenele propuse. Astfel acoperirea propusă în Strategia 5G pentru România s-ar putea realiza cu o întrârziere de aproape un an în scenariul de cost mediu, adică în anul 2027! Să amintim că 46% din populația României locuiește în zonele rurale pentru care Strategia 5G pentru România nu-și propune obiective și termene!

- întârzierea instalării rețelelor 5G va conduce la încetinirea inovației tehnice și a creșterii economice. Aici situația este și mai complicată dat fiind specificitatea României (economic, politic, ec.) fiind dificil de concretizat pierderile permanente în PIB-ul țării din anul 2035. (Nu știu dacă există prognoze până în anul 2035!) Cel mult s-ar putea prognoza realizarea cu doi ani mai târziu a beneficiilor implementării tehnologiei 5G prevăzute la pct. 1, pentru care nu s-au prevăzut niciun termen! Mai sigură ar fi prognozarea distanțării României în coada clasamentului DESI, al economiei și societății digitale din Uniunea Europeană.

Strategia 5G pentru România și documentația licitației 5G ar rebui actualizate, adaptate noilor condiții, rescrise cu obiective și termene clare care să stimuleze adoptarea noii tehnologii și să se evite astfel accentuarea decalajului digital.

  

În actualul context politic învolburat, pot fi suficiente și convingătoare aceste argumente pentru deblocarea procesului de implementare a tehnologiei 5G în România?