Impactul economic al interzicerii fabricanților chinezi

în viziunea Oxford Economics

În 10 ianuarie 2020 Total Telecom publica o informare

https://www.totaltele.com/504583/Restricting-competition-for-5G-network-equipment-could-increase-investment-costs-by-1bn-per-year

despre studiul realizat de Oxford Economics (https://www.oxfordeconomics.com/), la solicitarea companiei Huawei, asupra impactului restricționării competiției pe piața furnizorilor de echipamente de telecomunicații.

1. Impactul tehnologiei 5G

Studiul Oxford Economics analizează aplicațiile posibile cu noua tehnologie 5G:  sănătate, orașe inteligente, utilități, automotive, fabricare, logistica, etc. precum și implementarea tehnologiei și impactul acesteia asupra dezvoltării a opt țări - Australia, Canada, Franța, Germania, Japonia, India, Regatul Unit, și SUA, țări cu economii și strategii diferite. O primă observație - acoperirile 5G (% din populație) planificate de cele opt țări pentru următorii 6 ani nu se apropie de 100%, cum a fost cazul la tehnologiile anterioare 2G&3G&4G, ci au un maxim apropiat 90%.

Sursa: Oxford Economics

Contribuția tehnologiei 5G la PIB-ul global este estimată de Oxford Economics, folosind diferite surse, între US$ 1.400 miliarde și US$ 3.500 miliarde pentru următorii 10-15 ani.

2. Piața mondială a furnizării de echipamente pentru rețele de telecomunicații

La nivel mondial principalii furnizori de rețele de telecomunicații sunt Ericsson, Huawei și Nokia cu cote de piață relativ apropiate 29%, 31%, repectiv 23% la furnizarea de echipament de rețea de acces radio (RAN).  

Dacă însă analizăm pe zone geografice cotele de piață în furnizarea de rețele de acces radio constatăm dominanța netă a fabricanților Ericsson și Nokia pe continentul Nord American și poziția puternică a fabricantului Huawei în Asia Pacific și Orientul Mijlociu & Africa. În Europa compețiția este ceva mai echilibrată cu cote de piață apropiate. 

Sursă: Oxford Economics

3. Impactul restricționării competiției în furnizarea de rețele de telecomunicații

Rezultatele studiului sunt bazate pe presupuneri legate de potențialele viitoare beneficii ale tehnologiei 5G (utilizări banale, cu costuri mai mici, sau utilizări sofisticate, necesitând investiții mai mari) dar și reacții la restricțiile asupra competiției concretizate în trei scenarii de cost/investiții: scăzut (utilizare banală - acces de mare viteză, substitut la fibra optică), mediu și ridicat (comunicații ultra reliabile, cu latență scăzută care permit aplicații critice în transport, sănătate, energie, etc. și care necesită investiții mai mari).

Pentru determinarea efectelor interzicerii unor competitori importanți Oxford Economics a folosit Modelul Economic Global dar și alte modele (de piață, industrii). Evaluarea impactului economic al restricționării competiției în furnizarea de echipamente de rețea 5G a folosit o modelare în trei etape:

- Impactul asupra costurilor investițiilor: s-a estimat creșterea costurilor investițiilor operatorilor de rețele în urma restricționării unui furnizor important folosind tehnici dezvoltate în colaborare cu dr. Martin Pesendorfer de la London School of Economics: modelul teoretic al oligopolului, tehnici de simulare a fuziunilor, dar și exemple din piețe.

- Impactul asupra instalării rețelelor 5G: s-a translatat creșterea costurilor investițiilor în întârzieri la instalarea rețelelor 5G folosind un model realizat în colaborare cu dr. Edward Oughton de la University of Oxford, care transformă creșterea costurilor investițiilor intr-o reducere a populației acoperite din fiecare țară, presupunând că se vor păstra cheltuielile de capital.

- Impactul asupra productivității și creșteri economice: Creșterea costurilor investițiilor și întârzierile în instalarea rețelelor 5G au fost traduse în încetinirea creșterii productivității folosind estimări ale beneficiilor tehnologiei 5G din diferite studii ale industriei sau academice. Creșterea mai mică a productivității se datorează parțial creșterii costurilor construirii rețelelor 5G și parțial investițiilor scăzute în tehnologia 5G și serviciile asociate provocate de întârzieri în instalarea rețelelor

Potrivit studiului, restricționarea unor jucători importanți de pe piață va conduce la:

- creșterea investițiilor operatorilor de comunicații mobile

- costuri de tranziție (creștere capacitate, etc.) pentru furnizori de rețele nerestricționați pentru a face față cererii crescute

- reducerea investițiilor în cercetare dezvoltare de către furnizorii nerestricționați Reduced

- reducerea profitului, eficienței operatorilor din cauza întârzierilor în instalarea rețelelor 5G

- probleme cu capitalul/finanțarea și costuri mai mare ale capitalului, costul crescut al capitalului conducând la întârzieri în instalarea rețelelor 5G

- scăderi ale productivității în sectorul de telecomunicații

- propagarea acestei productivități scăzute către economie

Studiul analizează impactul restricționării competiției asupra celor opt țări Australia, Canada, Franța, Germania, Japonia, India, Regatul Unit, și SUA, prezentând pentru fiecare țară cele trei scenarii referitoare la costuri.

Principalele concluzii ale studiului Oxford Economics

https://resources.oxfordeconomics.com/hubfs/Huawei_5G_2019_report_V7.pdf

sunt:    

- restricționarea unor furnizori importanți la construirea de rețele 5G crește costurile generale cu investițiile ale unei țări cu valori între 16 și 19% în scenariul de cost mediu. Pentru SUA aceasta înseamnă creșterea costului investițiilor cu US$1 miliard pe an în următoarea decadă. Și aceasta în condițiile în care fabricanții chinezi au o prezență aproape simbolică în SUA - Huawei are 2% cotă de piață în America de Nord!

- creșterea costurilor investițiilor ca urmare a restricționării competiției în furnizarea de rețele 5G va întârzia accesul la noile servicii a milioane de oameni în următoarea decadă. Pentru Germania acoperirea propusă de 90% din populație s-ar putea realiza cu o întrârziere de cel puțin un an în scenariul de cost mediu.

- întârzierea instalării rețelelor 5G va conduce la încetinirea inovației tehnice și a creșterii economice. Pentru Franța pierderea permanentă în PIB ar fi de US$8,3 miliarde în anul 2035 în scenariul mediu.

Restricționarea unor fabricanți importanți de echipamante de telecomunicații va duce și la modificarea cotelor de piață și întărirea poziției, mai ales, a fabricanților importanți rămași, în final la o piață mai puțin competitivă. Pentru calculul noilor cote de piață s-a presupus că prin restricționarea Huawei, fabricanții mari Ericsson și Nokia vor prelua clienții și cotele de piață ale acestuia. Astfel, cotele de piață ale operatorilor Ericsson și Nokia vor crește la 42%, respectiv 39%, astfel că piața se apropie de un duopol. 

Sursa: Oxford Economics

Competitivitatea unei piețe se poate măsura prin indexul Herfindahl Hirschman (HHI), definit ca suma pătratelor procentelor cotelor de piață, pentru o piață competitivă indexul trebuind să fie de cel mult 1800. Conform studiului Oxford Economics piața mondială a furnizorilor de rețele de telecomunicații nu este competitivă, indexul HH având anul trecut la nivel global valoarea 2348. Prin restriționarea fabricantului Huawei piața va deveni și mai necompetitivă, valoarea indexului crescând la 3454, aproape dublu față de valoarea de 1800 acceptată ca limită a unei piețe competitive. 

Sursă: Oxford Economics

Ca urmare a scăderii competiției prin restricționarea unor furnizori, costurile pentru implementarea tehnologiei 5G în cele opt țări, în scenariul mediu, vor crește cu valori între US$0,2 miliarde pentru Australia și US$1,4 miliarde pentru Japonia.

Sursă: Oxford Economics

Tabelul de mai jos prezintă concluziv impactul restricționării fabricanților chinezi asupra celor opt țări analizate pentru scenariul de cost (investiții) mediu.

Țara	Impactul prețului (Creștere % a costurilor investiiilor)	Scădere populație cu acces la 5G în 2023 (milioane)	Scădere PIB în 2035 (miliarde US$ la prețuri 2019)
Australia	8% - 27%	0 - 3,1	0,8 - 8,2
Canada	8% - 24%	2,2 - 5,7	1,0 - 6,7
Franța	9% - 29%	2,1 - 5,7	2,6 - 15,6
Germania	9% - 29%	3,8 - 10,0	2,4 - 13,8
Japonia	9% - 27%	7,2 - 9,1	5,3 - 34,3
India	8% - 27%	15,9 - 45,3	4,7 - 27,8
Regatul Unit	9% - 29%	3,9 - 10,4	1,8 - 11,8
SUA	8% - 24%	0 - 27,1	8,6 - 63,0

Sursa: Oxford Economics

Pentru Regatul Unit al Marii Britanii, care urma a lua o decizie privind accesul fabricanților chinezi la realizarea rețelelor 5G, restricționarea Huawei de la construirea rețelelor 5G ar duce, în scenariul de cost mediu, conform graficului de mai jos, la:

- întârzierea cu peste un an la realizarea acoperirii cu rețele 5G planificate de 90%,

- creșterea investițiilor cu US$400 milioane/an, sau 19%

- pentru 7,4 milioane (10,9%) locuitori se va întârzia accesul la servicii 5G

- pierderi permanente de US$6,2 miliarde în PIB până în anul 2035 provocate de întârzierea instalării rețelei 5G.

Sunt cifre care ar tebui să-i pună pe gânduri pe decidenții britanici și să-i determine să ia o decizie conformă cu interesele pe termen lung ale țării.

Care ar putea fi impactul economic al restricționării fabricanților chinezi de la realizarea rețelelor 5G din României? Dificil de estimat ...

Habemus Secretar de stat pentru telecomunicații!

După lupte seculare care au durat aproape trei luni, în fine ”telecomunicațiile” au secretar de stat în persoana domnului Dragoș C.L. Preda, numit în funcție în data de 21 Ianuarie 2020.

O prima declarație a noului secretar de stat face referiri la Poșta Română.

http://www.mt.gov.ro/web14/spatiul-media/comunicate-de-presa/2746-27012020c

Însă marile probleme cu care noul secretar de stat se va confrunta nu provin de la Poșta Română, ci din perioada de tranziție politică și problemele rămase de la vechea guvernare.

Cea mai grea problemă ar fi reînființarea ministerului telecomunicațiilor. Un sector cu o puternica importanta asupra evolutiei societatii si economiei (transformare digitala, economia 4,0, Romania Digitala, etc.) trebuie sa aiba o voce la masa guvernului,pentru a putea rezolva cât mai repede marile probleme cu care se confruntă sectorul.
https://nicolaeoaca.blogspot.com/search?updated-max=2019-11-02T19:22:00%2B02:00&max-results=7&start=4&by-date=false din 13 oct 2019
Un ministru poate rezolva mai ușor aceste probleme majore, de la masa guvernului, decât directorul unui departament dintr-un minister mamut a cărui voce nu ar putea fi auzită

Este grea datorită conjuncturii politice actuale (lipsa înțelegerii rolului sectorului) și datorită impactului pe care ”telecomunicațiile” trebuie sa-l aibă într-o economie modernă.

O problemă mai dificilă, prin complexitatea ei, ar fi implementarea tehnologiei 5G in România. Detalii la https://nicolaeoaca.blogspot.com/search?updated-max=2020-01-09T09:55:00%2B02:00&max-results=7 din 23 nov 2019

Aici marile obstacole sunt - reluarea licitației 5G,  memorandumul Romania - SUA & securitatea retelelor, condiții pentru implementarea tehnologiei 5G (ghiseul unic de autorizare infrastructura, proiecte pilot, ...), toate dificile în actualul context

În fine vânzarea Telekom Romania este o problema mai ales datorită insistenței proprietarilor de a vinde repede, complicația venind din statutul de proprietar al statului român și posibila concentrare a pieței. https://nicolaeoaca.blogspot.com/search?updated-max=2020-01-09T09:55:00%2B02:00&max-results=7 din 9 ianuar 2020

Restul problemelor (administrea activelor statului, orașe inteligente, etc.) par a fi minore într-o perioada cu puternice frământări politice.

Să-i urăm succes noului secretar de stat, pentru că telecomunicațiile românești și economia noastră au nevoie.   

Mai are nevoie România de fabricanții chinezi?

Furnizorii de echipamente de telecomunicații din România

Pe piața noastră sunt prezenți principalii furnizori de echipamente de telecomunicații din lume. O caracteristică importantă a pieței furnizorilor de echipamente de telecomunicații este procesul de concentrare început de mult timp.

Ericsson este prezent alături de noua sa achiziție - grupul Kathrein, având împreună o cifră de afaceri de €328 milioane în anul 2017 (pentru grupul Katherein nu s-au găsit rezultatele anului 2018), devenind un important furnizor de echipamente 5G prin integrarea achiziției.

Un alt jucător important este Nokia care a integrat achiziția sa Alcatel-Lucent și au avut împreună o cifră de afaceri de circa €100 milioane în 2018. Valoarea mare a cifrei de afaceri a operatorului Nokia din anii 2009 - 2011 a provenit de la fabrica de telefoane mobile de la Jucu, mutată în Vietnam în anul 2012.

Sursa: Ministerul Finanțelor

Huawei este un important furnizor de echipament 5G cu o cifră de afaceri de €407 milioane în anul 2018, provenind circa 50% din furnizarea de rețele de telecomunicații și circa 44% din vânzare de telefoane inteligente, tablete și accesorii. https://www.zf.ro/business-hi-tech/huawei-a-depasit-in-romania-pragul-afacerilor-de-400-mil-in-2018-dupa-o-crestere-de-41-18155211

Pe piață mai sunt prezenți, cu cifre de afaceri mai mici, Cisco, ZTE, Intrarom, etc.

Cel mai important furnizor, prin prisma veniturilor din rețele de telecomunicații, pare a fi grupul Ericsson & Kathrein cu o cifră de afaceri estimată la aproape €350 milioane în anul 2018, urmat de Huawei cu afaceri de circa €200 milioane și Nokia cu circa €100 milioane.  

Interzicerea fabricanților chinezi de la furnizarea de tehnologie 5G în România

Cum ar arăta acest peisaj dacă fabricanții chinezi ar fi înterziși? Să reamintim concentarea puternică suferită de piață de mai mulți ani.

Alcatel a achiziționat și fuzionat cu Lucent (provenind din Bell Labs), apoi Nokia a achiziționat Alcatel-Lucent astfel că astăzi există doar Nokia.

Ericsson a achiziționat în 2018 Kathrein și Romkatel, astfel că după fuziune vom avea doar Ericsson. În anul 2015 Ericsson a încheiat un partneriat strategic cu Cisco (Total Telecom, 9 nov 2015), pentru integrarea echipamentelor, răspuns la achiziția Alcatel Lucent de către Nokia.

Prin interzicerea fabricanților chinezi ar mai rămâne să furnizeze echipament 5G doar Ericsson și Nokia! O piață de peste €600 milioane cu doar doi jucători este departe de a fi una competitivă. Acest fapt este cu atât mai important cu cât economia noastră nu este prea dezvoltată: avem unul dintre cele mai mici PIB/locuitor și salariu mediu net din Uniunea Europeană, și deci putere de cumpărare scăzută.

Ar fi interesant de aflat și opinia Consiliului Concurenței despre acest proces combinat de concentrare a pieței, care nu a depins de noi, și acum de posibilă interzicere a unor jucători, care însă depinde de noi.

Costuri, prejudicii

Potrivit declarației președintelui ANCOM Sorin Grindeanu, citând estimări ale Comisiei Europene,

https://www.zf.ro/business-hi-tech/avertisment-al-operatorilor-de-telefonie-mobila-catre-autoritati-pentru-5g-in-romania-trebuie-sa-instalam-zeci-de-mii-de-antene-noi-daca-nu-reduceti-birocratia-intreg-proiectul-este-in-pericol-17684043

operatorii de comunicații mobile din România ar trebui să investească peste €2 miliarde, pentru a dezvolta reţele 5G în România până în anul 2025. Adică, în medie peste €0,5 miliarde/rețea, presupunând că vom avea patru operatori.

Dacă luăm în considerație faptul că operatorii Orange și Vodafone au investit fiecare în cele trei rețele 2G, 3G și 4G, peste €3 miliarde până în anul 2018, adică peste €1 miliard/rețea, valoarea de €500 milioane/rețea pare una minimală. În funcție de acoperire, costul noilor rețele 5G s-ar putea ridica la nivelul costurilor rețelelor anterioare, adică €1 miliard/rețea. Pentru patru rețele 5G suma s-ar putea ridica în timp la circa €4 miliarde. De reținut că valorile investițiilor de până acum au fost posibile în condițiile unei piețe relativ comptitive, cu mai mulți furnizori: Alcatel apoi Alcatel-Lucent, Ericsson, Huawei, Nokia, Kathrein, ZTE, etc.

Valoarea investițiilor va fi mai mare dacă fabricanții chinezi nu vor fi admiși la realizarea rețelelor 5G, deoarece ar rămâne doar doi furnizori. Cu cât vor crește costurile pentru realizarea unei rețele 5G este dificil de spus. Procentul ar putea fi exprimat cu 2 cifre, astfel că cele €4 miliarde ar putea deveni cel puțin €4,4 miliarde.

Nu se știe dacă interzicerea furnizorilor chinezi va fi retroactivă, adică dacă s-ar putea referi și la înlocuirea echipamentului deja instalat în rețelele existente 2G, 3G, 4G și 5G din România. Și în acest caz costurile precum și prejudiciile ar fi dificil de calculat, fiind posibil ca unii operatori să prefere să închidă unele rețele (3G, de exemplu). Pentru echipamentul Huawei aceste costuri s-ar putea estima ca fiind 50% din cifra de afaceri. Astfel, pentru perioada 2009-2018 furnizarea de rețele de telecomunicații ar putea avea valoare de minim €875 milioane. Am spus minim deoarece ponderea vânzărilor de telefoane inteligente și tablete a crescut în timp, fiind mai mică acum 10 ani. Din evoluția în timp a cifrei de afaceri se poate estima pentru anul 2019 cel puțin aceiași valoare din anul 2018, adica €200 milioane, din care circa €50 milioane ar putea fi pentru noile rețele 5G, astfel că suma totală ar depăși un miliard de euro. Operatorii vor trebui să adauge la această valoare cel puțin cheltuieli cu manopera la demontarea echipamentelor chinezești, precum și timpul de întrerupere și disfuncționalitățile rețelelor respective.

Întârzierile în lansarea tehnologiei 5G provocate de interzicerea fabricanților chinezi ar duce, de asemenea, la încetinirea inovației tehnologice, productivitate scăzută și la creștere economică redusă. Ca atare ar trebui luate în considerație populația căreia i s-a întârziat accesul la serviciile 5G precum și pierderile permanente în PIB.

Compensarea costurilor provocate prin interzicerea fabricanților chinezi

Cheltuielile în plus precum și prejudiciile create vor trebui compensate de către autoritățile care le-au creat prin mijloace la îndemână:

- acordare licențe 5G gratis,

- utilizare spectru gratis,

care însoțite de obligații de acoperire rapidă ar putea fi șocul prin care România ar putea evada de pe penultimul loc din clasamentul DESI. 

În funcție de condițiile impuse față de utilizarea echipamentelor chineze se va calcula numărul de licențe oferite gratuit, precum și durata scutirii de tarifare a utilizării spectrului.

România are nevoie de competiție pe piața echipamentelor, România are nevoie de fabricanții chinezi!

România este o țară cu PIB/locuitor și salariu mediu net mic (printre cele mai mici din UE) și în consecință venitul mediu pe SIM mic - circa €6. Dacă România ar interzice accesul fabricanților chinezi la realizarea rețelelor 5G am avea o implementare întârziată. Prețurile mai mari ale echipamentelor ar fi o mare problemă pentru piața noastră, o piață cu putere de cumpărare scăzută și sensibilă la preț - cheltuielile investiționale mai mari se vor transfera în prețul cu amănuntul, conducând la o adoptare greoaie, întârziată, influențând dezvoltarea economiei noastre și mai ales procesul de transfomare digitală.

Deși economii mult mai dezvoltate din Europa și lume ar putea suporta mai ușor interzicerea fabricanților chinezi, majoritatea țărilor din Uniunea Europeană nu o fac, criteriile timp/investiții și, mai ales, competitivitatea economiilor naționale sunt socotite foarte importante.

În acest context, își poate permite România să interzică participarea fabricanților chinezi la realizarea rețelelor 5G? Cred că NU!

Pentru a evita aceste cheltuieli în plus și prejudicii, dar mai ales pentru a evita întârzierile, distanțarea României în coada clasamentului DESI, adică rămânerea în urmă a economiei noastre, România ar trebui să permită fabricanților chinezi să participe la realizarea rețelelor 5G, desigur cu criterii de securitate ADECVATE.