Memorandumul România-SUA, o abordare europeană!

În plin proces de pregătire a licitației 5G de către ANCOM, guvernele României și SUA semnau în 20 august 2019 un memorandum care viza accesul fabricanților de echipamente de telecomunicații la construirea noilor rețele 5G, urmare a acordului celor doi președinți, memorandum care avea sa influențeze și chiar să blocheze licitația 5G din România.

Memorandumul România - SUA

Memorandumul prevede criterii privind selectarea furnizorilor de echipamente pentru viitoarele rețele 5G:

https://www.comunicatii.gov.ro/wp-content/uploads/2019/11/memorandum-5g.pdf

- să nu fie sub controlul unui guvern străin,

- să aibă o structură a acționariatului transparentă,

- să fi avut în timp un comportament corporatist etic și să fie sub un regim juridic care aplică practici corporatiste transparente

Două luni mai târziu, în 31 octombrie 2019, ANCOM anunța amânarea licitației 5G pentru prima parte a anului 2020, unul dintre motive, poate cel mai important, fiind necesitatea transpunerii în plan local a memorandumului semnat de către guvernele Romaniei si SUA.

Accesul fabricanților chinezi: miza memorandumului România - SUA.

Memorandumul 5G viza accesul fabricanților chinezi la construirea noilor rețele 5G, rețele mult mai complexe și mai vulnerabile prin multitudinea obiectelor conectate, adică a punctelor de acces.

Ce ar însemna blocarea fabricanților chinezi? O piață cu mai puțini competitori - doi? - necompetitivă, care ar putea duce la creșterea prețului echipamentelor de telecomunicații și la termene de  livrare mai lungi, adică o adoptare mai greoaie a serviciilor 5G, într-o țară, România, care se ”bate” cu Bulgaria pentru ultimul loc din clasamentul DES(2019) și pentru care tehnologia 5G ar putea fi șocul care să-i permită saltul spre mijlocul clasamentului.

Ce se întâmplă în țările Uniunii Europene

România nu este singura țară care a semnat un astfel de memorandum, Estonia fiind ultima, în 4 nov 2019. Și alte țări din Uniunea Europeană au avut discuții pe această temă cu SUA, securitatea rețelelor fiind extrem de importantă pentru noua tehnologie.

În aceste condiții marea majoritate a țărilor din Uniunea Europeană au permis totuși accesul fabricanților chinezi la construirea rețelelor 5G. Asfel, în 26 nov 2019, Franța anunța că va permite accesul companiei Huawei la construirea rețelelor 5G, https://telecoms.com/501102/france-wont-block-huawei-from-its-5g-network/. Franța se adăuga Germaniei (14 oct 2019), Ungariei (5 nov 2019), Poloniei, Italiei, Elveției, Olandei, Norvegiei, Belgiei, Spaniei, Austriei. La listă s-ar putea adăuga Grecia, Cehia, Finlanda, Danemarca, Bulgaria, despre care nu am găsit referințe că ar interzice accesului fabricanților chinezi. Ultima țară care se adăugă acestei liste a fost Portugalia, care în 5 decembrie 2019 anunța folosirea echipamentelor produse de Huawei la realizarea rețelelor 5G - https://www.totaltele.com/504432/Portugal-gives-Huawei-the-green-light-for-5G. 

Suedia transfera în 15 oct 2019 responsabilitatea deciziei la forțele armate și de securitate pentru ca în 18 nov 2019 să amâne licitația 5G deoarece în anul 2020 urma să intre în vigoare o  nouă lege a telecomunicațiilor cu noi prevederi despre securitate. Anglia amânase decizia pentru 12 dec 2019, existând presiuni pentru a permite accesul fabricanților chinezi pentru realizarea proiectelor/acoperirii propuse, dar decizia pare a fi afectată de alegeri. În ultima vreme a apărut și opoziție la accesul fabricanțiilor chinezi, fără însă a se lua o decizie. Chiar și SUA au devenit mai îngăduitoare - în 18 nov 2019 extind cu 90 zile licențele pentru afaceri cu Huawei. 

Ce ar trebui? O abordare europeană a problemei fabricanților chinezi!

România este o țară cu PIB/locuitor și salariu mediu net mic (printre cele mai mici din UE) și în consecință venitul mediu pe SIM este mic - circa €6. Dacă România ar interzice accesul fabricanților chinezi am avea o implementare întârziată, care nu ar fi o  problemă mare de vreme ce nu prea există entuziasm local: OUG114/2018, amânarea licitației 5G, desființarea ministerului ”telecomunicațiilor”. Competiți redusă și prețurile mai mari ale echipamentelor ar fi însă o problemă deosebită pentru piața noastră, o piață cu putere de cumpărare scăzută și sensibilă la preț - cheltuielile investiționale mai mari se vor transfera în prețul cu amănuntul, conducând la o adoptare greoaie, întârziată a noilor servicii.

Ce ar trebui făcut? Ar trebui elaborat un Set de instrumente pentru securitatea rețelelor ADECVAT, care să acopere și temerile relevate în memorandumul România - SUA și care să fie inclus în documentația licitației 5G. Probabil documentul ce va fi prezentat de Comisia Europeană și ENISA în acest an ar putea ajuta, dând o soluție pentru toate țările Uniunii Europene.

România este țară membră a uniunii Europene și ar trebui să aibă o poziție comună cu celelalte statele ale Uniunii Europene. În 27 nov 2019, cancelarul german Angela Merkel cerea o poziție comună din partea țărilor europene cu privire la implicarea fabricanților chinezi în implementarea rețelelor 5G, argumentând că semnalele mixte ar putea fi dezastruoase pentru Europa. https://www.mobileworldlive.com/featured-content/top-three/merkel-calls-for-united-european-front-on-china-5g/?ID=a6g1r0000010830AAA&JobID=328463&HE=514ec4ed0463954133ea611eaa22e364702b7c83646c2f327f2abd4bd0076fd3&utm_source=sfmc&utm_medium=email&utm_campaign=MWL_20191127&utm_content=https%3a%2f%2fwww.mobileworldlive.com%2ffeatured-content%2ftop-three%2fmerkel-calls-for-united-european-front-on-china-5g%2f

Unul dintre cele mai mari pericole pentru regiune ar fi ca „țările individuale din Europa să aibă fiecare propriile lor politici față de China”. Merkel a mai spus că Germania și Franța ar trebui să fie primele care să convină asupra unei abordări comune față de China, urmată de o poziție europeană mai largă.

Cum și Franța și Germania au permis accesul fabricanților chinezi la construirea noilor rețele 5G, cancelarul Merkel îndeamna celelalte țări membre ale UE să se alăture propunând o abordare comună, care ar trebui să acopere temerile de securitate din memorandumul propus de SUA. Însă, în ultima vreme poziția cancelarului Merkel pare a fi contestată de unii politicieni.

Declarația cancelarului Merkel poate fi citită și în contextul rămânerii în urmă a Uniunii Europene în implementarea tehnologiei 5G față de SUA și de unele țări din Asia, admiterea fabricanțior chinezi contribuind la accelerara implementării noii tehnologii.

Și-ar putea permite România să facă notă discordantă în UE? Nu!

România, țară membră a Uniunii Europene nu își poate permite o abordare proprie în privința memorandumului cu SUA, ci una comună cu țările membre, pentru a păstra un ritm de dezvoltare adecvat.

Denominarea în LEI a tarifelor serviciilor de comunicații mobile!

Telecomunicațiile românești sunt marcate de o anomalie care durează de multă vreme, chiar de la lansarea telefoniei mobile și pe care o tot semnalez de peste 10 ani - denominarea în EURO a tarifelor pentru serviciile de comunicații mobile. Tarifele serviciilor de comunicații fixe au fost și au rămas denominate în lei. Astfel pe facturile comune cu servicii de comunicații la punct fix și mobil se poate observa constanța relativă în timp a tarifelor în lei pentru comunicații fixe, care au tarifele denominate în lei și variația continuă, lunară a tarifelor în lei a servicilor de comunicații mobile, după cursul de schimb al monedei naționale.

Marii operatori Orange, Vodafone, Telekom, RCS&RDS au tarifele serviciilor de comunicații mobile denominate în Euro, în timp ce operatorii de comunicații fixe UPC România, RCS&RDS, RomTelekom, AKTA, etc. au tarife denominate in lei (telefonie, Internet, TV). Chiar și ANCOM, autoritatea de reglementări a telecomunicațiilor, denomineaza în Euro tarifele (terminare, etc.), prețurile (licențe, etc.) !

De ce sunt denominate în EURO tarifele din comunicații mobile atâta vreme cât moneda națională este Leul? Din comoditate ? Din neîncredere în moneda națională? Unii operatori de comunicații mobile motivează aceasta prin cheltuieli de capital mai ales, care se fac in Euro, fluctuația parității monedei naționale față de euro făcând imprevizibilă suma în lei a importurilor în Euro. Oare pentru rețele de comunicații la punct fix nu se fac importuri în Euro și nu apare aceiași problemă? Este o poziție și de comoditate a operatorilor noștri, care transferă astfel riscul valutar către cele circa 26 milioane SIMuri existente pe piața noastră, adică către cele 20 milioane de români utilizatori. Ca urmare, utilizatorii finali nu știu ce sume au de plătit (lunar) pentru servicii cu tarife denominate în Euro. Mai mult, în perioade de turbulențe ale monedei naționale utilizatorii finali plătesc mai mult pentru același serviciu, alimentând astfel inflația. Deprecierea continuă din ultimii ani a leului față de euro a scumpit continuu serviciile de comunicații mobile.

De ce ar trebui denominate în lei tarifele serviciilor de comunicații mobile? In primul rând, pentru că moneda națională este leul. Ca urmare, marea majoritate a românilor au salariile denominate in lei și nu în Euro, astfel că tarife denominate în Euro devin impredictibile la plată. Marea majoritate a bunurilor, produselor și serviciilor pe care românul le cumpără din salariul denominat și plătit în lei au prețurile denominate in lei. Ceapa, merele, roşiile, chiar şi cele importate, au preţuri în lei. Tarifele celorlalte servicii consumate de români sunt denominate în lei: apa, electricitate, gaze, servicii medicale, etc. Apoi, în România contabilitatea companiilor, inclusiv a operatorilor de telecomunicații, se ține în moneda națională, leul. În fine, un ultim argument poate fi și faptul că trecerea la moneda națională Euro nu pare iminentă, pentru a spera prea curând la denominarea în Euro a salariilor.  

Câteva considerente macroeconomice - în ultimii ani leul a pierdut constant teren în raport cu Euro (de la 4,4450 lei/euro valoare medie în anul 2015 la 4,7452 lei/euro în anul 2019), iar inflația s-a menținut la valori de 3-4%, astfel că riscul pentru utilizatori este în creștere. Nici viitorul nu arată prea bine pentru românul utilizator al serviciilor de comunicații mobile - predicțiile spun ca leul va continua să piardă teren fața de euro! Ca atare români vor continua să plătească mai mult în lei pentru serviciile de comunicații mobile. Trebuie spus că pentru predictibilitatea cheltuielilor in lei aferente importurile denominate în Euro, operatorii noștrii de telecomunicații au la îndemână hedging-ul care minimizează riscul și cheltuielile financiare. Nu și românii utilizatori finali!

Telecomunicațiile din România ar trebui să revină la normalitate, la tarife denominate în lei, așa cum era înainte de lansarea pe scară largă a servicilor de telefonie mobilă.

Tonul ar trebui să-l dea autoritățile și în primul rând ANCOM, autoritatea de reglementări, și ”ministerul telecomunicațiilor”, care ar trebui să-și denomineze în lei toate tarifele și prețurile cu care lucrează: tarife de interconectare, tarife de închiriere, tarife de utilizare a spectrului, prețurile licențelor, etc. și să ceară operatorilor să facă același lucru.

Apoi, Consilului Concurenței ar trebui să analizeze dacă nu sunt create probleme concurențiale pe o piața cu tarife denominate în mai multe monede, dacă nu sunt create avantaje prin utilizarea unor monede.

Și nu în ultimul rând, ANPC, care are menirea să protejeze utilizatorii finali având printre atribuții ”să propună Guvernului spre adoptare şi să avizeze proiecte de acte normative în domeniul protecţiei consumatorilor…”, ar trebui să propună guvernului, împreună cu celelate autorități, un proiect de act normativ pentru protejarea consumatorul român de servicii de comunicații mobile prevăzând obligativitatea denominării tarifelor în lei, moneda națională a României.

Sau, poate însuși guvernul va decide sa ia măsuri pentru înlăturarea acestei anomalii!

În atenția domnului prim ministru Ludovic Orban,

În atenția domnului ministru Lucian Nicolae Bode,

Nu distrugeți competiția în telecomunicații!

Astăzi, 4 decembrie 2019, a apărut în presă știrea că o delegație Deutsche Telekom a avut o discuție cu decidenți de vârf din guvernul României reiterând problema vânzării activelor Telekom Romania, solicitând probabil acordul statului român, acționar Telekom Romania.

https://www.zf.ro/business-hi-tech/srini-gopalan-indianul-care-raspunde-de-romania-in-boardul-deutsche-telekom-i-a-prezentat-premierului-orban-planurile-de-vanzare-a-telekom-romania-18653711

Vânzarea întregii afaceri (comunicații la punct fix și la punct mobil) aceluiași cumpărator nu ar fi o problemă. S-ar schimba doar structura acționariatului, rămânând tot patru operatori de comunicații mobile. Foarte, foarte periculoasă este ”vânzarea pe bucăți” - afacerea de comunicații mobile, fostul Cosmote Romania, unui operator de comunicații mobile din România: RCS&RDS, de exemplu. O astfel de vânzare ar duce la dispariția de pe piață a unui operator de comunicații mobile, rămânând doar TREI: Orange, Vodafone și RCS&RDS.

S-ar crea o concentrare puternică pe piața comunicațiilor mobile, care va afecta puternic românii prin cresterea puternică a preturilor. Cu efecte ireversibile! După achiziție și fuziune, ar putea urma, pe termen mediu (unu sau doi ani), creșteri serioase (două cifre) ale tarifelor cu amănuntul pentru serviciile de telecomunicații, mai ales la punct mobil, care dacă nu vor fi însoțite de creșteri la fel de serioase ale salariiilor vor afecta românii consumatori de servicii de telecomunicații.

In tările vest europene sunt de regulă patru operatori. Sunt țări care au pornit cu trei operatori de telefonie mobilă și unde foarte greu a intrat al patrulea. Franta are patru operatori, prin intrarea Iliad, intrare târzie și dificilă din cauza opoziției operatorilor existenți. În anul 2004, Franţa avea una dintre cele mai mici densităţi ale telefoniei mobile din vestul Europei, 70%, o piaţă cu trei operatori: Orange (cca ½ din utilizatori), SFR (cca 1/3) şi Bouygues. Conform Financial Times din 14 iulie 2004, piaţa franceză era într-un “echilibru stabil, dacă nu chiar un cartel”. Astfel că autoritatea de reglementări din Franţa a amendat cei trei operatori cu peste €600 milioane pentru dominare colectivă și a demarat preparativele pentru introducerea operatorilor de rețele mobile virtuale. Problema competiției s-a rezolvat însă mai târziu, numai după intrarea Iliad, un fel de RCS&RDS francez!

Germania a avut șase operatori după licitația 3G din anul 2000, acum au ramas doar patru. Patru sunt si in Anglia, deși în anul 2000 s-au acordat cinci licențe 3G.

Patru este cifra minima pentru o competiție decentă (indexul Herfidhal Hirschman cere șase operatori!) și nu ar trebui sa renuntam la ea, deși unii operatori din Europa doresc concentrarea pietei. Sa ne aminitm ce a insemnat pentru competiția din Romania intrarea celui de al patrulea operator, RCS&RDS, dupa acordarea licenței 3G în anul 2006, cum au evoluat tarifele, calitatea serviciilor.

De regulă în cazul unor achiziții și fuziuni între mari companii se cere acordul statului în care opereaza entitatea achiziționată, sau chiar al Comisiei Europene, cum a fost cazul achiziției a unor active Liberty din Europa de catre Vodafone. În cazul nostru, va trebui să se ceară mai întîi aprobare de la autoritățile competente naționale: Consiliul Concurenței, ANCOM, dar și de la guvern, care deține un pachet important de acțiuni (45,99%) din RomTelecom și indirect și în Cosmote Romania și care are preemțiune în cazul vânzării. Aprobarea ar trebui să asigure că nu se vor produce perturbări competiționale, concentarea pieței.

Ce ar trebui făcut? Decizia asupra aprobării vânzării deținerilor OTE din România ar trebui să se ia NUMAI după ce se  PRIMEȘTE și OFERTA DE VÂNZARE a fostului COSMOTE ROMÂNIA. Și să se aprobe tranzacțiile doar dacă această ofertă de vânzare a fostului Cosmote România asigură existența în continuare a PATRU operatori de comunicații mobile în România. Ambele oferte ar trebui analizate împreună.

Domnule prim ministru Ludovic Orban, domnule ministru Lucian Bode, sper să nu permiteți distrugerea competiției în telecomunicațiile noastre.  Domnule ministru sper să nu rămâneți în istorie ca cel care a semnat actul care să ducă la dispariția unui operator de comunicații mobile, contribuind ireversibil la slăbirea compețiției și la creșterea tarifelor, în detrimentul românilor consumatori de servicii de telecomunicații.

Știu că guvernul are mare nevoie de bani, dar nu sacrificați ireversibil viitorul încercând a ”cârpi prezentul”!