Despre tarifele de roaming în UE si 

contribuția europarlamentarilor României

În ultima vreme, diverși reprezenanți ai PNL declară că europarlamentara Ioana Adina Vălean a redus tarifele de roaming în UE, lucru nu întocmai adevarat.

Reducerea tarifelor de roaming a fost initiată de comisarul Viviane Reding si continuată de actualul comisar pentru Agenda Digitală Nelie Kroes. Viviane Reding a fost cea care a ințiat și coordonat primele regulamente privind roamingul în țările UE - nr. 717/27 iunie 2007 și nr. 544/18 iunie 2009, cu scopul de a limita valoarea tarifelor de roaming în țările UE, uriașe înainte de 2007. Comisarul Nelie Kroes a continut reforma începută de Viviane Reding lansând noi regulamente cu scopul de a elimina tarifele de roaming, inerent pentru piața unică (regulamentul nr. 531/13 iunie 2012, etc.). Aceste regulamente ale roamingului au fost elaborate și propuse de echipa comisarilor respectivi (Reding sau Kroes) și au parcurs etapele consultării între diferitele foruri europene - industrie, Parlament, Consiliu, etc. Ioana Adina Vălean în calitate de membră al Parlamentului European s-a întilnit cu regulamentul de roaming în etapa de consultare cu Parlamentul, etapă în care propunerile Comisiei Europene suferă uneori modificări. În această etapă intervine și lobby-ul consumatorilor, dar mai ales al industriei (mari operatori, asociații ale operatorilor, etc.) cu scopul de a întârzia sau modifica valorile propuse de către inițiatorii regulamentului, veniturile din roaming având o pondere importantă în totalul veniturile operatorilor

De exemplu, lucrul la al treilea regulament de roaming a început cu o consultare, IP/10/1679, lansată de către Comisia Europeană (CE) în 8 dec 2010, prin care aceasta dorea opiniile clienților, firmelor, operatorilor de telefonie mobilă și autorităților publice privind piața de roaming pentru telefonia mobilă în UE. Regulamentele anterioare au stabilit plafoane pentru prețurile de consum ale serviciilor în roaming (telefonie, SMS), dar încă nu exista o piață unică competitivă a serviciilor de roaming, operatorii stabilind prețuri apropiate de plafoanele reglementate și realizând astfel marje ridicate pentru aceste servicii. Obiectivul stabilit prin Agenda digitală pentru Europa este ca diferența dintre tarifele de roaming și cele naționale să se apropie de zero până în 2015. Consultarea invita la evaluarea normelor UE în materie de roaming, solicitând idei despre cele mai bune metode de sporire a concurenței pe piața serviciilor de roaming, protejând în același timp interesele consumatorilor și firmelor din Europa.

A urmat reducerea anuală a tarifelor de roaming, referința IP/11/814 din 30 iunie 2011, astfel că de la 1 iulie 2011, tarifele serviciilor de roaming cu amănuntul au scăzut la €0,35/minut pentru apelurile efectuate și la €0,11/minut pentru apelurile primite.

În 6 iulie 2011, Comisia Europeană prezenta o propunere, IP/11/835, vizând o soluție pe termen lung la problema costului ridicat al utilizării în roaming a dispozitivelor mobile în UE. Propunerea introducea măsuri de stimulare a concurenței, permițând clienților să încheie, de la 1 iulie 2014, un contract pentru servicii mobile în roaming separat de contractul de servicii de comunicații mobile naționale utilizând același număr de telefon. Operatorilor de rețele mobile, inclusiv operatorilor de rețele mobile virtuale, li se oferea dreptul de a utiliza rețelele altor operatori, la prețuri cu ridicata reglementate, încurajând astfel concurența pe piața serviciilor de roaming. Propunerea aborda cauza principală a problemei, absența concurenței pe piața serviciilor de roaming, oferind consumatorilor mai multe opțiuni și facilitând accesul operatorilor alternativi la piața serviciilor de roaming, vizând astfel realizarea obiectivului stabilit în Agenda digitală pentru Europa: diferența dintre tarifele serviciilor de roaming și cele naționale să se apropie de zero până în 2015.

Propunerea reducea în continuare plafoanele tarifare cu amănuntul pentru serviciile de voce și SMS și introducea un nou plafon tarifar cu amănuntul pentru serviciile mobile de date. De la 1 iulie 2014, consumatorii de roaming urmau să plătească maxim €0,24/minut la efectuarea unui apel, maxim €0,10/minut la recepționarea unui apel, maxim €0,10 pentru transmiterea unui SMS și maxim €0,50/megabait pentru descărcarea de date în roaming (facturare per kilobait utilizat).

Propunerea a fost înaintată către Parlamentul European, care beneficia și de ajutorul BEREC, care spre finele lunii august 2011, prezenta Parlamantului European analiza sa asupra regulamentului de roaming propus, analiză care împărtășea o mare parte din concluziile CE, atrâgând însă atenția asupra unor probleme tehnice și competiționale

Potrivit Reuters, citată de Telecomper în 1 februarie 2012, Parlamentul, în urma analizei propunerii CE, propunea tarife mai mici, fiind citată Angelika Niebler, raportor, responsabil din partea Parlamentului cu regulamentul de roaming. Propunerea Niebler reducea la jumătate tariful apelurilor primite, €0,05/minut în 2014 și al mesajelor SMS, €0,05.

Plafoane tarifare ale prețurilor cu amănuntul și cele propuse (fără TVA)

	Iul 2008	Iul 2009	iul 2010	Iul 2011	Iulie 2012		Iulie 2014
Euro					Kroes	Niebler	Kroes	Niebler
Apel originat	0,46	0,43	0,39	0,35	0,32	0,20	0,24	0,10
Apel primit	0,22	0,19	0,15	0,11	0,11	0,07	0,10	0,05
SMS trimis		0,11	0,11	0,11	0,10	0,07	0,10	0,05
1 MB date					0,90	0,50	0,50	0,20

Au intervenit și grupurile de lobby reprezentând consumatorii: Europeans for Fair Roaming cerea, la începutul lunii februarie 2012, membrilor Parlamentului acțiuni decisive contra tarifelor excesive pentru roamingul de date. Aceștia apreciau că noul regulament merge în direcția potrivită, însă limitările tarifelor de roaming sunt mult prea mari.

Pe de altă parte, asociaţiile operatorilor de telecomunicații respingeau planul europarlamentarilor de a reduce tarifele serviciior de roaming într-un ritm mai alert decât cel propus de CE. GSMA, asociaţie care grupa circa 800 operatori de telefonie mobilă, era îngrijorată de propunerea de a reduce în continuare tarifele serviciilor în roaming, considerând o nouă reducere "contraproductivă" - nu va ajuta la dezvoltarea unei pieţe dina­mice şi va descuraja intrarea unor noi jucători pe piaţă.

Conform MEMO/12/227 din 28 martie 2012, Comisia Europeană, parlamentarii europeni şi reprezentanții Consiliului au ajuns la un acord preliminar pentru reducerea tarifelor de roaming pentru serviciile de voce, text şi Internet mobil potrivit IP/11/835 - din iulie 2014 tarifele apelurilor originate nu pot depăşi €0.19/minut, iar cele primite €0,05/minut. Pentru SMSuri s/a stabilit un plafon de €0,06/minut, iar pentru transferul datelor €0,20/megabyte.

Plafoane tarifare aprobate (fără TVA)

Euro	Iulie 2011	Iulie 2012	Iulie 2013	Iulie 2014
Apel originat	0,35	0,29	0,24	0,19
Apel primit	0,11	0,08	0,07	0,05
SMS trimis	0,11	0,09	0,08	0,06
1 MB trimis		0,70	0,45	0,20

Regulamentul permite consumatorilor să semenze din iulie 2014 un contract pentru servicii de roaming de la un alt furnizor de servicii decât propriul operator național, păstrând același număr de telefon. Din iulie 2014, operatorii de rețele virtuale și revânzători vor primi acces la rețelele altor operatori la prețuri en-gros reglementate în scopul de a oferi servicii de roaming concurente.

Acordul era un compromis între tarifele propuse iniţial de Comisia Europeană şi cele ale Parlamentului European din februarie, discuţiile din Parlamentul European privind reducerea tarifelor durând nouă luni.

În 10 mai 2012, Parlamentul European vota noile tarife pentru servicii în roaming în UE, iar în 30 mai 2012 și Consiliul de miniștri al UE aproba noul regulament. În 28 iunie 2012, prin IP/12/709, CE publica noile tarife pentru servicii în roaming valabile de la 1 iulie 2012.

Similar raportorului Angelika Niebler în 2012, Adina Vălean a fost raportor al Parlamentului European pentru tarifarea serviciior de roaming din țările UE prezentându-și raportul în 3 aprilie 2009. Atunci, comisarul Viviane Reding propusese, MEMO/08/578 din 23 sept 2008, reducerea tarifelor apelurior originate la €0,43/minut din iulie 2009, €0,40 din iulie 2010, €0,37 din iulie 2011 și €0,34 din iulie 2012, a tarifului apelurior primite la €0,19/minut din iulie 2009, €0,16 din 2010, €0,13 din 2011 și €0,10 din 2012 și €0,11 pentru un SMS trimis. Tarifele negociate și aprobate de forurile competente (Parlament, Consiliu, etc.) au fost: pentru apeluri originate - €0,43/minut din iulie 2009, €0,39 din 2010, €0,35 din 2011, pentru apeluri primite - €0,19/minut din iulie 2009, €0,15 din 2010 și €0,11 din 2011, pentru SMS transmis €0,11 din 2009 până în 2011. Se observă că Parlamentul European a redus tarifele propuse de către Comisia Europeană deabia începând cu anul 2010, probabil în ”mandatul” Niebler!

De aici și până a spune ca o europarlamentară din România a redus tarifele de roaming din UE este cale lungă. Afirmând acest lucru în mod insistent i-ar putea face pe cei care nu cunosc să credă că România, prin reprezentanții săi, chiar a fost în stare să reducă tarifele de roaming din UE, fapt departe de adevăr.   

Decât sa spună ce au făcut acum câțiva ani, candidații ar fi trebuit, mai degrabă, să propună obiective pentru viitorul mandat: accesul la Internet, drept fundamental sau măcar în sfera serviciului universal; interzicerea comercializării terminalelor codate; eliminarea tarifelor de terminare în rețele mobile; reducerea duratei maxime a unui contract la 12 luni.

Publicat și în ziarul BURSA din 19 mai 2014

Noile tarife de interconectare cu rețele de comunicații mobile și ”revoluţia in telcomunicaţii”

Ziarul Finaciar publica în numărul său din 31 martie 2014, cu o zi înainte de intrarea în vigoare a noilor tarife de interconectare, un articol care avea în titlu ”revoluție în telecom”. Entuziasmul articolului se baza pe reducerea relativ mare, de la c€3,07/minut la c€0,96/minut, adică cu circa 69%, de la 1 aprilie 2014 a tarifelor de terminare a convorbirilor în rețelele mobile. Procentual este o valoare mare, cauzată de unele întârzieri în punerea pe costuri a terifelor de interconectare cu rețelele de telefonie mobilă. Aplicarea noilor tarife era un act de intrare in normalitate a României, care avea tarife de interconectare cu rețelele mobile mai mari decât media UE deși economic suntem cu mult sub media UE.

Poate declanșa și realiza această etapă în punerea pe costuri a tarifelor de interconectare cu rețelele mobile ”revoluția în telecom” clamată de articol?   

Trebuie spus că aceste valori pentru tarifele de interconectare cu rețelele mobile se aplica numai în relațiile dintre operatori. Adică operatorii își vor deconta traficul terminat în rețelele mobile la noul tarif de c€0,96/minut, reducându-și astfel cheltuielile. Pentru ca aceste reduceri de tarife să aibă un impact și asupra societății ar trebui să fie transferate imediat în tarifele cu care operatorii vând serviciile de telefonie mobilă utilizatorilor finali, adică minutul de convorbire terminat în altă rețea mobilă să fie mai scump doar cu circa c€1 decât minutul terminat în rețeua de origine. Câtă vreme tansferul reducerii către utilizatorul final nu se realizează, ”revoluția” se va simți doar în contul de profit și pierderi ai operatorilor de comunicații mobile.

Conform Ziarului Financiar din 14 august 2013, Orange, Vodafone, Cosmote şi RCS&RDS şi-au asumat în faţa Consiliului Concurenței obligaţia de a avea în ofertă planuri tarifare pentru toate categoriile de clienţi care să includă minute de apeluri către orice reţea. Era rezultatul unei investigații declanșată cu doi ani în urmă de către Consiului Concurenței, investigaţie ce avea în vedere un posibil abuz de poziţie dominantă al fiecărui operator în propria reţea. Cei patru operatori practicau tarife diferenţiate de terminare a apelurilor în funcţie de originea acestora, diferenţa dintre tarifele apelurilor iniţiate şi terminate în aceeaşi reţea şi cele terminate în alte reţele fiind excesivă, potrivit Consiliului Concurenței, ducând la prejudicierea utilizatorilor care vor plăti tarife mai mari şi putând astfel ”afecta mediul concurenţial prin limitarea dezvoltării reţelelor mai mici, menţinerea artificială a cotelor pe piaţa de retail, afectarea migrării utilizatorilor către alte reţele“. Începerea ”revoluției” este, deci, condiționată de modul cum își vor respecta operatorii de comunicații mobile angajamentele de a transfera către utilizatorii finali aceste reduceri și de modul cum va monitoriza Consiliul Concurenței respectarea acestor angajamente.

Presupunând că această reducere a tarifelor s/a transferat către utilizatorul final al serviciilor de telefonie mobile, tot nu putem spune că aveam o ”revoluție în telecom”. Tarifele de interconectare cu rețelele mobile sunt încă mari și mult mai mari decât cele pentru rețelele fixe, astfel că asistăm în continuare la subvenționarea telefoniei mobile, afacere încă în dezvoltare, de către telefonia fixă, afacere aflată în partea descendentă a ciclului de viață.

Telefonia mobilă a fost lansată la începutul anilor 90’, la câţiva ani după primele mişcări de liberalizare a telefoniei fixe din SUA şi Anglia, dar înainte de liberalizarea din Europa. Nu s-a considerat necesară reglementarea acestei noi pieţe fiind socotită competitivă, având mai mulţi competitori. Aceasta a făcut ca tarifele să fie stabilite de către operatori, care speculând marele avantaj al telefoniei mobile, mobilitatea, au impus tarife mari, atât în interiorul reţelei, dar mai ales în afara ei.

Tarifele de interconectare cu reţelele mobile au fost mult prea mari de la început şi deabia în ultimii ani au intrat în vizorul Comisiei Europene printro schemă de reducere în timp. Înca din 2004 atrăgeam atenţia că tarifele de interconectare cu reţelele mobile ar trebui să fie mai mici decât cele în reţelele fixe şi că telefonia fixă, o afacere în stagnare, subvenţiona telefonia mobilă prin aceste tarife mari.

Autoritatea de reglementare, ANCOM, ar trebui sa intervină accelerând punerea pe costuri a tarifelor de terminare în reţelele mobile aşa cum fac ţările UE. De exemplu, conform Scoreboard 2013,  tariful de terminare în Franţa era de c€0,84/minut, faţă de c€3,07/minut în România anului 2013 și chiar c€0,96/minut de acum, deşi PIBul/locuitor sau puterea de cumpărare la noi este mult mai mică decât în Franţa. Cu c€3,07/minut, România se situa peste media UE25 de c€2,33/minut. Paradoxal este că tarifele de terminare în reţelele mobile sunt de câteva ori mai mari decât cele în reţelele fixe (scăzute și ele de la c€0,67 la c€0,14/minut). Astfel, c€0,5/minut ar putea fi tariful de terminare în reţelele mobile din România anului 2014.

Numarul mare de SIMuri tradus printr-o penetrare mare, peste 100% cum este în Romania şi în alte ţări, nu ar trebui să fie un motiv de mândrie naţională, ci dimpotriva ar trebui socotit un eşec al pieţei de vreme ce românii plătesc mai mult pentru telefonia mobilă având două sau chiar trei telefoane mobile conectate în diferite reţele pentru a evita marea taxă vamală dintre reţele numită tarif de interconectare cu reţelele mobile. Nu acelaşi lucru se întâmplă în telefonia fixă unde tarifele rezonabile de terminare nu îi fac pe români să aibă mai multe telefoane fixe, deşi sunt mai multe reţele de telefonie fixă. Situaţia amintește de SUA de la inceptului anilor '80, inainte de liberalizare, cand americanii plateau US$1 miliard/an mai mult din cauza tarifelor prea mari ale monopolistului AT&T şi care se regăseau în produsele şi serviciile de la acea vreme.

Conform ANCOM, la mijlocul anului 2013 erau 22,6 milioane SIMuri active la o populaţie de 20 milioane, astfel că s-ar putea presupune că circa 15% dintre acestea sunt pentru evitarea acestei suprataxe. Ar putea rezulta că, din cauza acestor tarife mari, româniii plătesc cu circa 10%, sau €200-250 milioane pe an mai mult decît ar trebui. De fapt, un studiu KPMG din toamna trecută arăta că prin reducerea tarifelor de interconectare cu rețelele mobile propusă de ANCOM în august 2013 de la c€3,07/minut la c€0,86/minut, România ar plăti cu €206 milioane/an mai puțin pentru aceste servicii.

Tarifele de interconectare mari corelate cu tarife foarte mari spre alte reţele, în anumite condiţii, au făcut ”captivi” clienţii de telefonie mobilă, rezutând o anomalie: circa 85% din trafic se termină in reţeaua mobilă care l-a generat. România are patru reţele naţionale de telefonie mobilă care nu prea comunică între ele!

Pentru a avea ”revoluție în telecom” ar fi necesar ca aceste rețele de comunicații să comunice între ele, dar și alte măsuri care să conducă la libertatea de mișcare a utilizatorului final.

Ar trebui interzisă codarea telefoanelor mobile. Cu excepţia unui operator, restul operatorilor de telefonie mobilă oferă telefoane codate în reţeaua proprie astfel că nu pot fi folosite în alte reţele dacă nu sunt decodate. De ce telefonul mobil pe care-l cumperi cu plata în rate în cadrul unui abonament pe 1 sau 2 ani este codat? O casă pe care o cumperi cu plata în rate nu este “codată” - o poţi folosi cum doreşti: poţi locui in ea, o poţi închiria sau vinde. Pe când la un telefon mobil cumpărat in rate (cu contract care prevede obligaţii) nu ai deplinătatea uzufructului: eşti obligat sa-l foloseşti numai intro reţea, deşi este al tău. La telefonia fixă niciun operator care oferă telefoane nu le codează. De ce operatorii mobili trebuie să cheltuiască în plus pentru a coda telefonul şi a limita astfel folosirea unui produs pe care consumatorul îl plateşte integral pe durata contractului?

Pachetul de reglementări al Comisiei Europene din dec. 2009, printre altele, limita durata contractelor pe care le oferă operatorii de telecomunicaţii la 24 luni, dar prevede şi faptul că operatorii trebuie să ofere consumatorilor şi contracte cu o durată maximă de 12 luni. Și noul pachet de reglementări susține micșorarea duratei contractelor la un an. La noi, operatorii oferă, preponderent, contracte cu durata de doi an, fapt ce limiteaza libertatea de mișcare a utilizatorilor finali.

În fine, de ce tarifele sunt denominate in Euro, când moneda naţională este leul, contabilitatea în România se ţine in lei, iar românii, consumatori ai serviciilor de telecomunicaţii, sunt plătiţi in lei? Merele, roşiile, chiar şi cele importate, au preţuri în lei. De ce unii operatori denominează tarifele în Euro făcând imprevizibile uneori cheltuielile cu telecomunicaţiile mai ales în perioade de turbulenţă a pieţelor valutare? 

Toate acesea influenţează mobilitatea şi capacitatea de alegere şi decizie a consumatorului, care se vede limitat de multe ori în alegerea pe care trebuie să o facă şi care plăteşte mai mult decât ar trebui. Un rol important in această ”revoluție în telecomunicații”, au de jucat ANCOM şi Consiliul Concurenţei, care ar trebui să analizeze cu atenţie modul în care aceste anomalii afectează concurenţa în telecomunicaţii şi mai ales utilizatorul final și să reacționeze.

”Revoluția în telecomunicații” va reuși doar dacă românul utilizator al comunicațiilor mobile va avea în buzunar numai un singur telefon mobil, așa cum are, dacă mai are, un singur telefon fix acasă!

Tarifarea comunicaţiilor mobile pentru eficienţă economică!

Cu o oarecare întârziere, în această vară, ANCOM anunţa, în fine, propuneri pentru noi tarife de terminare in reţelele mobile, propuneri care continuă să avantajeze operatorii de comunicaţii mobile perpetuând asimetria. Tarifele propuse de ANCOM, în continuare mai mari pentru terminarea în reţelele mobile, avatajează operatorii de comunicaţii mobile, făcând ca prin asimetria lor, telefonia fixă, afacere în ultima fază a ciclului de viaţă, să continuie să subvenţioneze telefonia mobilă o afacere cu potenţial. Încă din 2004 atrăgeam atenţia că tarifele de terminare în reţelele mobile ar trebui să fie mai mici decât cele în reţelele fixe şi că telefonia fixă şi micii operatori subvenţionază marii operatori prin tarifele mari de terminare în reţelele mobile.  

Ca şi în 2012, ocazionat atunci de prima licitaţie de spectru din Romania, încercarea ANCOM de a pune tarifele de terminare pe costuri a fost un nou prilej pentru primii trei marii operatorii de comunicaţii mobile să iasă împreună, în organizarea AOMR, şi să se plângă de reglementare.

Un prim argument adus a fost cel al investiţiilor. Şi operatorii au dreptate - au investit foarte mult în reţelele mobile: primii doi operatori au investit fiecare peste €2 miliarde in reţea şi au creat o piaţă. (Probabil, RomTelecom a investit mai mult în reţeaua sa fixă, fiind uneori mai scump să tragi un cablu subteran decât o ’undă herţiană’.) Dar tot atât de adevarat este că aceste investiţii au fost foarte profitabile. În anul 2008 Orange avea profit net de €437,66 milioane, sau o marjă a profitului net de 33,3%, faţă de 29,3% cu un an înainte! Tot atunci, Vodafone avea profit net de €306,4 milioane, sau o marjă de 25,8% faţă de 22% cu un an înainte! Astăzi concurenţa este mai puternică, industria a a juns la maturitate, criza îşi spune cuvântul, astfel că în 2012 Orange realiza un profit net de €116,2 milioane, sau 12,6% marjă profit net, iar Vodafone €112,7 milioane, sau 14,5% marjă.    

Un alt argument adus este că tarifele de terminare din România ar putea deveni mai mici decât cele din Germania (€,0165/minut faţă de €0,0307/minut România în 2013) sau alte ţări, operatorii noştii pierzând prin asimetria tarifelor aşa cum câştigă, tot prin asimetria tarifelor, de la operatorii naţionali de telefonie fixă. Nu se pomeneşte nimic de tarifele de terminare din alte ţări, Franţa de exemplu, c€0,84/minut în 2013. Cu €0,0307/minut tarif de terminare în reţele mobile, România în 2013 este peste media UE de €0,0233/minut, deşi statutul său macroeconomic nu o îndreptăţeşte. Nici Germania şi nici alte ţări din UE nu vor rămâne cu aceste tarife de terminare: le vor reduce astfel că va dispare şi acest motiv de îngijorare. Să amintim că traficul internaţional are o pondere de 1,4% în total trafic, dar s-ar putea să crească odata cu reducerea tarifelor de roaming.   

Scăderea veniturior şi a taxelor plătite de operatori către stat este un alt argument - ‘statul va pierde taxe de €13 milioane/an, iar operatorii venituri totale de €206 milioane, potrivit unui studiu al KPMG, finanţat de o asociaţie a Cosmote, Orange şi Vodafone’, conform Ziarului Financiar din 4 octombrie 2013. De ce ar trebui să plătească întreaga societate costuri mărite cu €206 milioane pentru ca statul să aibă taxe mai mari cu €13 milioane? Care este eficienţa? Apoi, o parte din aceste €206 milioane vor fi suportate chiar de către ‚stat’, prin tarife mărite la serviciile de comunicaţii mobile pe care instituţiile statului le consumă. Poate chiar mai mult de €13 milioane, dacă ne gândim la dimensiunea aparatului de stat.

De fapt impactul net al punerii pe costuri a tarifelor de terminare asupra operatorilor este mai mic, ’aproape €60 milioane pe an, în condiţiile în care odată cu scăderea veniturilor de €206 milioane şi costurile companiilor de comunicaţii se vor reduce cu aproximativ €146,7 milioane’ spune studiul KPMG. Punând tarifele pe costuri, întreaga societate va plati cu €206 milioane mai puţin în timp ce operatorii vor pierde €60 milioane - profitabil pe ansamblul societăţii. Se mai spune că ’aceşti bani (€60 milioane) se taie direct de la fondurile alocate investiţiilor şi construirii de infrastructură“, lasându-se a se înţelege că acţionarii nu ar trebui afectaţi prin reducerea profitului, fapt greu de înţeles dacă se are în vedere dezvoltarea afacerii pe termen lung. Să amintim de costurile uriaşe ale licenţelor 3G din Anglia şi Germania în 2000, care nu au redus investiţiile în acele ţări. S-a vorbit şi de ‚o industrie de telecomunicaţii „low-cost“ cu investiţii „reduse“’, care ar fi, probabil, în ton cu economia noastră ‘low-cost’ cu investiţii ’reduse.’

Pentru recuperarea celor €60 milioane, operatorii ar putea externaliza reţelele de turnuri prin crearea unui operator de turnuri, care să creeze o reţea unică naţională pentru toţi operatorii, aşa cum se întâmplă în alte ţări. Începutul a şi fost făcut de către Orange şi Vodafone în această vară.

La evenimentul AOMR, domnul ministru Dan Nica, declara ca ‚ANCOM ar trebui să asculte cu atenţie toate opiniile şi în special „argumentele bazate pe costuri financiare“ legate de evoluţia tarifelor de interconectare pentru operatorii de telefonie mobilă şi să ia o decizie care să nu creeze „uriaşe probleme“ şi să ducă Româ­nia într-o „extremă“ între ţările Uniunii Europene, neştiind, probabil, că deja suntem ’întro extremă între ţările UE’ - cu €0,0307/minut tarif de terminare în reţele mobile, România este peste media UE de €0,0233/minut, deşi statutul său macroeconomic nu o îndreptăţeşte  S-a mai adus în discuţie faptul că anul trecut statul român a încasat de la operatorii de telefonie mobilă ’aproape €700 milioane’ în urma licitaţiei prin care operatorii au achiziţionat spectru radio, fără a spune dacă aceşti bani au fost investiţi în ’România Digitală’, pentru conectarea României la reţele de mare viteză sau au fost atraşi de ’găurile negre’ ale economiei noastre. Grija ca aceşti bani să fie luaţi în considerare la calcul tarifelor ar trebui să fie la fel de legitimă ca cea a cheltuirii lor în interesul telecomunicaţiilor româneşti, al economiei noastre, pentru a scuti operatorii de telecomunciaţii de cheltuieli suplimentare. Domnia sa nu s-a gândit însă la cei care ar trebui să plătească în plus €206 milioane pe an pentru ca operatorii să nu piardă €60 milioane, la românii consumatori de servicii de comunicaţii mobile. Şi nici la efectul asupra întregii economii, societăţi a cheltuirii în plus a €206 milioane/an doar pentru a salva €60 milioane operatorilor.

Lupta ANCOM pentru punerea pe costuri a tarifelor, pentru normalitate, este un prilej pentru a regândi modul în care sunt tarifate aceste servicii. Dacă analizăm tarifele din telefonia mobilă observăm că au fost construite pentru a ţine captiv românul consumator al acestor servicii: sute de minute în reţea la tarife rezonabile şi uriaşe taxe vamale care să-i oprească să ’iasă’ din reţea la depăşirea minutelor alocate - Cosmote €0,223/minut la abonament de €8,8/lună, Orange - €0,15/minut la abonament de €8/lună şi Vodafone €0,21/minut la abonament de €9. Astfel, România are mai multe reţele de comunicaţii mobile care nu prea comunică între ele - 85% din trafic se termină în propria reţea şi doar 9,5% din trafic se termină în alte reţele mobile, fapt ce nu denotă eficienţă. Aşa au ajuns românii, în încercarea de a vorbi cu persoane conectate în alte reţele, să aibă în buzunar 2 sau 3 telefoane mobile contectate în reţele diferite pentru a evita uriaşa taxă vamală numită tarif de terminare. Şi pentru aceasta românii plătesc mai mult, nu doar pentru aparatele telefonice, ci mai ales pentru conectarea lor în alte reţele. Iar aceste costuri au fost evidenţiate de studiul KPMG - €206 milioane pe an, adică circa €10 pe an pentru fiecare din cei circa 20 milioane de români.   

Punerea pe costuri a tarifelor de terminare în reţele mobile oferă, poate, un moment asemănător cu cel de la liberalizarea telefoniei fixe când au fost rebalansate tarifele. Atunci SUA pierdeau un miliard dolari pe an din cauza tarifelor mari ale monopolistului AT&T, astăzi România numai €206 milioane. Este momentul ’rebalansării tarifelor din comunicaţiile mobile’ pentru eficienţă şi accelerarea competiţiei .

Tarifele de terminare în reţelele fixe puse pe costuri au făcut ca românii să aibă, dacă mai au, un telefon fix şi nu 2 sau 3 cum se întâmplă în telefonia mobilă. Punerea pe costuri a tarifelor de terminare în reţele mobile are rolul să permită românilor să aibă NUMAI UN telefon mobil în buzunar, aşa cum au numai un telefon fix acasă şi să nu plătească mai mult decât trebuie. Pentru aceasta, ANCOM trebuie lăsată să-şi facă datoria în interesul întregii ţări, a întregii economii nu numai a unei părţi a acesteia.

PS. Nu pot sa nu remarc ’pasul înainte la offside’ făcut în acestă toamnă de unii operatori de comunicaţii mobile mărind tarifele pentru abonamente, prin eliminarea abonamentelor ieftine, de 4 sau 5  euro pe luna. Acest pas înainte pare a-i lăsa încă odată in ’offside’ pe consumatorii români.