INSCC încotro? Spre desființare?

 

Din 16 octombrie 2020, INSCC, Institutul National pentru Studii și Cercetări pentru Comunicații, http://www.inscc.ro, are un nou director în persoana doamnei doctor în folosofie Carmen Elena Cîrnu, o persoană cu un CV http://www.aosr.ro/wp-content/uploads/2019/03/CV_CarmenCirnu-docx.pdf, mai degrabă de politician decât de cercetător în comunicații. Înscăunarea a fost făcută de înalți ”prelați” - secretari de stat din ministerul transporturilor și educației și cercetării, însoțiți de un sobor de înalți funcționari.

Absolventă a facultății de Filolosofie a Universității din București și doctor al aceleiași universități (Școala Doctorală de Filosofie), noul director al INSCC, a mai obținut câtva titluri academice în stilul politicienilor noștri (să fie, că dă bine în CV), fără prea mari legături între ele: diploma absolvire cursuri formare în Politici Publice de la Institutul pentru Politici Publice București, diploma de Master în Drept Comunitar de la Universitatea Spiru Haret, București, (cândva numită fabrica de diplome!!!), certificat de absolvire Politică externă și diplomație de la Institutul Diplomatic Român.

Cariera domniei sale pare mai degrabă specifică unui apropiat al unui politician decât unui cercetător în             ”telecomunicații”- mutată în diverse funcții, care nu prea au legatura una cu alta și mai ales cu cercetarea în comunicații: director adjunct Universitatea Spiru Haret București, consilier parlamentar Camera Deputaților, cercetător Universitatea Națională de Apărare Carol I, editor șef Journal of Advanced Distributed Learning Technology, cercetător ICI, etc.

 

Ce o califică pe doamna doctor în filosofie sa să fie directorul INSCC? Cunoștiințele în telecomunicații - nu! Pregătirea managerială? Vreun MBA de la Stanford sau Harvard University? Nu! Doar susținerea PNL o califică. Fiind un institut de cercetare în ”telecomunicații” nimerit ar fi fost o persoană cu pregătire în telecomunicații și eventual experiență în cercetare. Numirea unei astfel de persoane pare a fi făcută pentru a desființa institutul.

 

Desigur că INSCC avea nevoie de un director, fostul director activând de aproape 30 de ani și având unicul merit de a fi păstrat institutul în viață, negăsindu-i, însă, un loc sau utilitate în sistemul telecomunicațiilor românești. INSCC avea, însă, nevoie de o persoană care să-i găsească un rost, un loc în sistemul ”telecomunicațiile” românești, în societatea românescă, să-l restructureze.  

 

Istoria institutului începe în anul 1954, când prof. Alexandru Spătaru primea incredințarea din partea ministrului Postelor si Telecomunicațiilor să inființeze un institut de cercetari in domeniul telecomunicațiilor, în institut activând mari personalități ale electronicii românești : Sinnrech Heinrich (https://patents.justia.com/inventor/heinrich-sinnreich, https://www.amazon.com/SIP-Beyond-VoIP-Communications-Revolution/dp/0974813001), Ștefănescu Sofronie, Pană Liviu, etc. cu care am fost coleg. Institutul a fost un centru cu o înaltă cultură academică prin personalitățile sale și un formator de cercetători. Aici s-au elaborat, înainte de 1989, echipamente pentru telecomunicații (telefonie, radio, transmisii de date, etc.), utilizând metode moderne de calcul - proiectare asistată de calculator (FORTRAN, etc.) încă de la începutul anilor 1970, unii dintre cercetători obținând și titlul de doctor. Institutul a fost condus de persoane cu pregătire în telecomunicații, experiență în cercetare.

După 1989, institulul a fost subordonat ministerului „telecomunicațiilor”, cercetării sau educației, iar activitatea s-a schimbat: s-a trecut de la cercetarea și dezvoltarea de echipamente de telecomunicații la studii, care au avut ca beneficiar, în principal, ministerul ”telecomunicațiilor”, sau cercetării. De regulă, aceste studii nu au prea fost folosite de beneficiar, zăcând prin sertarele ministerului în principal din cauza dezinteresului conducătorilor ministerului - nu au știut ce să ceară și nu au prea folosit ce au obținut. ”Meritul” aparține atât conducerii INSCC cât și conducerii ministerelor, care s-au complăcut în situația comodă de a se face că fac.

Activând într-o piață foarte dinamică și generoasă (Orange și Vodfone au investit fiecare câte €3 miliarde până în anul 2018 în rețele 2G/3G/4G, UPC - €1 miliard până în 2014, etc.), INSCC nu a reușit sau nu a vrut să-și găsească parteneri de afaceri printre marii jucători (ANCOM, Orange, Vodafone, Telekom, RCS&RDS, UPC, etc.), mulțuminu-se, în principal, cu ce oferea statul (ministerul telecomunicațiilor, cercetării, etc.) și de aici salarii mici și pierderea continuă de personal și de expertiză.

Nu țin minte ca în ultimii 10 ani să fi simțit prezența institulului la marile evenimente publice de telecomunicații exprimându-și poziția asupra problemelor majore ale industriei (tehnologia 4G, 5G, securitate, tarife terminare, interconectare, etc.). Poate că cel care a condus INSCC a dorit un ”low profile”, dar a făcut-o în detrimentul institutului.   

 

Ce ar putea sa facă institutul ?

- consilere pentru ministerul ”telecomunicațiilor” pe domeniile afișate pe siteul institutului    

- implicare (elaborare, participare) în strategiile naționale. De exemplu ar trebui rescrisă Strategia 5G trebuie pentru România, adaptată anului 2021 și nevoii de digitalizare. Propuse și coordonate proiecte pilot folosind tehnologia 5G - oraș inteligent, medicină, transport, etc. Sau, implementarea strategiei naționale România Inteligentă, de transformare digitală a orașelor țării pornind de la un proiect pilot de oraș inteligent, pentru că tot a avut INSCC un contract de cercetare cu ministerul pe această temă.             

Va putea, doamna director, doctor în filosofie, să propună beneficiarului (viitorului minister al ”telecomunicațiilor”, cercetării) lucrări, teme de interes și de folosință național(ă) din domeniul ”telecomunicațiilor”, sau principalilor jucători proiecte de actualitate, când domnia sa nu are cunoștiințele de baza ale telecomunicațiilor? Va putea, doamna director, doctor în filosofie, să anticipeze evoluții ale industriei și să le propună sub forma unor teme de cercetare de utilitate națională sau proiecte utile telecomunicațiilor? Va putea, doamna director, doctor în filosofie, să restructureze institutul, să-l insereze în sistemul telecomunicațiilor noastre, să-i dea viață și un obiect de activitate util ”telecomunicațiilor” și societății românești? Mă tem că nu și că activitatea va continua ca pâna acum, astfel că institutul va muri, poate într-un ritm mai alert.

Și o întrebare pentru cei care au numit noul director: dacă directorul a fost numit provizoriu pentru 6 luni, de ce nu a fost numită o persoană din institut? Măcar avea cunoștiințe de bază în telecomunicații și experiență în cercetare.

 

Trecerea ”telecomunicațiilor” sub umbrela ministerului transporturilor, rușinea guvernărilor postdecembriste (ultimii în Europa la km autostradă, primii la accidente pe autostrăzi, etc.) a făcut ca ”telecomunicațile” să nu mai fie guvernate.

PNL continuă șirul greșelilor! După desființarea ministerului ”telecomunicațiilor” și blocarea activității în telecomunicații, eșecul licitației 5G prin legea 5G a urmat numirea directorului INSCC, care ar putea duce la desființarea institutului. Toate acestea dovedesc ca PNL nu are specialiști în ”telecomunicații”!

Din greșeală, în greșeală spre victoria finală!

 

PS: Domnilor decidenți - anulați imediat numirea făcută și organizați concurs pentru ocuparea postului de director al INSCC!