Mai are nevoie România de fabricanții chinezi?
Furnizorii de echipamente de telecomunicații din România
Pe piața noastră sunt prezenți
principalii furnizori de echipamente de telecomunicații din lume. O caracteristică
importantă a pieței furnizorilor de echipamente de telecomunicații este
procesul de concentrare început de mult timp.
Ericsson este prezent alături de noua sa
achiziție - grupul Kathrein, având împreună o cifră de afaceri de €328 milioane în anul 2017 (pentru
grupul Katherein nu s-au găsit rezultatele anului 2018), devenind un important
furnizor de echipamente 5G prin integrarea achiziției.
Un alt jucător important este Nokia care
a integrat achiziția sa Alcatel-Lucent și au avut împreună o cifră de afaceri
de circa €100 milioane
în 2018. Valoarea mare a cifrei de afaceri a operatorului Nokia din anii 2009 -
2011 a provenit de la fabrica de telefoane mobile de la Jucu, mutată în Vietnam
în anul 2012.
Sursa: Ministerul Finanțelor
Pe piață mai
sunt prezenți, cu cifre de afaceri mai mici, Cisco, ZTE, Intrarom, etc.
Cel mai
important furnizor, prin prisma veniturilor din rețele de telecomunicații, pare
a fi grupul Ericsson & Kathrein cu o cifră
de afaceri estimată la aproape €350
milioane în anul 2018, urmat de Huawei cu afaceri de circa €200 milioane și Nokia cu circa €100 milioane.
Interzicerea fabricanților chinezi de la furnizarea de tehnologie 5G în
România
Cum ar arăta acest peisaj dacă fabricanții chinezi ar fi
înterziși? Să reamintim concentarea puternică suferită de piață de mai mulți ani.
Alcatel a achiziționat și fuzionat cu Lucent (provenind
din Bell Labs), apoi Nokia a achiziționat Alcatel-Lucent astfel că astăzi există
doar Nokia.
Ericsson a achiziționat în 2018 Kathrein și Romkatel,
astfel că după fuziune vom avea doar Ericsson. În anul 2015 Ericsson a încheiat
un partneriat strategic cu Cisco (Total Telecom, 9 nov 2015), pentru integrarea
echipamentelor, răspuns la achiziția Alcatel Lucent de către Nokia.
Prin interzicerea fabricanților chinezi ar mai rămâne să
furnizeze echipament 5G doar Ericsson și Nokia! O piață de peste €600 milioane cu doar doi jucători este departe de a fi una competitivă. Acest fapt este
cu atât mai important cu cât economia noastră nu este prea dezvoltată: avem unul
dintre cele mai mici PIB/locuitor și salariu mediu net din Uniunea Europeană,
și deci putere de cumpărare scăzută.
Ar fi interesant de aflat și opinia Consiliului Concurenței
despre acest proces combinat de concentrare a pieței, care nu a depins de noi, și
acum de posibilă interzicere a unor jucători, care însă depinde de noi.
Costuri, prejudicii
Potrivit declarației președintelui ANCOM Sorin Grindeanu,
citând estimări ale Comisiei Europene,
operatorii de comunicații mobile din România ar trebui să
investească peste €2 miliarde, pentru a dezvolta reţele 5G în România până în
anul 2025. Adică, în medie peste €0,5 miliarde/rețea, presupunând că vom avea patru operatori.
Dacă luăm în considerație faptul
că operatorii Orange și Vodafone au investit fiecare în cele trei rețele 2G, 3G
și 4G, peste €3 miliarde până în anul 2018, adică peste €1 miliard/rețea, valoarea de €500 milioane/rețea pare una minimală. În funcție de acoperire, costul
noilor rețele 5G s-ar putea ridica la nivelul costurilor rețelelor anterioare,
adică €1 miliard/rețea. Pentru patru rețele 5G suma s-ar putea ridica în timp la circa €4
miliarde. De reținut că valorile investițiilor
de până acum au fost posibile în condițiile unei piețe relativ comptitive, cu
mai mulți furnizori: Alcatel apoi Alcatel-Lucent, Ericsson, Huawei, Nokia,
Kathrein, ZTE, etc.
Valoarea investițiilor va fi mai
mare dacă fabricanții chinezi nu vor fi admiși la realizarea rețelelor 5G, deoarece
ar rămâne doar doi furnizori. Cu cât vor crește costurile pentru realizarea
unei rețele 5G este dificil de spus. Procentul ar putea fi exprimat cu 2 cifre,
astfel că cele €4 miliarde ar putea deveni cel puțin €4,4 miliarde.
Nu se știe dacă interzicerea furnizorilor chinezi va fi
retroactivă, adică dacă s-ar putea referi și la înlocuirea echipamentului deja
instalat în rețelele existente 2G, 3G, 4G și 5G din România. Și în acest caz
costurile precum și prejudiciile ar fi dificil de calculat, fiind posibil ca
unii operatori să prefere să închidă unele rețele (3G, de exemplu). Pentru echipamentul
Huawei aceste costuri s-ar putea estima ca fiind 50% din cifra de afaceri. Astfel,
pentru perioada 2009-2018 furnizarea de rețele de telecomunicații ar putea avea valoare de minim €875
milioane. Am spus minim deoarece ponderea vânzărilor de telefoane inteligente
și tablete a crescut în timp, fiind mai mică acum 10 ani. Din evoluția în timp
a cifrei de afaceri se poate estima pentru anul 2019 cel puțin aceiași valoare din
anul 2018, adica €200 milioane, din care
circa €50 milioane ar putea fi pentru noile rețele 5G, astfel
că suma totală ar depăși un miliard de euro. Operatorii vor trebui să adauge la
această valoare cel puțin cheltuieli cu manopera la demontarea echipamentelor
chinezești, precum și timpul de întrerupere și
disfuncționalitățile rețelelor respective.
Întârzierile în lansarea tehnologiei 5G provocate de interzicerea
fabricanților chinezi ar duce, de asemenea, la încetinirea inovației
tehnologice, productivitate scăzută și la creștere economică redusă. Ca atare
ar trebui luate în considerație populația căreia i s-a întârziat accesul la
serviciile 5G precum și pierderile permanente în PIB.
Compensarea costurilor provocate prin interzicerea fabricanților chinezi
Cheltuielile în plus precum și prejudiciile create vor
trebui compensate de către autoritățile care le-au creat prin mijloace la
îndemână:
- acordare licențe 5G gratis,
- utilizare spectru
gratis,
care însoțite de obligații de acoperire rapidă ar putea
fi șocul prin care România ar putea evada de pe penultimul loc din clasamentul
DESI.
În funcție de condițiile impuse față de utilizarea
echipamentelor chineze se va calcula numărul de licențe oferite gratuit, precum
și durata scutirii de tarifare a utilizării spectrului.
România are nevoie de competiție pe piața echipamentelor, România are
nevoie de fabricanții chinezi!
România este o țară cu PIB/locuitor și salariu mediu net mic (printre cele mai
mici din UE) și în consecință venitul mediu pe SIM mic - circa €6. Dacă România ar interzice accesul fabricanților chinezi la realizarea
rețelelor 5G am avea o implementare întârziată. Prețurile mai mari ale
echipamentelor ar fi o mare problemă pentru piața noastră, o piață cu putere de
cumpărare scăzută și sensibilă la preț - cheltuielile investiționale mai mari se
vor transfera în prețul cu amănuntul, conducând la o adoptare greoaie,
întârziată, influențând dezvoltarea economiei noastre și mai ales procesul de
transfomare digitală.
Deși economii mult mai dezvoltate din Europa și lume ar
putea suporta mai ușor interzicerea fabricanților chinezi, majoritatea țărilor din
Uniunea Europeană nu o fac, criteriile timp/investiții și, mai ales,
competitivitatea economiilor naționale sunt socotite foarte importante.
În acest context, își poate permite România să interzică
participarea fabricanților chinezi la realizarea rețelelor 5G? Cred că NU!
Pentru a evita aceste cheltuieli în plus și prejudicii, dar
mai ales pentru a evita întârzierile, distanțarea României în coada
clasamentului DESI, adică rămânerea în urmă a economiei noastre, România ar trebui să permită fabricanților
chinezi să participe la realizarea rețelelor 5G, desigur cu criterii de
securitate ADECVATE.